541,899 matches
-
de vîrsta ta. De-ai mai putea-o face astăzi... Atunci toată lumea îți prevestea un viitor strălucit și te asigura că împlinirea lui nu e decît o chestiune de timp. Așa este și astăzi, doar că e o chestiune de timp ce trebuie dat înapoi. Ceea ce nu se prea poate. Cel puțin deocamdată. Miles a ajuns la piesa 22 ( Diner au Motel), ritmul s-a mai înveselit. Îi trece repede. Și, împreună cu el, te scufunzi și tu, din nou, în melancolie
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
România literară ar fi mai valoros decât toate premiile acordate pentru poezie? Probabil ca multi nedumeriți v-ar chema la ordine cu întrebări de bun simț. Cine să decidă această, cititorul, redactorul? O anchetă, de control, si precizandu-se din timp perioadă de observare, un an calendaristic, sau trimestrial? În ce să constea/consiste, material, onorific? Dacă doar zece din cititorii noștri de poezie ar urmări să depisteze poemul cel mai bun, cu siguranță ar fi indicate zece poeme diferite. Ați
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
cănd printre poemele concurente sunt și câteva semnate de dvs., cele mai bune, după opinia mea, din grupajul numeros sosit pe adresa revistei. Este în intenția mea în bună măsură plăcerea de a va vedea la lucru, dar în același timp și în aceeași bună măsură, și bucuria de a vă face plăcere. Iată pentru început Orașul iluziilor: "Printre clădiri în ruină,/ resemnate,/ câini vagabonzi,/ copii în zdrențe / delincvenți suprarealiști/ trăiesc zodii bizare;/ fantomatici,/ bântuie iluziile./ lepră timpului, opresiva,/ malaxează urbea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
dar în același timp și în aceeași bună măsură, și bucuria de a vă face plăcere. Iată pentru început Orașul iluziilor: "Printre clădiri în ruină,/ resemnate,/ câini vagabonzi,/ copii în zdrențe / delincvenți suprarealiști/ trăiesc zodii bizare;/ fantomatici,/ bântuie iluziile./ lepră timpului, opresiva,/ malaxează urbea,/ clipă. În continuare, sensibil, un poem filiform, neintitulat, dispunând de 13 terține: "marele ceas/ pietre reci/ nici o rază// speranța/ cuibărita în ochi/ tremura// îmi dăruiai/ culori răvășite/ lacrima// m-a-nselat soarele/ o linie rece/ trecerea ta// spiritul gloriei
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
13 terține: "marele ceas/ pietre reci/ nici o rază// speranța/ cuibărita în ochi/ tremura// îmi dăruiai/ culori răvășite/ lacrima// m-a-nselat soarele/ o linie rece/ trecerea ta// spiritul gloriei/ ponderea absolutului/ tăcere// cenușă inserării/ pierzandu-te/ în suflet te adun// deodată/ aud timpul/ în umila supunere// o clipă simții/ că/ inima-i tace// rugăciune/ dar unde e oare adevărul/ cu tine l-ai luat?// sfârșit de iarnă/ se-ngreuiaza semințele/ de plictiseală// iubire/ cenușă din urmă/ spre ființă ta/ jocul mișcării,/ icoane icoane
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
El este fericitul posesor al unei formule miraculoase, prin care transformă tot ce atinge în literatură de cea mai bună calitate. Pururi tînăr, înfășurat în pixeli, este o selecție a textelor publicate de Mircea Cărtărescu în periodice de-a lungul timpului. Este o carte compozită care cuprinde pagini memorialistice despre perioada copilăriei ( se regăsește intactă în ele sensibilitatea și căldura confesivă din Orbitor), cronici literare, articole de atitudine, analize politice și chiar o proză scurtă ( Zaraza). Trebuie spus de la bun început
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
împotriva lui am făcut"? M.P.: Am făcut destule lucruri împotriva tatălui meu. Nu tot - încă n-am terminat de făcut ceea ce am de făcut, decît dacă mor în clipa asta -, dar am făcut foarte multe lucruri împotriva lui. În același timp, l-am iubit. Adică, îl iubesc. Pentru că ăsta e secretul, iubirea nu moare deodată cu omul iubit, iubirea rămîne... Uite, scriu acum despre tatăl meu și despre satul meu, scriu cînd am chef, și iese la suprafață un fel de
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
pe ceilalți copii. Apoi fugeam acasă și dădeam vestea. Așa că am și amintiri luminoase, însă domină cele întunecate, nu știu cum o să le luminez. D.P.: Extrapolînd, de la relația cu tatăl, oare relația ta cu Dumnezeu s-a mai ameliorat, și ea, între timp? M.P.: Cum să-ți spun, astea sînt așa, ca spațiul mioritic: ondulatorii. Cînd mai bune, cînd mai rele. Dar cu Dumnezeu am altă poveste. E clar că e Dumnezeul tatălui meu, dar cu el am altă poveste. Relația mea cu
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
ciudat: acela de a munci. D.P.: Cea mai mare bucurie a oricărui creator... M.P.: A, asta zici tu, care tocmai ai terminat un roman, Agata murind. Romanul te-a chinuit, ai muncit ca un apucat la el, și-n același timp ai fost foarte fericită. Vezi? E o formă de a fi fericit de unul singur... D.P.: Stările pe care le exprimi în mai toate poemele tale - deznădejde, durere acută, stridentă, violență, amărăciune, venin - sînt, par coordonatele tale afective obișnuite. M.P.
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
de a fi fericit de unul singur... D.P.: Stările pe care le exprimi în mai toate poemele tale - deznădejde, durere acută, stridentă, violență, amărăciune, venin - sînt, par coordonatele tale afective obișnuite. M.P.: Și leacul lor e munca. D.P.: În același timp, știi să rîzi cu o poftă cum eu n-am rîs niciodată. Ce anume te face să rîzi? M.P.: Cînd eram copil și mergeam la școala din Jucu, în clasele primare și gimnaziale, aveam un profesor de matematică, domnul Runcu
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
D.P.: Un rîs instinctiv, foarte sănătos, pînă și aici se simte vitalitatea ta extraordinară. M.P.: Și de prisos... (rîde) D.P.: Și în poeme spui că totul e de prisos. M.P.: Păi, așa și simt, Dora. Așa simt. D.P.: În același timp, afirmi: "Eu adun cunoașterea". Care sînt binefacerile "vîrstei de fier"? Iată, luciditatea ți-e intactă. M.P.: Slavă Domnului, nu vreau să mai trăiesc după ce nu o să mai fiu lucidă. D.P.: Și forța ți-o păstrezi... M.P.: Forță nu mai am
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
ani și care are proiecte cam tot atîtea cît mine. Forma noastră de a ne autoiluziona e teribilă. Dar asta încă nu spune nimic. Nu, simt că am tot mai puțină putere de a munci, e adevărat, însă, că între timp am învățat și cum să mi-o economisesc, nu mai fac decît ceea ce trebuie, adică îmi fac obligațiile profesionale și mi le fac la maximum, dar nu sînt deloc o persoană mondenă, nu merg nicăieri, nu risipesc timpul, mai bine
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
că între timp am învățat și cum să mi-o economisesc, nu mai fac decît ceea ce trebuie, adică îmi fac obligațiile profesionale și mi le fac la maximum, dar nu sînt deloc o persoană mondenă, nu merg nicăieri, nu risipesc timpul, mai bine dorm. D.P.: Da, ai o mare putere de regenerare: "viața mea a învățat să pulseze economic/ la temperatura șopîrlei". M.P.: Economisesc energia pe care o am și o folosesc în scopurile pe care mi le-am propus, nu
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
frumoase adormite Alicia și Lydia se desfășoară emoționant... Emoția este ceea ce lipsește unei ecranizări - corecte și aplicate, altminteri - regizate de Stephen Daldry � Billy Elliot) după romanul Orele, scris de Michael Cunningham. Personajele principale sînt trei femei care trăiesc în timpuri diferite - și, de fapt, în același ( mental vorbind): Virginia Woolf, luptîndu-se cu demonii interiori pentru a scoate la suprafața hîrtiei o capodoperă ( Mrs. Dalloway), o gospodină americană din anii ’50, luptîn-du-se cu rutina zilnică și găsindu-și consolarea în paginile
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
mult, mult bun gust ( rimele florale, rimele temporale, rimele umorale...). Pînă la urmă, problema filmului stă chiar în aceste rime repetate și căutate - inteligente, auto-suficiente - care se precipită, demonstrativ, nelăsîndu-i spectatorului răgazul de a le mistui... Un roman îți dă timp să revii, să te gîndești, să savurezi minutele și secundele; Orele te grăbesc, dar finalul spre care te grăbesc este mult mai sărac în nuanțe. Ce salvează acest film sînt interpretările: Meryl Streep este - ca de obicei - extraordinară în rolul
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
socială... Dincolo de partea anecdotică, filmul lui Julie Taymor este un exemplu fericit de cum poate fi pusă, pe ecran, o personalitate artistică atît de colorată ca Frida: fără prudențe inutile, fără timorări castratoare, cu imaginație și panaș Filmul este în același timp precis și luxuriant, reușind să găsească racordul sugestiv între pictura Fridei ( un suprarealism naiv) și viața ei. Salma Hayek ( tot mexicancă) s-a luptat opt ani pentru a duce la bun sfîrșit acest proiect și este cert că fără pasiunea
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
lui Dostoievski i-am citit de zece ori până acum. S-a declanșat, atunci, ceva în mine, datorită acestor aplecări serioase asupra textelor, exact ceea ce intuiseră cei trei, Garabet, Bălăceanu și monsieur Landry. - Într-o perioadă care nu mai avea timp cu oamenii, într-o lume urâțită până la extrem, v-ați refugiat în literatură. - Am traversat epoca proletcultistă citind marii autori clasici și în sufletul meu au rodit cele trei grăunțe. Eu am făcut disidență mentală; o opoziție intrinsecă și structurantă
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
poporului român ( S. Mehedinți, Le pays et le peuple roumain, G. Dem. Teodorescu, Vasilca, Plugușorul, Orații de nuntă), de românii din alte țări, ca cei din Valea Timocului, de religie, de biserică, de regalitate etc. Victor Frunză constată în același timp caracterul antisemit al volumului Publicații interzise, situație paradoxală, întrucât în conducerea P.C.R. și a administrației de stat existau în acea perioadă mulți evrei. Astfel, se interzic toate lucrările privind rolul economic și cultural al evreilor, titlurile referitoare la istoria iudaismului
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
lui Proust, dar succesul cel mai mare l-a obținut cu The Senses of Modernisme: technology, perception and aesthetics, apărută în 2001. A vizitat România în 2002, fiind invitată să conferențieze la New Europe College -București. Am descoperit cu mult timp în urmă un articol al lui Italo Calvino intitulat Ochii bufnitei, apărut în La Repubblica, în 1980, cu ocazia comemorării lui Gustav Flaubert. În aparență, nimic deosebit. Un elogiu adus scriitorului francez și mai ales ultimei sale scrieri, Trois Contes
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
mai ales ultimei sale scrieri, Trois Contes, din 1877. Dar în acest scurt articol Calvino remarcă un lucru formidabil. Nu despre dispariția autorului omniscient începînd cu Flaubert vorbește Calvino, nici despre obsesia de a căuta le moț juste, sau despre timpul pierdut cu alegerea detaliilor autentice, nici despre scandalul ce a urmat publicării românului Ema Bovary ( 1857), și nici despre viața lui Flaubert. Calvino se oprește asupra unei singure trăsături a scriiturii lui Flaubert, asupra uneia pur formale: aspectul esențial vizual
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
moment de supremă erezie de la armonia istorică, e considerată o abjurare de la datul uman primordial, cît și de la corola de civilizație dobîndită de peste două mii de ani de tradiție democratică. "Noaptea Sfîntului Bartolomeu a fost o mare nelegiuire, chiar pentru acel timp". "Zarva, îmbulzeala gloatei de ucigași și lanțurile întinse în mijlocul străzilor" dau o imagine terifiantă a unui atentat modern globalizat. "Acolo, după spusele destul de țări ale unui scriitor al vremii ( D’Aubigné, Istoria universală, n.n.) sîngele curgea din toate părțile, căutînd
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
să pleci unde vezi cu ochii și te amenință o criză. A devenit repede o lectură necesară și mi-a plăcut să o parcurg pe îndelete, să mă opresc la fiecare etapă fiindcă am înțeles de îndată ca Să uiți de timp este cartea unui proces de formare. Un Bildungsroman unde protagonistul, eliberat de accidente și personaje episodice, marchează evenimentele esențiale și învățăturile transmise de ele. Că în orice aventură a formării, totul a fost necesar și regizorul face din fiecare moment
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
formării, totul a fost necesar și regizorul face din fiecare moment relatat un punct de reper pentru itinerariul străbătut. Astfel, Brook desenează în raccourci drumurile traversate și opțiunile care l-au adus în locul unde se află azi. Să uiți de timp e o carte care te hrănește și pe mine m-a hrănit. Deși, înainte să încep să o citesc, o prietenă, mare amatoare de biografic, în sensul comun al termenului, mi-a trezit suspiciuni când m-a prevenit Peter o sa
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
însuși, extinzandu-si astfel propriul câmp al cunoașterii. Artistul îl însoțește pe artizan de-a lungul întregului proces al căutării de sine. Dacă Brook a pus sub semnul spațiului gol prima sa carte mare, pe această o plasează sub semnul timpurilor ca să ajungă, în spirit faustic, la elogiul clipei. Să fii prezent acesta este termenul ultim al oricărui itinerar formativ. Într-o zi luminoasă de 11 noiembrie, Peter Brook însuși mi-a arătat câteva fragmente din întâlnirea filmată cu Gordon Craig
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
hoteluri, ia decizii scenă din cafenea se taie, îi anunță el, fără nici un menajament pe actori în numele unei violente dorințe de a înfăptui. Convingerile lui sunt limpezi și deciziile clare. Îl așteaptă succesul, dar fără să se dezică de acele timpuri, cartea proiectează un dubiu retrospectiv asupra opțiunilor artistice din acea epoca. Brook, cel de astăzi, își aduce aminte de regizorul de atunci și temperează certitudinile impetuosului debutant care fusese. Reîntoarcerea în trecut este însoțită de rezervă și de scepticism. Omul
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]