KorAP: Find »[drukola/base=tină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...107 >

2,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

bine în căldura de toamnă care le îmbracă în roșu pe cele două femei aflate sub mărul cu o sută de mii de brațe și nouă fețe. II. O ACTRIȚĂ CELEBRĂ — Eu sunt singura care mai poate să spună povestea Tinei, eu, cu vocea mea hârâită, aspră, așa cum e ea, doar eu vă mai pot povesti, mai pot vorbi despre asta, așteptați, Frumoasă Neli, povestea?, vă spun tot, poate o să mă simt mai liberă și mai ușoară, poate o să îl vindec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
poate o să mă simt mai liberă și mai ușoară, poate o să îl vindec pe Maestru, poate cuvintele mele vor învinge și mi-l vor aduce înapoi, am nevoie de el, o să te vând pe un pumn de cuvinte, îi spunea Tina, odată, uite că am ajuns în halul ăla, să îl vând eu pe ceva, nu știu acuma pe ce îl vând, toți vindem, ne vindem unul pe altul, calmi și senini. O să vă povestesc, de fapt, despre actori, despre noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
e cronica, toți fac teatru, toți sunt buni, numai eu, nu. — Hai, Frumoasă Neli, să-ți spun întâi despre noi doi, cine suntem, cum și cu cine ai stat alături atâția ani aici, pe urmă, ți-oi spune și despre Tina, și despre frumusețea ei (zicea Maestrul că doar ea ieșise din spuma mării), despre zei, că tot el m-a înnebunit cu zeii, nu s-a gândit o secundă că și ei greșesc, despre onestitate (doar ce nu e bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o să mai puteți trăi oare simplu și muri simplu?, o să puteți trăi complicat și muri complicat după ce ascultați? Că veți găsi aici, în povestea noastră, și simplitate, și complicație. O să vă puteți măsura puterile cu Maestrul și cu mine, cu Tina, cu toți ceilalți, născuți din cuvintele mele?... poate o să aflați dumneavoastră ceea ce nu știu eu... încă. Sper ca povestea asta să nu vă omoare... Cum să mă omoare, doamna Loredana, mă puneți pe gânduri, nu mă speriați, dar mă puneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Care risc? Tu mă omori, ce să risc eu!? Riscul ăsta cu povestitul. Vă dați pe mâna mea, asta e unu, și-apoi, doi, cine știe ce mai pățiți... Da’, hai, ziceți. Dumneavoastră hotărâți cât, ce și cum, eu doar aștept povestea Tinei... — Să știți că muntencele - ai mei locuiau în Suceava, dar eu mă născusem la țară, c-o apucaseră durerile pe maică-mea mai devreme, și toată nașterea asta a prins-o tocmai la părinții ei, în Colibița Munților Călimani, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
trăi împreună, că suntem speriați de bombe, istoria nu s-a terminat, cum zicea unul, un tâmpit (s-a terminat istoria!!!), românii evoluează... Cât despre vină, vina la români?... Sper că n-a făcut nici un apropo la mine și la Tina, i-am povestit de fată, am fost cu el în vizită la ea, e singurul care știe de apartamentul ăla al meu, sper să-și țină gura. Și Tina, ce-o fi făcând ea acuma, o fi spărgând ea vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Sper că n-a făcut nici un apropo la mine și la Tina, i-am povestit de fată, am fost cu el în vizită la ea, e singurul care știe de apartamentul ăla al meu, sper să-și țină gura. Și Tina, ce-o fi făcând ea acuma, o fi spărgând ea vreun ou roșu cu cineva?, n-am putut deloc s-o conving pe Loredana s-o invite de Paște aici... dar gândurile nu i se văd, dacă ar fi proiectate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
place atâta lumii. Părinți care mă iubeau cu o dragoste sufocantă, n-au mai făcut copii din cauza asta: mă iubeau pe mine prea mult. Am rămas singurul lor copil. Unicul. Și Maestrul se uită lung la meseni, își amintește că Tina scrisese anul trecut pentru el un text, Bărbați și femei, cu care el avusese un succes de public răsunător, fusese pus în scenă de un alt regizor, un alt prieten al Maestrului, Titus Segovia (în tinerețe, regizorul își alesese acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cu Maestrul: fermeca sălile cu vocea lui caldă, publicul știa numai de el, îl avea în memorie numai pe el. Era un vrăjitor muzical, oamenii, străzile, copacii, casele se legănau în ritmurile lui, cântase despre tensiunea dintre lucruri, cum spunea Tina, despre cum se transformă ea în cuvinte și cum vorbele devin muzică, despre vocea umană și cum devine ea muzică, Maestrul jura, în spectacol, că va fi al unei singure femei, că-i va fi el fidel acesteia, că nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
M-a dus direct în dormitor, iar eu, fată mare fiind, m-am dezbrăcat singură și l-am așteptat ca pe un eliberator, sigur nu știa că sunt virgină și ce trofeu îi ofer. Marea dezvirginare a avut loc. Puică Tină, vorba doinei ăleia: „Între Olt și-ntre Olteț/ Puica-n casă îmi oftează...”, mail-urile astea cu tine au fost dintotdeauna salvarea mea, o să ne mai scriem mult timp, îmi place această corespondență, n-am cu cine să comunic, spune-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
spus și lui, soțului meu, despre întâmplare, am întors-o că așa și că așa, știu să mint, nu clipesc, nu se vede nimic în ochii mei de aur. Că de-aia sunt de aur. Că nu mă citește nimeni. Tină, nu i-a plăcut de Bibi, l-a lăsat numai să intre și ea s-a tras repede înapoi, n-a avut nici orgasm, probabil a vrut să se răzbune că am întrerupt relația, de-aia s-a dus cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cum, e mai tânără ca mine cu atâția ani, mi-a plăcut... Nu-ți mai povestesc, că nu știu nimic despre tine, cum ești?, pe unde ești?, încerc să te sun pe fix, dar sună încontinuu ocupat, ești pe Internet, Tină iubită?... și eu care vroiam să te sărut pe gâtul lung, de balerină, și să-ți mai aud glasul unic. O. — Acuma, adică atunci, după ce ne-am împăcat, ne întâlneam într-o garsonieră din Pantelimon, mergeam mai rar la ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Luna afară luminează/ Puica-n casă îmi oftează/ Oftează, puică, oftează/ Toată lumea să te crează/ Oftează și pentru mine/ Că eu m-am pierdut de bine/ Și văz că nu-mi vine bine/ Că nu sunt pe-un loc cu tine/ Haide, puică, să fugim/ Amândoi să pribegim/ C-acum e vremea de fugă/ Până-mi este iarba crudă/ Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... își tremură vocea oltenește, hălău-uuu!, și la sfârșit, surâde mai calm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
sărit de gât, l-am pupat de-a crăpat mașina în care eram. — Vreau, iubirea mea! Nu uita că sunt cu douăzeci de ani mai mare ca tine. Am și o fire curioasă... Nu contează, zece ani de fericire lângă tine îmi sunt de-ajuns. Am făcut și nuntă religioasă, totul ca la carte. Maestrul avea pe atunci 40 de ani, iar eu 20. Am devenit o doamnă, ce pula mea! Acuma sunt nevastă, i-am spus și lui, Maestrului meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
m-a cusut ăla, seara aveam spectacol și am rotit o fundă albastră peste rană, am jucat așa, bandajată cochet, l-am invitat pe doctor la spectacol, i-am oferit două bilete în rândul întâi. Întâmplarea a folosit-o și Tina într-o piesă de teatru, așa trece ea întâmplările în ficțiune, într-o zi avea textul în poșetă, a scos nu știu ce și-au căzut niște hârtii pe jos, Maestrul a sărit ca ars, ce-s astea?, o piesă de teatru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
curioasă muiere, complicată inutil... Mi-a zis că, dacă ar fi un regizor bun, poate i-ar da-o să o pună în scenă, Emma asta a ei, că așa se cheamă piesa, Emma... EMMA (piesă de teatru într-un act) TINA TUDOR EMMA, 40 ani, arhitectă, părul roșcat, fața extrem de albă, ochi albaștri. Probează hainele pentru a pleca la cursuri, de-a lungul piesei își va schimba ținuta, este elegantă, pantofi cu tocul foarte înalt. La mâna stângă are legată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
aș juca, i-am spus repede, piesa parcă-i făcută pentru mine, nu pentru prietena aia a ta, cine este?, soția unui mare actor! Mai mare ca mine?, l-a umflat un râs strepezit pe Maestru. Lasă fata în pace! Tina dragă, nu i-o mai da ăleia, nici nu-i spune c-ai terminat-o, las-o la mine și mai vedem, are striptease, are o scenă unde pot apărea cu sânul gol (sânii mei celebri, doamna Neli), scena alăptării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
sunt o doamnă. Doar că, din când în când, mă mai apucă, așa, o nebunie și-mi vine să plec la mama, să-l las singur, că m-am săturat. Doar din când în când. Dar îmi trece. Măi, dragă Tină, măi, puică, nevestele mele nu pot fi nici o cauză a geloziei tale de copilă nescoasă în lume, nu are rost, ești geloasă pentru că nu știi nimic despre ele. Prima mea nevastă a fost o curvă, a doua, habotnică, apucată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de la facultate, ați trecut amândoi prin atâtea, știți unul de altul, de cele făcute și nefăcute, secretele unei căsnicii, doar n-o să vă despărțiți acuma. Cât termin de-mpletit cununa asta de ceapă, povestiți-mi mai bine de fata asta, de Tina, când îmi spuneți povestea Tinei?, aș fi vrut eu să mă duc într-o zi la ea acasă și să mă fac binișor că îi ghicesc în cafea, s-o trag de limbă, aș fi aflat multe, v-aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
prin atâtea, știți unul de altul, de cele făcute și nefăcute, secretele unei căsnicii, doar n-o să vă despărțiți acuma. Cât termin de-mpletit cununa asta de ceapă, povestiți-mi mai bine de fata asta, de Tina, când îmi spuneți povestea Tinei?, aș fi vrut eu să mă duc într-o zi la ea acasă și să mă fac binișor că îi ghicesc în cafea, s-o trag de limbă, aș fi aflat multe, v-aș fi zis, că totdeauna vă zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
noi, moldovenii vechi, se zice că o femeie trebuie să fie albă, grasă și frumoasă, vedeți, trebuie să fie întâi albă, apoi grasă, de-abia după aia se face și frumoasă, ea trebuie să fie întâi albă și grasă. Și Tina, slabă și înaltă, cu un gât ca de barză?, păi, s-ar fi uitat domnul la ea? — E ca o balerină, ce știi tu? — Nu se uită un actor ca Maestrul la așa o copilă urâtă, nu înțeleg cum vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
v-ar judeca cineva, contează doar povestea... Și grădinăreasa face o pauză, continuă împletitul cepelor, apoi, o secundă, se uită lung la tânăra femeie, chiar că s-a schimbat!, își spune ea, coborându-și pleoapele împovărate de roșu. Dar cu Tina?, nu mi-ați spus prea multe, cum e povestea cu ea?... Și mâinile negre, bătătorite de pământul din grădină, ale Frumoasei Neli se opresc din împletit firele de ceapă, femeia de vreo 50 de ani se odihnește de parcă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cu apă se liniștise. Doar că apa nu mai era atât de curată. Loredana își trece limbuța peste buzele uscate, ar bea din apa aia. Dar nu, nu e timpul nici de băut, nici de aruncat. Pot să îți povestesc, Tină puică, nenumărate întâmplări de la un Teatru din provincie, crezi că montez acolo piese peste piese numai pentru bani?, vom fi având noi nevoie de bani pentru una-alta la casă, dar nu numai pentru asta rămân eu câte o lună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o trage cu altul. Cum de crezi tu că eu nu știu?... Nu mai vreau să vorbim de asta prin viu grai, fiindcă îți simt tremurul din glas, ca și când te-ar înșela pe tine, păi, eu îmi pusesem speranța în Tina mea, să mă ajute ea cu liniștea și calmul ei, dar, fată, tot sălbatică a rămas. Mi-ai spus de teama maică-sii, că nu vrea ca fiică-sa să ducă o viață anostă și să trăiască printr-un singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
tu nu faci pereții la parterul ăsta?, păi, nu, că va fi deschis! N-a înțeles nimic bătrâna, o proastă femeia asta, maică-sa. Avem aici tot ce înseamnă confort. Cum să las eu așa un bărbat? Iar, măi, dragă Tină. Mânca-ți-aș mintea ta profundă și incitantă, talentul ăla ascuns pe care nu vrei să-l arăți pe scenă, mi-ai ocupat degeaba un loc la actorie, că vroiai tu teatru, vroiai teatru și acuma ți-e frică de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]