5,613 matches
-
de ordonare presă, radio, televiziune ne putem face o idee despre tiparele proceselor, la nivel internațional. În primul rând, costurile vor juca un rol major în țările cu o dezvoltare socio-economică scăzută; nu doar televiziunea și radioul, dar și presa tipărită vor avea tendința să se încadreze într-un "plan național unic" în țările unde venitul pe cap de locuitor este foarte scăzut, cu excepția situațiilor cum sunt cele din unele țări foste coloniale în care costurile de capital pentru ziare și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
asupra întregii mass-media. De fapt, considerațiile asupra costurilor se combină cu impunerea cu mai multă ușurință a tendințelor autoritare acolo unde dezvoltarea socio-economică este scăzută; din aceleași motive, reușita va fi mai mare în privința radioului și televiziunii decât în privința presei tipărite. Acolo unde nivelul de dezvoltare socio-economică este cu adevărat foarte scăzut, chiar și presa poate fi controlată cu ușurință, deoarece puțini sunt cei care își permit o tipografie. Când dezvoltarea socio-economică este relativ ridicată, autoritățile naționale vor avea mai multe
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
modificate tiparele comunicării private. Impactul mijloacelor de comunicare publică este mai mare asupra liderilor de opinie decât asupra populației ca întreg. Așa s-a întâmplat în cazul relației cu televiziunea, dar acest aspect pare a fi general. Întâlnirile publice, presa tipărită și radioul, ca de altfel și televiziunea, sunt toate folosite în principal de liderii de opinie, din moment ce aceștia le urmează sau țin seama de ele mult mai des. În plus, liderii de opinie au capacitatea de a înțelege mai bine
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
numită pentru perioada în care era pur și simplu devorată - imediat după război - și pentru starea de urgență ce o pătrundea; și așa cum bătăliile sunt aproape mereu improvizate, și această carte suferea datorită grabei cu care a fost redactată și tipărită. Veneratul nostru fondator, nu era preocupat de forme literare, în aceste reeditări, deși el nu a disprețuit nimic din ceea ce este bun, frumos și demn; dorea mai presus de toate emoția edificatoare, caritatea constructivă, respectul absolut față de adevăr și se
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Vom fi toți acolo! I-am lăsat lui Daniel (Corbu n. red.) adresa ta! În VATRA, am văzut, pomenești de Borca! Mulțumesc! Ai scris bine, tăios, simțit! Gabriela Negreanu mi-a comunicat că spre sfîrșitul acestei săptămîni cartea e gata tipărită! De fapt, azi trebuia să fiu în București! Am rămas pentru povestea cu postul! Mîine e posibil să se rezolve ceva! Voi vedea! Dar oricum, în perspectivă, trebuie să-mi caut altceva! Un inspector de română (!?), pe care contam, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și astfel am scăpat de trimiterea la amintitele detașamente. Dar m-am ales cu interdicția de a rămâne asistent în orice formă de învățământ superior, pentru a nu-i... contamina pe studenți. Acum intervine debutul meu adevărat, acela din presa tipărită. S-a întâmplat datorită profesorului Alexandru Dima, care mă simpatiza pentru faptul că știam oarecum germana și engleza și pentru că aveam și alte lecturi decât acelea oficiale. Așa că mi-a luat o recenzie la o revistă chinezească de literatură, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
erau acele vremuri în comparație cu zilele noastre? Presa culturală autentică, revistele, cărțile, activitățile cu scop cultural credeți că sunt pe cale de dispariție? Câștigă internetul și e-book-ul în fața cărții tipărite pe hârtie? Presa culturală nu va dispărea, nici cultura în sine. Cartea tipărită și mai ales revista tipărită nu mai au zile multe. Dar nu contează suportul fizic. Și tăblițele au dispărut, și incunabulele. În presa culturală lucrez și acum, la "Luceafărul de dimineață" după cum am și propriul meu blog cu peste 230
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
noastre? Presa culturală autentică, revistele, cărțile, activitățile cu scop cultural credeți că sunt pe cale de dispariție? Câștigă internetul și e-book-ul în fața cărții tipărite pe hârtie? Presa culturală nu va dispărea, nici cultura în sine. Cartea tipărită și mai ales revista tipărită nu mai au zile multe. Dar nu contează suportul fizic. Și tăblițele au dispărut, și incunabulele. În presa culturală lucrez și acum, la "Luceafărul de dimineață" după cum am și propriul meu blog cu peste 230 de abonați și sute de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să vin și eu la Dvs. și, de ce nu, să citim împreună! De câțiva ani buni, alături de prietenul mai tânăr, poetul Laurențiu Ciprian Tudor, ne străduim să colorăm viața culturală a Brașovului, organizând întâlniri care au la baza cuvântul, opera tipărită, dar pe care le-am alcătuit că niște întâlniri sincretice, întotdeauna fiind prezent un muzician sau un grup muzical, deseori un actor sau un artist plastic. Se fac profiluri de scriitori, se vorbește despre cărți noi, despre subiecte literare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ediție la zi? Apoi dacă va apare ceva și mai nou, ce voi făcea atunci? Așa am ajuns canibal: am șters tabla de materii și am înființat un portal pe net www.informed.co.il care a pus cruce cărților tipărite. Tot ce cauți este pe net acum și am făcut-o eu însumi, cu mâna mea. Ajung imediat la întrebarea cheie, dacă vor dispare cărțile, spune Melzer. Părerea mea este că Nimeni nu știe. S-ar putea ca unele cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de autor, care reglementează drepturile acestuia. Au apărut și editori puternici, interesați de autori de valoare din România, gândindu-se că un autor în viață nu îți aduce întotdeauna beneficii. Dar trebuie să te gândești la faptul că opera, odată tipărită și deținându-i copyright-ul, în timp îți poate aduce ceva beneficii. Îți dau un singur exemplu: Cioran. Cioran, în Franța, a fost tipărit permanent de Gallimard, în tiraje foarte mici; dincolo de gloria lui universală, nu se știe ce mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dumneavoastră unde vă înscrieți în aceste extreme? Sunt un apolitic de stânga. A.B.Mai există cenzură? Da. Cea mai teribilă cu putință: prin anonimatul cărților și revistelor. Tiraje mici, prost difuzate, cu retururi incredibile, uneori până la 95% din exemplarele tipărite. Ce alte "foarfece" mai nesimțitoare ca acestea au funcționat vreodată? A.B.Cum credeți că recepționează, astăzi, cititorul opera Dumneavoastră? Huliganic, aș fi ispitit să spun, dacă m-aș călăuzi după înfățișarea cărților mele în bibliotecile publice: decopertate, julite, până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bătrâni pereche, din Berkeley, California. Sala de mese e În orice caz mai mare decât cea mai mare sală-restaurant din București. Încerc să mă deslușesc, cum e posibil să Întreție atâția oameni de serviciu. O listă imensă de mâncăruri, frumos tipărită și legată imi mărește curiozitatea. Fac pariu cu soția, că nu voi dori ceva ce să nu găsesc. Mi-am pus În gând mușchi de urs și-l găsesc și pe acela spre sfârșitul listei. Pentru a ne ușura alegerea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
1919, în 8 pagini, cuprindea articole pe înțelesul cititorilor: „Muncă cinstită și minte trează”, „În ogorul neamului”, „Articol țărănesc”, „Țăranii și cartea”; la Foiță se putea citi: „Fiți uniți și veți avea orice veți cere”; la rubrica „Partea glumelor” era tipărită „Povestea vorbei” de Anton Pan, iar Orest Horea Pașcanu semna versurile „Leibă cel cuminte”. Rubrica „Cuvinte de haz” găzduia „Neamțul la război”. Gazeta mai oferea: „Știri din lumea mare”, dar și „Știri mărunte”, poșta redacției, Calendarul săteanului, reclamă comercială. * Gazeta
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
primarului Costeanu” se intitulează un articol din 11 octombrie 1931 unde citim: „Dl Pohoață e însărcinat cu conducerea ziarului Informatorul Bucovinei. O rușine a presei cum e redactat. Guvernul dlui Iorga nu merită să aibă asemenea oficios, o asemenea porcărie tipărită care compromite guvernul. Informatorul e ridicol. E prost. Murdărie politică.” „Șantaj și rușine ziaristică e Luptătorul inspirat de Dori Popovici, prieten de luptă al tinereții”, scrie C.C.R în Timpul din 25 octombrie intitulat „Strigoiul. Primar de paie și nătăfleață politică
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
C. Antonescu, dar și cu noi nume de autori: preot I. Gh. Ivanciuc, preot Enache Tocilă Sibianu, Gavril Mihai, Pr. Florea Chișcan, dar și cu rubrici noi: Știri din țară și străinătate. Foaia de zidire sufletească a Arhiepiscopiei Suceava, Credința, tipărită tot la Suceava, a creat și în 1949 alte 130 de pagini, cu adaosul din frontispiciu: Apare cu binecuvântarea I.P.S. Arhiepiscop Sebastian, sub îngrijirea uni comitet de redacție. Nu mai era nominalizat expres. Dr. pr. C. Antonescu continua să scrie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
e făcută în țara care sa numit Lațium, înainte de a ajunge cu vorova la facerea Romei, voiu să găsesc despre Lațium, întru care voiu urma izvodul Istoriei lui Eutropius cel în Veneția la anul de la întruparea Domnului 1521 prin Aldus tipărit.” El publica chipul lui Romulus, „strămoșul românilor” și viața acestuia, promițând că „De voi pricepe că românii noștri au voe, după cum se cade să aibă, și sunt bucuroși a ceti istoria romanilor celor vechi strămoșilor săi, voi mâna înainte această
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
către Wikander, trimițând la București copiile celor 54 de scrisori adunate cu grijă de corespondentul suedez, epistole mereu scrise de mână, în perioada pariziană pe file de tutun și „à l’encre turquoise”, mai târziu pe file pline, cu antetul tipărit al noii reviste fondate la Chicago, History of Religions, în cerneală sau tuș negru, cu o caligrafie progresiv modificată, mergând până la picturalizarea termenilor frecvenți sau de rutină, dar constant lizibilă. De atunci și mai ales până la ajungerea noastră la Arhiva
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
etnologi germani și austrieci, care n-au intrat în dezbaterile privind originea și dezvoltarea religiei primitive. Putem menționa unele din scrierile lui L. Frobenius și H. Baumann asupra religiilor și mitologiilor africane” - cf. Nostalgia originilor, p. 51. 3. Titlul versiunii tipărite a conferinței „Chasteté, sexualité et vie mystique chez les primitifs”, susținută de Eliade în septembrie 1950, la Congresul de Psihologie Religioasă. 4. Vezi scrisoarea lui Höfler către Eliade, München, 15 iunie 1952, cf. Corespondență II, pp. 218-220, despre retrimiterea unor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1884. 4. Interesului lui Wikander, tot mai concentrat față de teosofie și tendințele esoterice din secolul al XIX-lea european, Antoine Faivre îi va răspunde curând printr-o scrisoare, datată 3 noiembrie 1974, scrisă de mână, pe o filă cu antetul tipărit al Universității din Bordeaux, Chaire de littérature et pensée germaniques, singura de altfel păstrată în Arhiva SW: „Se pare că nu există prea multe documente masonice la Ratisbone, dar Archiv des bischöflichen Ordinariats din Ratisbone este o veritabilă mină, în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
oameni care trăiesc și muncesc cinstit, cu relații principiale, înseamnă că slăbim forța acestei uniuni". Acesta era nivelul și aceștia erau scriitorii fruntași, cum îi gratula partidul, care reprezentau literatura oficială, în timp ce scriitorilor adevărați le era interzis accesul la pagina tipărită. Între timp, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Constantin Noica și mulți alții se aflau după gratii, un Lucian Blaga era marginalizat, iar guvernul comunist își trimitea emisarii pentru a împiedica acordarea acestuia a Premiului Nobel, Bacovia, Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Le-am dat învățături, ca să ne fie/ În slujbă, de folos și devotați./ Să ție fiecare de-o moșie/ Fiindu-ne-n provincii și-n București argați.// O teapă nouă și nebănuită,/ Așa-numiții scriitori,/ Se și ivi în slova tipărită,/ Numindu-ne dușmani și-asupritori.// Dobrescu-Argeș, Arion, Vlahuță, Kogălniceanu și-alte haimanale,/ Au și-nceput țăranii să-i asmută/ Alăturea de unul pe nume Caragiale". La sfîrșitul lui 1957, redacția de la "Iașul literar" propune U.S., cu argumente, schimbarea denumirii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cartea Luciei Hossu Longin este una cutremurătoare, profund emoționantă, plină de adevărul crud al terorii în care am trăit și în care mulți au și murit. Intensitatea emoțională nu a pierdut aproape nimic prin trecerea din film TV în pagină tipărită. Tensiunea emoțională realizată fără artificii, doar din exprimarea realității așa cum a fost, este copleșitoare. Adevărul ne va tămădui. Dar pînă vom reuși să-l afirmăm sînt încă pași mulți și greu de urmat cît timp exponenții fostei puteri țin cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dăduse exact atît cît ar fi meritat de la început: optsprezece ani de muncă silnică. Prima condamnare o primise pentru o carte de poezii publicată la Chișinău, în 1944, Cîntece de dor și de război, și pentru o plachetă de versuri tipărită clandestin la Brăila, în 1947, intitulată Poeme de dincoace, adică de dincoace de Prut, blestemata graniță ce îl despărțea de ținutul natal. Ambele erau un strigăt de protest împotriva ocupației sovietice a Basarabiei, pe care Securitatea și Tribunalul Militar îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un mister! (E adevărat, unii scriitori adevărați au făcut un fel de „contracte cu puterea” sau „compromisuri”, fiecare după natura sa și puterea caracterului sau după ambiții. Dar noi am fost obligați s-o facem dacă voiam să ne vedem tipărite și difuzate manuscrisele; timp de vreo jumătate de secol nu au existat În România comunistă edituri particulare, totul, după cum se știe, era controlat de stat, or, cei care „sunt În meserie” știu foarte bine că un scriitor nu poate renunța
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]