2,401 matches
-
într-un dintre versiunile Analelor de la Salzburg, care amintește că, în 881, ungurii au atacat regiunea din vecinătatea Vienei, în timp ce kavarii au atacat un loc din apropiere, "Culmite". Alexandru Madgearu presupune că grupurile de kavari se așezaseră deja în câmpia Tisei în cadrul câmpiei Panonice pe la 881, ceea ce ar face ca trimiterile la cumani din "Gesta Hungarorum" pe vremea cuceririi maghiare să fie anacronice. Doi învățați musulmani din secolul X-XI, Ahmad ibn Rustah și Abu Saʿīd Gardēzī, care fac referire la cărți
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
care le cucereau. Întreg teritoriul Bazinului Panonic a fost controlat de prin 560 de avari, un popor turcic . După sosirea lor în regiune, ei și-au impus autoritatea împotriva gepizilor, care stăpâniseră până în acel moment teritoriile de la est de râul Tisa . La început, avarii au fost un popor nomad, dar au adoptat treptat un stil de viață sedentar, așa cum o demonstrează cimitirele în care au fost îngropați membri ai trei-patru generații și numărul mare de așezări descoperite, datate de la începutul secolului
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
controlul asupra Bazinului Panonic a fost începând cu primele decenii ale secolului al IX-lea Primul Țarat Bulgar. Annales regni Francorum amintesc că obotriții care locuiau în „Dacia pe Dunăre”, (cel mai probabil de-a lungul cursului inferior al râului Tisa), au cerut în 824 ajutorul francilor împotriva bulgarilor. Armatele bulgarilor au invadat Panonia, au „expulzat căpeteniile slave și au numit în schimb guvernatori bulgari” în 827. O inscripție descoperită la Provadia amintește de comandantul militar bulgar Onegavonais care s-ar
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
ajutorul francilor împotriva bulgarilor. Armatele bulgarilor au invadat Panonia, au „expulzat căpeteniile slave și au numit în schimb guvernatori bulgari” în 827. O inscripție descoperită la Provadia amintește de comandantul militar bulgar Onegavonais care s-ar fio înecat în apele Tisei cam în aceeași perioadă. Întărirea puterii Moraviei a provocat o apropiere între Bulgaria și Francia Răsăriteană în a doua jumătate a secolului al IX-lea. De exemplu, regele Arnulf al Franciei Răsăritene și-a trimis ambasadorii în Bulgaria în 892
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
un nume autentic românesc și foarte vechi, legat de numele trac Gelupara, o veche așezare în Tracia Glad a fost voievod al unei formațiuni statale medievale timpurii formată din români, slavi și pecenegi, localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați), în prima jumătate a secolului al X-lea. Reședința principală a ducelui era Morisena (astăzi Cenad). Detalii despre voievodatul lui Glad sunt prezentate în Gesta Hungarorum Este aproape sigur că au existat cronici mai vechi, care
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
săi aveau să lupte doar împotriva moravilor, dacă aveau să primească teritoriile pe care le-ar fi ocupat în timpul acțiunilor militare. Aventinus afirmă în continuare că ungurii ocupau deja în 893 „atât Dacia de aceasta și de cealaltă parte” a Tisei, la est de Dunăre și Hron. Cronicile maghiare afirmă cu toate că secuii erau deja prezenți în Bazinul Panonic în momentul în care ungurii au cucerit teritoriul. Gyula Kristó consideră că atât Aventinus cât și tradiția istorică maghiară subliniază o ocupație timpurie
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
parcursă de unguri peste Carpați nu este cunoscută cu certitudine. Anonymous și Simon din Kéza plasează această rută prin pasurile nord-estice ale munților, în vreme ce Cronica pictată descrie sosirea lor în Transilvania. După Anonymous, ungurii au ocupat teritorii între Dunărea și Tisa, iar mai apoi au luptat cu Menumorut, pentru ca apoi să cucerească Transilvania lui Gelu. Mai târziu, ungurii i-a atacat pe slavii șăi bulgarii conduși de Salanus, care ocupau teritoriile centrale dintre Dunăre și Tisa. Salanus a beneficiat de ajutorul
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
ocupat teritorii între Dunărea și Tisa, iar mai apoi au luptat cu Menumorut, pentru ca apoi să cucerească Transilvania lui Gelu. Mai târziu, ungurii i-a atacat pe slavii șăi bulgarii conduși de Salanus, care ocupau teritoriile centrale dintre Dunăre și Tisa. Salanus a beneficiat de ajutorul bulgar și bizantin împtriva atacului maghiarilor. Simon din Kéza scrie însă că ungurii au luptat cu Svatopluk, după ce au ajuns în Bazinul Panonic. Conica pictată de la Viena susțină că ungurii „s-au odihnit în Transilvania
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
multe decenii orice încercarea a Franciei Răsăritene să se extindă spre est , dar le-a permis maghiarilor să jefuiască fără teamă vaste teritorii ale regatului. Ungurii s-au așezat în regiunile de câmpie ale Bazinului Panonic de-a lungul Dunării, Tisei și afluenților lor, unde au putut să-și continue viața semi nomadă. Consecința imediată a fost inserarea unei „pene neslave între slavii de vest și slavii de sud” (John V. A. Fine, Jr.).. Istoricul John Fine consideră de asemenea că
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Marmației, Debrețin, și Kassa, apoi le-a continuat la Universitatea de la Viena, unde a studiat construcția apeductelor. În 1843 a fost numit secretarul personal al lui István Széchenyi, președintele Parlamentului din Bratislava, apoi inginer conducător al lucrărilor de canalizare a Tisei. În perioada Revoluției din 1848 a înființat un regiment de husari și a primit însărcinarea de a conduce apărarea orașului Komárom. În 1850 a fost invitat ca profesor la Universitatea din Debrețin. În anul următor, a fost condamnat la 12
Dániel Csányi () [Corola-website/Science/329405_a_330734]
-
Este comemorat prin mitinguri aviatice la aerodromul Cilieni, lângă Băilești. În Primul Război Mondial se înrolează ca voluntar și este repartizat la Divizia 2-1 Cavalerie, comandată de generalul Cleante Davidoglu. Având gradul de plutonier de cavalerie, ia parte la forțarea Tisei și la șarjarea unităților lui Béla Kun. La 30 august 1909 face parte dintre cei 400 de cavaleriști ai celor trei escadroane de cavalerie ale Brigăzii 4 Roșiori care intră în Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Rusescu, și asistă personal
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
Odată cu dezvoltarea identității naționale la români în secolul al XIX-lea, Nistrul este considerat doar drept limita de est a României Mari. Astfel, poetul național Mihai Eminescu a vorbit în celebra sa poezie "Doina" despre întinderea României „de la Nistru pân-la Tisa”. Uniunea Sovietică constituiește aici în anii 1930 (1924) o regiune autonomă a Transnistriei în interiorul Ucrainei, numită Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), în care aproape jumătate din populație vorbea o limbă neolatină (de fapt o română rusificată). Între anii 1929
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
care se varsă în Marea Neagra, Marea Azov, Marea Caspică și Marea Aral. Pe fluvii, urcă destul de sus (pe Dunăre, până în Bavaria, pe Volga până la Șecsna). În România este destul de rar, găsit în Dunăre, în cursul inferior al râurilor Prut, Criș, Tisa și Timiș; întâlnit și în regiunea salmastră a Mării Negre. Lungimea obișnuită aproximativ 15-25 cm, ajunge însă și la 35 cm; greutatea se ridică până la 800 g. Poate trăi 8-15 ani. Are corpul înalt, comprimat lateral și acoperit cu solzi mici
Cosac cu bot turtit () [Corola-website/Science/331443_a_332772]
-
în concordanță cu structura geologică și geomorfologică, caracteristicile solului, climei sau altitudinii unde aceasta vegetează. Vegetația lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), tisă ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
ape proaspete și oxigenate, cu curs rapid. Nu întreprinde migrații și iernează pe loc, stând la adânc în stare latentă în locuri ascunse sau sub pietre mari și, poate, îngropându-se în nisip. Bazinul dunărean din România (Mureș, Argeș, Olt, Tisa, Ialomița) și Bulgaria (Iskâr, Iantra și Vit), bazinul râului Kamcia (care se varsă direct în Marea Neagră), bazinul Nistrului În România trăiește în regiunea apelor de coline și de munte corespunzătoare zonei lipanului până la Dunăre. Se află în Dunăre numai în
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
Iantra și Vit), bazinul râului Kamcia (care se varsă direct în Marea Neagră), bazinul Nistrului În România trăiește în regiunea apelor de coline și de munte corespunzătoare zonei lipanului până la Dunăre. Se află în Dunăre numai în zona Porților de Fier, Tisa, Vișeu, Someș, Lăpuș, Crișul negru, Crișul repede, Mureș, Bistra, Cerna, Caraș, Bahna, Topolnița, Olt, Berivoi, Sâmbăta, Apa Roșie, Gilort, Suceava, Putna, Bistrița, Argeș, Ilfov, Ialomița, cursul superior al Bicazului etc . În Nistru trăiește în porțiunea de mijloc al fluviului (în
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
punct de vedere geologic, este compus din gresie și fliș, cu filoane de . Există și zone cu roci vulcanice, și se întâlnesc frecvent grohotișuri. O mare parte din masiv servește drept cumpănă a apelor între bazinele hidrografice ale Prutului și Tisei (multe secole, pe aici a fost și o frontieră între diferitele state cărora le aparțineau regiunile istorice Galiția și Transcarpatia). Partea de vest, cu vârful (2020 m) se află în Transcarpatia — în bazinul hidrografic al Tisei, în timp ce partea răsăriteană se
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
hidrografice ale Prutului și Tisei (multe secole, pe aici a fost și o frontieră între diferitele state cărora le aparțineau regiunile istorice Galiția și Transcarpatia). Partea de vest, cu vârful (2020 m) se află în Transcarpatia — în bazinul hidrografic al Tisei, în timp ce partea răsăriteană se întinde către sud-est. Pe ambele părți ale Muntelui Negru separă văi adânci — șaua Polonină (înălțime de până la 1550 m). Partea de vest are o altitudine relativă de 300 m; înspre est — creasta monotonă și masivă cu
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
1800 m — pășuni alpine, care ating cele mai înalte culmi, uneori ajungând în zone pietroase. Există mai multe plante endemice. Populația locală este predominant formată din etnici huțuli. Sunt locuite zonele mai joase ale Muntelui Negru — în Transcarpatia, în văile Tisei Negre (Frasin) și Albe (Bogdan), în partea de nord a crestei fiind satele Bîstreț și Dzembonea. Terenurile arabile ocupă doar 0,5 % din suprafață, în timp ce pădurea acoperă aproximativ 70 %, fînețele 5 %, pajiștile și pășunile 22 %. Pentru conservarea naturii, după Primul
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
torquatus"), sturz ("Turdus pilaris"), sturzul cântător ("Turdus philomelos") și sturzul de vâsc ("Turdus viscivorus"). Floră este una diversă și are în componență specii de arbori și arbuști cu specii de brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies") zada ("Larix"), pin ("Pinus"), tisa ("Taxus bacata"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), frasin ("Fraxinus"), tei ("Tilia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), castan sălbatic
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
apoi în Franța, Austria, Belgia, Iugoslavia ca pește de acvariu și s-a răspândit pe cale naturală în mai multe țări. În România a fost semnalat pentru prima dată în anul 1934. La noi este răspândit în special în Transilvania: în Tisa și afluenții ei: Someș, Crișuri (Crișul Negru, Alb și Repede), Mureș, Bega, apoi în Timiș, bălțile Beregsău și Satchinez, pârâul Pețea de lângă Oradea, Ineu, cursul inferior al Dunării la Brăila. În Lacul Sfânta Ana se află de acum 105 de
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologica, caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite. Arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), tisa ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
câmp ("Lacerta agilis"), șopârlă de munte ("Lacerta vivipara"), vipră ("Vipera berus"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"); Flora este constituită din specii de arbori, arbusti, ierburi și flori; astfel: tisă ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), arin negru ("Alnus glutinosa"), salcie ("Salix
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
Babușca de Tur (Rutilus virgo) este un pește bentopelagic dulcicol de talie medie din familia ciprinidelor. Este răspândit în zona superioară și mijlocie a bazinului Dunării în amonte de Porțile de Fier: în Dunăre, Tisa și afluenții lor din Austria, Cehoslovacia și Ungaria. Este foarte abundentă în bazinul râului Sava. Pătrunde și în nord-vestul României unde s-a semnalat în râul Tur, la nord de Satu Mare, numele său fiind o referire directă la această caracteristică
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra") sau tritonul de munte ("Triturus alpestris"). Flora este constituită din arbori și arbusti cu specii de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), soc negru ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]