6,503 matches
-
conving să arunce o privire În străfundurile vaselor mele de toaletă, Îi Învăț să le adore, să le aprecieze și să le cumpere! Sunt destul de scumpe, știi, cu instalații de aur și argint și tot tacâmul. Dar un vas de toaletă perfect e mai greu de găsit decât un Picasso, un Gucci sau un Jimmy Choo. Îl folosești În fiecare zi, Îl privești În fiecare zi, Îl simți În fiecare zi. Îl văd toți musafirii tăi, toate femeile cu care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Choo. Îl folosești În fiecare zi, Îl privești În fiecare zi, Îl simți În fiecare zi. Îl văd toți musafirii tăi, toate femeile cu care te culci Îl văd, Îl ating și Îl miros. Trebuie să fie perfect. Vasul de toaletă e cel mai important obiect pe care-l folosești. Și e singurul lucru din viețile bogătașilor din Los Angeles care chiar are profunzime! Kitty râse. — Deci tu ești Vrăjitorul din Rahat-Oz! — Da, le explic clienților mei toată filosofia rahatului. Aburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întoarcă la zăpezile din Manhattan În papuci de plajă, dar În acel moment nu-i mai păsa nici dacă pleca desculță, doar să plece. Simți dintr-odată o nevoie urgentă, dar nu-și putea permite să piardă timpul tocmai până la toaleta restaurantului, mașina lui Matthew putea să ajungă din clipă-n clipă. Luă o sticlă goală de suc și făcu În ea; se hotărî să ia sticla cu ea, pentru că nu era nici un loc de depozitat gunoiul În rulotă. „Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o Întrebă. Ar trebui să te rogi la Dumnezeu să-ți dea cel mai potrivit bărbat pentru tine, lasă-L pe El să hotărască cine să fie. Comentariul ei așternu o liniște nefirească peste masă. — Trebuie să mă duc la toaletă, zise Carmen ridicându-se. — Păcat În ochii bisericii? Ce rahat mai e și asta? șuieră Giulia de Îndată ce Carmen dispăru. Ce e biserica? O clădire, o organizație, un grup de oameni care se cred puri și nevinovați, dar care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să soarbă În liniște din martini, uitându-se pe furiș la Olga, care stătea de partea cealaltă a mesei. Nu e machiată cum trebuie, Îi șopti ea lui Kitty. Într-un acces de bunătate, o luă pe tânăra rusoaică la toaletă să-i corecteze machiajul și să-i arate ce produse ar trebui să folosească. — Carmen, tu și Jack ce mai faceți, cum vă mai merge? Întrebă Kitty. Care mai e temperatura Între voi? — Sub zero, răspunse autoironic Carmen. Nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a fost așezat la fereastră, aproape lipit de al meu din pricina spațiului puțin. Necunoscutul nu s-a recomandat. M-a privit fără să zică nimic, rece, aproape cu dușmănie, apoi s-a apucat să-și aranjeze pijamaua și lucrurile de toaletă. — Ce e cu asta? m-a întrebat împingând de pe masă lampa mea cu spirt, ca să-și facă loc pentru un borcan de dulceață. — Ce să fie? O lampă cu spirt, nu se vede? Îmi fierb câte un ceai. Dar aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
viață: cînd am Împlinit treisprezece ani și cînd am fost admisă la colegiu. Totul s-a schimbat cînd a apărut Compania. Acum avem tot felul de restaurante: thailandez, mexican, italian, grecesc, indian. Ba chiar și unul rusesc. Wakefield Își termină toaleta și se Întoarce În cameră. Își pune pantalonii și o cămașă curată și o privește pe Maggie cum Îl privește. CÎnd ratează un nasture, Îl Închide ea. Stă atît de aproape Încît el simte cum căldura ei animală Îi inundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scria În camera lui și cînd era să meargă la facultate sau la plimbare, Miroslav, un prieten de-al tatii, se ducea cu el pretutindeni, chiar și În ziua În care a fost omorît. Profesorul Telescu s-a dus la toaleta de pe același coridor cu biroul lui. CÎnd a văzut că nu se mai Întoarce, Miroslav s-a dus să-l caute. L-a găsit mort În cabina de WC. Un glonț În ceafă. Și nimeni nu a auzit nimic. Groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trezește deloc, privește la cerul țintuit de stele (miliarde de bolduri de lumină, suficient de aproape pentru a-l face) și deschide ușa pe care scrie Hombres. O femeie șade În poala unui bărbat care șade, al rîndul lui, pe toaletă. Bărbatul Îi ține În dreptul nasului o oglindă și o bancnotă de un dolar făcută sul. — Iertați-mă, bîguie Wakefield, Împleticindu-se și ieșind de-a-ndărătelea, după care Încearcă cealaltă ușă, pe care scrie Chiquitas. Înăuntru este un alt cuplu, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vezica lui stă să crape, apoi se pișă sonor pe peretele budei. În timpul acestui exercițiu prea mult amînat, ambele cupluri ies, În cele din urmă, din cabine. — Bărbații, ce porci sînt! spune femeia care tocmai trăsese ceva pe nas În toaleta bărbaților. Cowgirl și partenera ei spun doar „bleah“. Wakefield Își face loc prin mulțime către bar și Îi spune barmanului, noul său prieten: — Înțeleg că un bar trebuie să aibă niște cotloane discrete pentru niscai acțiune pe furiș, dar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În singurul bar din țară care nu are niște afurisite de camere video În budă. CÎțiva libertarieni fioroși Își pun jos paharele și dau din cap aprobator. Unul dintre ei arată cu degetul către afișul de deasupra casei de marcat. Toalete afară. Zece minute maxim. Fără camere. Curînd Wakefield se trezește sprijinit de Anton, care Îl conduce către un vechi MG decapotabil parcat În nisip. — Arată exact ca ăla vechi al tău, remarcă Wakefield slab. — Ciudat, după ce mi-am vîndut Mercedesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Fran simți cum i se învârte stomacul, reamintindu-i felul în care-l pusese la încercare bând sangria, și trebui să se repeadă la baie. În timp ce vărsa restul de vin, suc de portocale și coniac spaniol ordinar în vasul de toaletă, un gând i se înfiripă în minte. Era singură din nou. Nu mai avea pe nimeni care să-i întindă o poșetă. De data asta se depășise pe sine. Să pierzi un iubit putea părea o dovadă de neglijență, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
buchet de nemțișor - Doamne, oare cât costa în perioada asta a anului? Nu puteai să-ți închipui un loc mai înmiresmat în care să primești o veste proastă. Fran desfăcu repede cutia cu testul și îl așeză pe măsuța de toaletă. O pufni un râs isteric. Era tot alb și albastru. Citi instrucțiunile ținându-le în mâinile tremurătoare. Din adolescență Fran nu trebuise să facă vreodată vreun test de sarcină. Henrietta fusese întotdeauna cea cu dramele lunare. Pe când aveau optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se întâmplă, Franny? Ce e cu toată agitația asta? M-a trecut o nevoie, știi, așa că m-am dus în tufișurile de acolo. Fran îl luă de mână, simțind că i se rupe inima. De ce nu te-ai dus la toaletă, tati? E una chiar acolo. Probabil că ai fost de nenumărate ori acolo. Expresia nedumerită îi reveni pe chip. Era ca și cum ar fi stat de vorbă cu un copil speriat care știe că a făcut ceva condamnat de adulți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
locul după-amiază? Trebuie să dau o raită în oraș. Ce noroc pe tine. Ce viață animată duci, spre deosebire de noi, muritorii de rând. Ce mai e de data asta? O probă pentru rochia de mireasă? O ședință de consiliere cromatică privind toaleta pentru călătoria de nuntă? Adevărul ar fi putut s-o șocheze chiar și pe Stevie. De fapt, o să aflu care dintre ei doi este tatăl. Clinica Windover avea una din acele fațade rococo maiestuoase, plină de balustrade și spirale menite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intendenta ar fi ascultat-o în tăcere, cu un aer dezaprobator, și că ar fi ignorat comentariul ei. Camera lui Ralph era o cutie albă, identică cu o duzină de altele asemenea, rezultatul unei reconversii „inteligente“. Avea toate utilitățile -, debara, toaletă, cabină de duș -, dar erau înghesuite toate la un loc într-un minim de spațiu. Se gândi la biroul lui primitor de acasă care păstrase, în ciuda ieșirii lui la pensie, ceva din aerul unui birou de redacție. Unde erau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
consider Fair Exchange mai fascinant decât prosoapele asortate și prăjitoarele de pâine. — Biata Camilla. Stevie îi aruncă lui Fran una din privirile ei crunte și neclintite, una din aceea care îi făcea pe reporteri să fugă să se-ascundă în toaletă. Fran era ca o fiică pentru ea și în atitudinea ei era ceva care o îngrijora pe Stevie. — Chiar și așa, nu crezi că ar trebui să fii neliniștită de faptul că nu ești mai neliniștită? — O să încep să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
restul pensionarilor i-ar fi dat o mână de ajutor, călcând-o cu scaunele cu rotile. — Problema e că nu vrea să stea pe pernuța absorbantă. — Atunci, de bună seamă, nu e peste puterile angajaților dumneavoastră să-l conducă la toaletă din când în când? Sunt sigur că taxele percepute ar trebui să acopere osteneala. — Asta nu e întotdeauna posibil. Pensionarii trebuie să se adapteze. Să-și aducă și ei contribuția. Nu-i așa, domnule Tyler? Drept răspuns, pe podea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-l privea pe taică-său, capacitatea lui de a alege momentul oportun lăsa de dorit. În piața din fața catedralei era un haos de nedescris când ajunse Fran. Două dintre mirese strâmbaseră din nas la ideea de-a se schimba în toaletele de lângă catedrală, deși erau impecabil de curate, și deocamdată nu arătau câtuși de puțin nupțial, fiind îmbrăcate în pantaloni scurți și tricou. Stevie încerca să liniștească un reprezentant al Bisericii care voia să știe cine era persoana responsabilă de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Eu. Henrietta îi luă roata din mână și i-o întinse unei vânzătoare cu o înfățișare impecabilă, care n-ar fi putut fi mai șocată nici dacă i s-ar fi dat SIDA. Apoi o conduse pe Fran până la mica toaletă pentru femei, să-și spele murdăria de pe mâini. În sfârșit, rochia i se puse dinainte. Retrag tot ce-am spus, șopti Henrietta. Nu semeni deloc cu o călugăriță din ordinul Carmelitelor. Nici măcar cu Maria din Sunetul muzicii. Arăți minunat. Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mi se întâmplă înțeleg numai dacă poveștile ating culpele mele. M-aș putea agăța de foame, dar nu mi-e foame. De sete, dar nu mi-e sete. De nevoi fiziologice, dar nu mănânc și nu beau. Nu merg la toaletă. Mă arată în viață râsul tâmp, întrebările și o imagine ce-mi revine pe retină în lunile mele horror: ghete scandinave legănându-se în apus, fericite, pe marginea unei canapele. Sunt pregătit pentru începerea programului. „Aici ora 9 nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lui Stoica, fost ministru de Justiție. Cruce în miniatură gen cruce de pe Omu. Biroul e postat sub o „Cină de taină“. Ultimul birou, al nimănui. Nu-l revendică nimeni. Deasupra, o Maica Domnului cu pruncul. Camera rece, umbroasă. Biroul și toaleta, celule cu gratii, cu alt inventar. Cosmescu și Bonațiu aveau un inventar mult mai bogat de prieteni. Fostul psiholog al viețașilor, transferat mai târziu în Direcție, apelat cu „Zi-le, domnu’ Geo!“. „Popa penal“, cel ce făcuse o biserică într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în pușcărie, dar pentru mine izolarea era de nesuportat. Ieșeam din celulă o dată pe săptămână să fac duș, iar în rest camera era plină de șobolani. După trei săptămâni de carantină am fost repartizat într-o cameră unde împărțeam două toalete și un duș cu alți 80 de oameni. Mizeria era insuportabilă. Dormeam pe niște paturi așezate pe trei nivele. Repartizarea paturilor o făcea șeful de cameră. Un deținut cu porecla Orbu, deoarece a rămas cu un ochi pe jumătate închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ultimă cetită la o șezătoare a Societății Scriitorilor Români”; în volum: „Ritmuri pentru nunțile necesare“), „William Wilson și cele 1000 (o mie) de fețe ale lui“ (în volum: „Falduri pentru William Wilson“), „În plan“ (în volum: „Mod“), „Lemn sfînt“, „Uvedenrode“, „Toaletă“ (în volum: „Înfățișare“), „Curcanii“ (în volum: „Izbăvită ardere“), „Epitalam“ (în volum: „Aura“), „Fund biblic“ (în volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai mult sau mai puțin apropiate de cea edită. În general, versiunile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și vânătorul cruță pasărea ce-și caută refugiu la el“, insistă Takamori, scoțând din cutia cu zicători una veche și nu foarte potrivită. — Bine, bine, lasă păsările! Cum se va simți la noi? În primul rând, ce ne facem cu toaleta? E cam primitivă și un străin o să accepte cu greu o toaletă în stil japonez. Shizu ceda, în general, destul de ușor dorințelor fiului și fiicei ei, dar când era vorba să găzduiască un oaspete străin, se arătase cam îndărătnică. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]