2,536 matches
-
Către d-nul Maiorescu (cunoscut sub titul Personalitatea și morala în artă), Pesimistul de la Soleni, Decepționismul în literatura română, Eminescu ș.a. Literatura din C. se menține într-un minorat artistic structural, întrucât e minată de tezism. Cu unele variații de tonalitate, rar și de valoare, versurile lui C. Mille, N. Beldiceanu, I. Păun-Pincio, Gheorghe din Moldova, O. Carp, Artur Stavri, D. Anghel (debut) ș.a. se mișcă între confesiunea sentimentală și vibrația protestatară; deziluzie și elan, dezgust și indignare se articulează patetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
poeme de factură expresionist-onirică ori realizate prin tehnica, simbolistă, a sugestiei. Arlechin constituie zenitul operei lui I., versul capătă aici o mai conturată personalitate, articulat sub semnul lumii și a literaturii ca teatru. Primele poeme exersează încă maniera descriptivă în tonalitate elegiacă - un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în care eul poetic e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram de măslin purtam./ Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
trecutul național sunt create prin intermediul celor trei "materii nucleare" ale identității naționale: Limba și literatura română, Istoria românilor și Geografia României. Legea instituie cele trei discipline de studiu ca pietre unghiulare ale identității românești. Într-o formulare poetică străbătută de tonalități mistice, cele trei materii nucleare ale identității naționale pot fi conceptualizate ca formând cronotopia în care se manifestă sufletul românesc. Formularea, destul de criptică, trebuie operaționalizată pentru a deveni inteligibilă: prin "cronotop" se înțelege relația dintre timp ("chronos") și spațiu ("topos
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ajuns niște organizații reziduale ale politicii românești. Eclipsa contemporană a ultranaționalismului românesc simbolizează închierea tranziției către condiția postnaționalistă a societății românești, în care identitatea națională și mândria etnică, deși continuă să structureze simțul identitar românesc, și-au pierdut proeminența și tonalitățile belice. 3.6.4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre europenizare Sfidând structura anului școlar, Revoluția română izbucnită în decembrie 1989 a dat peste cap planurile didactice care, desigur, nu au inclus în prognozele sale evenimentul revoluționar. Ivită
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în special în purtătoarele noilor valori occidentale. Totuși, atunci când emițătorii discursului despre trecut au ieșit din parametri liminali definiți de autorități, radicalizând mesajul difuzat didactic în direcția deconstructivismului postmodernist, mecanismele de control statal s-au activat eliminând din spectrul discursiv tonalitățile indezirabile (vezi "Scandalul Sigma" produs de manualul de Istorie publicat de Mitu et al., 1999). Deși statul-națiune, prin exponenții săi umani, continuă să fie defensiv, protejându-și ideologia fundațională care îl legitimează politico-istoric, societatea românească pare să fi intrat sub
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o judecă în spirit parodic și încearcă să-i ofere unele alternative, însă tonalitatea rămâne permanent destinsă, jovială. 527 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 50. 143 A treia povestire din prima zi a Decameronului vine să completeze oarecum cele sugerate anterior. Este vorba de istorisirea cu cele trei inele pe care un cămătar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce-s străină / Apa, vântul, nu mă mână. De săracă ce-s săracă / Nici valul nu mă îneacă. Plânge pământul sub mine / C-am rămas și n-am pe nime; Plâng și eu deasupra lui / Cam rămas a nimănui. 130 Tonalitatea tragică a confesiunilor indirecte este construită și pe baza paralelismului negativ; hiperbola definește cadrul cosmic, al participării directe la suferința umană, pe de o parte, iar, pe de altă parte, singularizarea înfățișează împăcarea cu propriul destin: "Foaie verde de-alunele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
le-o dat cât o vrut, / Da eu parte n-am avut, / Numai de-amar și urât; / Tot cât o fost pe pământ, / Numai mie-mi s-o venit, / De asta-am îmbătrânit."227 O altă modalitate de potențare a tonalității meditative este reprezentată de utilizarea întrebărilor retorice, conclusive, care reiau întreaga încărcătură semantică, sugerată de metafora inițială care cumulează semnificațiile textuale: "Frunză verde ca bobu, / Mândră floare-i norocu, / Da nu crește-n tot locu: / El nu crește lângă drum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
expresii. Dacă o vom face, atunci vom vedea că ceea ce se distinge și se opune prin ele nu este „gândirea“ și „vorbirea“, ci un mod neatent, superficial sau confuz de a gândi și unul chibzuit, temeinic. Expresia feței, a privirii, tonalitatea vocii și alte caracteristici ale atitudinii noastre, atunci când rostim aceste expresii, nu sunt simpli însoțitori ai exprimărilor verbale. Ele reprezintă indici dintre cei mai importanți pentru acel context în care am învățat să folosim expresiile. În acele situații în care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
însoțitori ai exprimărilor verbale. Ele reprezintă indici dintre cei mai importanți pentru acel context în care am învățat să folosim expresiile. În acele situații în care copilul învață un cuvânt ca „sigur“, observă Wittgenstein, un rol foarte important îl are tonalitatea vocii și expresia feței celor care îl pronunță. „Cuvântul este, înainte de toate, purtătorul acestei tonalități a vocii.“ Dacă suntem întrebați care este semnificația unor expresii ca „a crede“, „a ne îndoi“, aducem o clarificare dacă le înlocuim cu tonul vocii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care am învățat să folosim expresiile. În acele situații în care copilul învață un cuvânt ca „sigur“, observă Wittgenstein, un rol foarte important îl are tonalitatea vocii și expresia feței celor care îl pronunță. „Cuvântul este, înainte de toate, purtătorul acestei tonalități a vocii.“ Dacă suntem întrebați care este semnificația unor expresii ca „a crede“, „a ne îndoi“, aducem o clarificare dacă le înlocuim cu tonul vocii, expresiile feței și gesturile pe care le-am înregistrat atunci când am învățat să le folosim
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cont de faptul că oratorul se urca pe rostrii, de unde auditoriul îi putea observa cea mai mică șovăială a picioarelor, nervozitatea pașilor, gesticulația dezordonată a mâinilor, mișcări care ar fi putut trăda teama, timiditatea și nesinceritatea. Gesturile oratorului variau în funcție de tonalitatea dicțiunii cu care-și rostea discursul și de caracterul cuvântării sale (întinderea brațului corespundea tonului puternic al vocii, iar îndoirea acestuia tonului mai dulce). Însemnătatea gestului în teatru a fost covârșitoare dintotdeauna, deoarece limbajul scenic s-a desăvârșit prin gest
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
parametrilor paraverbali Importanța expresivității vorbirii profesorului decurge din faptul că forma discursului didactic este primul element cu care elevii vin în contact înainte de a înțelege ideile transmise. Un discurs didactic este expresiv atunci când există o concordanță între expresiile utilizate și tonalitatea afectiv-atitudinală a mesajului. Tonul vocii, ritmul vorbirii, intonația, transmit informații despre starea afectivă a profesorului, despre atitudinea și gradul de siguranță în raport cu ceea ce spune. Parametrii paraverbali în discursul didactic se referă la parametrii vocali (înălțime, timbru, ton, intensitate, intonație, pauză
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
nu era suficientă pentru a Înțelege cât de gravă era situația de zbor la care Startul făcea trimitere. Era cazul receptorilor cu care comunicarea se realiza prin radio. Aceștia au mai beneficiat, pe lângă enunțul lingvistic propriu-zis, doar de o anumită tonalitate, mai gravă, a emițătorului. Aceasta, Împreună cu mesajul lingvistic, le-a transmis piloților care așteptau decolarea, cât și celor aflați În aer, o stare de emoție accentuată, care nu poate fi decât imaginată, aproximată de către cei care nu zboară. Mesajul pe
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
comportamentul ei; ea supărarea benefică conduce la o afirmare de sine fermă, dar respectuoasă (idem, p. 103) și, în general, nu alterează (adânc) relațiile interpersonale. Ca și supărarea, tristețea este o stare sufletească firească. Ea dă o anumită profunzime și tonalitate afectivă raporturilor interumane. În principiu, aceasta este o emoție provocată de o pierdere, de o decepție sau de o despărțire. Tristețea subliniază golul sau lipsa. Ne spune cât de mult am iubit, cât de mult ne-am atașat și ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
au fost băieți, ceea ce a dezechilibrat raportul băieți fete pe care îl anticipasem/ sperasem.... De asemenea, eterogenitatea vârstelor copiilor a mărit dificultatea relaționării la nivelul grupului. Stil succint Da, 9 băieți și 5 fete. Stil analitic [gest meditativ, ritm mediu, tonalitate scăzută a vocii, intensitate medie] Este un aspect care trebuie avut în vedere, cred, din cel puțin trei puncte de vedere diferite... Stil expresiv [gest cu mâinile la cap; ritm precipitat, intonație sugestivă] Eei! Îți vine să-ți iei lumea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
specifice (de exemplu, în comunicarea dintre soți, dintre prieteni, dintre colegi de clasă etc.) forme pronominale/ adjectivale pronominale și verbale de persoana întâi plural gest specific de salut (la începutul/sfârșitul întâlnirii) obiecte-marcă pentru anumite grupuri (ecusoane, pixuri, mape etc.) tonalitate caldă marcarea atitudinii de deschidere către interlocutor, de sociabilitate, prin exprimarea explicită a interesului și a empatiei față de acesta Îți stă foarte bine așa! Cum ți-a venit ideea să combini astfel culorile? Ești foarte entuziasmat! mimică deschisă mimică-oglindă pentru
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
acesta să transmită prin compunerea respectivă, motivându-l astfel să comunice în continuare oral (în completarea comunicării scrise realizate prin compunere); * asumarea comunicării de emoții în condițiile în care "orice comunicare este emoțională. Atât receptorul, cât și emițătorul comunică cu tonalități emoționale. Sunetul vocii cuiva amintește de o altă voce, gestica unei persoane se aseamănă cu felul de a se comporta al unei alte persoane, o privire poate evoca o altă privire" (Roco, 2004, p. 69); * structurarea mesajului folosind mărci/conectori
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
buzele, a unei eșarfe trase de altcineva; atingerea dinților de jos și de sus cu limba; simularea sforăitului, a tusei 52 etc.; * Numai un cuvânt 53 fiecare participant la actul comunicativ trebuie să aibă replica formată dintr-un singur cuvânt; * Tonalitatea jucăușă o persoană spune, pe rând, aceeași replică 54, dar într-o tonalitate veselă, tristă, ghidușă, enervată etc.; * Râdem în a/e/i/o/u Ce spunem? asocierea diferitelor tipuri de râs55 cu mesajele/stările/atitudinile aferente (râsul verbalizat); * exerciții
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sus cu limba; simularea sforăitului, a tusei 52 etc.; * Numai un cuvânt 53 fiecare participant la actul comunicativ trebuie să aibă replica formată dintr-un singur cuvânt; * Tonalitatea jucăușă o persoană spune, pe rând, aceeași replică 54, dar într-o tonalitate veselă, tristă, ghidușă, enervată etc.; * Râdem în a/e/i/o/u Ce spunem? asocierea diferitelor tipuri de râs55 cu mesajele/stările/atitudinile aferente (râsul verbalizat); * exerciții de respirație 56: umflarea unul balon, stingerea unui pai de chibrit aprins, mirosirea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nu vrea să intervină în actul comunicativ. intonație "jucăușă" Interlocutorul este amuzat de mesajul receptat sau uimit de acesta. vorbire în șoaptă, ca pentru sine Interlocutorul dorește să-și întărească/confirme cele receptate, însă nu ca feedback explicit dat locutorului. tonalitate în crescendo îhm Interlocutorul își exteriorizează nemulțumirea față de actul comunicativ/prestația locutorului. voce ridicată Interlocutorul se revoltă, își stăpânește cu dificultate reacțiile. voce joasă Interlocutorul dă feedback locutorului de pe poziția autorității. timbru modificat Interlocutorul dorește să dea un aspect ludic
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sus. Distanțele, după D. Morris, apud Popescu, 2007, pp. 16-18, implică, de asemenea, o serie de nuanțe: distanța intimă: "modul apropiat (distanța zero) și modul depărtat (35 cm) relația intimă din familie"; distanța personală: "modul apropiat (42-74 cm voce cu tonalitate normală, familiaritate, contact fizic); modul depărtat (75-125 cm) întâlnire pe stradă, discuție pe subiecte neutre etc."; distanța socială: "modul apropiat (1,25-2,10 m) relații profesionale la birou; modul depărtat (2,10-3,60 m) semnul ierarhiei sau al nevoii de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pp. 33-60, 81-107; Mucchielli, 2005, pp. 233-234; Roco, 2004, p. 69; Ezechil, 2002, p. 65; Krasne, 1998, p. 154 etc. Pentru exemple interesante privind tempoul, intonația, intensitatea vocii copiilor, vezi Slama-Cazacu, 1961, pp. 136-138). 42 În condițiile în care, "pe lângă tonalitățile emoționale (automatizate) spontane, involuntare, există cele voluntare pe care le folosesc pentru a-mi face mai atractivă comunicarea, pentru a o dirija în sensul în care doresc eu" (Roco, 2004, p. 69). 43 Cca 200 de silabe/minut reprezintă o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pp. 92-95. 53 După Birkenbihl, 1998, pp. 234-235. Ca variantă în care li se dă participanților dialogul format din astfel de replici alcătuite din câte un singur cuvânt, vezi One-word-dialogues (Maley & Duff, 1991). 54 Pentru varianta citirii unui text folosind tonalități diferite, vezi Munteanu, 2005, pp. 147-148. 55 Cf. Birkenbihl, 1999, pp. 196-198 etc. 56 Vezi Tobolcea & Karner-Huțuleac, 2010, p. 96; Munteanu, 2005, pp. 131-132; Borg, 2010, p. 123 etc. 57 Pentru exemple de contexte în care ascultarea activă nu este
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
prezintă drept atât de evidentă, încât orice de-monstrație este inutilă. În țările centralizate, "națiunea este unică și indivizibilă". E destul să evocăm acest lucru pentru a face imposibilă orice dezbatere despre autonomie sau secesiunea unei regiuni. Atunci când dezbaterea este orală, tonalitatea vocii contribuie semnificativ la sublinierea severității unei judecăți sau la atenuarea incidenței unei opinii. Cuvintele pronunțate cu voce tare sau apăsat denotă o convingere de nezdruncinat. Ni s-a adus la cunoștință cazul unui avocat, care a scris pe marginea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]