4,316 matches
-
septembrie 1951, a bătut și a participat la bătăi, a făcut propunerile pentru mutările din camere ce aveau ca scop introducerea în torturi a deținuților, a luat parte la ședințele în care s-a hotărât aplicarea de noi metode de tortură (ținerea deținuților în poziții chinuitoare, înțeparea sub unghii cu acul, picătura chinezească). Un amănunt important oferă atunci când pretinde că el, Popa și Șerbănescu au convenit să ascundă administrației metodele folosite. În toate acțiunile lui Ionescu e evidentă dorința sa de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fără să-l descalțe, după care l-au trecut iar prin 'manej', lovindu-l cu pumnii până și-a pierdut cunoștința. După ce l-au lăsat puțin să-și mai revină, timp în care Țurcanu se gândea la noi metode de tortură, Pușcașu i-a legat mâinile la spate, s-a urcat pe marginea priciului și l-a suspendat în aer, luxându-i brațele. Deși Niță făcea eforturi mari să tragă aer în piept, vreo cinci agresori îl loveau cu ciomegele peste
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din lotul său alături de ceilalți timișoreni (Emil Sebeșan, Ion Soare, Ion Angelescu). Într-una din aceste camere au auzit strigăte disperate din altă celulă, așa că s-au înțeles între ei ce să declare în cazul în care nu vor rezista torturii. Imediat au apărut în celulă, pe post de iscoade, Constantin Bogos și Cornel Pop, pe care Plapșa l-a simțit disperat și scârbit de ceea ce făcea. De altfel, Gheorghe Popescu l-a întrebat pe Pop de ce nu are fese, iar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Rândurile acoliților săi s-au îngroșat odată cu sosirea în Gherla a lotului din Târgșor, Popa văzând în Ion Stoian un entuziast al acțiunii. Pentru că din Târgșor au sosit și alți deținuți care trebuiau bătuți, au fost înființate alte camere de tortură (80, 81, 82 și 99), în colectivul său fiind cooptați, în afară de Stoian, Liviu Boeriu, la camera 80, Murărescu, la 81, Octav Botez, la camera 82, și Marcel Buta, Gheorghe Simionovici și Florin Bârsan, la 99. Popa recunoaște că obținerea informațiilor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
-i că va înțelege mai târziu de ce. Viorel Gheorghiță spune că lui Timaru i s-au întins curse pentru a conduce un program de rugăciuni și povești, care, mai târziu, va fi considerat ședință legionară, ce va constitui prilej de tortură suplimentară. De altfel, când Țurcanu a intrat în cameră alături de alți agresori (Livinschi, Popa, Mărtinuș, Pușcașu, Murărescu, Fuchs, Steier, Rek, Juberian), prima replică s-a legat tocmai de aceasta: ' Ce faceți aici, bandiților? Țineți ședință legionară?'. Timaru și apoi Duduța
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de fier din perete, după care au fixat un bidon de apă deasupra lui și l-au torturat după metoda picătura chinezească. S-au uitat la el să vadă cum reacționează, după care l-au scuipat și înjurat. În urma acestei torturi a înnebunit din nou pentru o lungă perioadă, revenindu-și abia după ce bătăile au fost interzise în închisoare. Doctorul de la infirmerie i-a spus că a fost adus acolo după vreo lună și jumătate, inconștient și murdar din cap până în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
părăsit Gherla la 31 mai 1953, aproape sigur cu destinația Râmnicu Sărat, pentru anchetă. A fost și el condamnat și executat în decembrie 1954. Capitolul IV Instantanee macabre Ingeniozitatea macabră a acțiunii de la Pitești și Gherla a produs elemente de tortură fizică nemaiîntâlnite în spațiul carceral românesc. Pentru a ne face însă o idee precisă despre condițiile în care s-au desfășurat schingiuirile, trebuie să luăm în considerare toate aspectele regimului de detenție uzitat în această perioadă. Astfel, nu e deloc
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acest scop în tinetă. Țurcanu obișnuia să scoată măselele și dinții din gură prin lovirea cu vârful bocancului, ca la rugbi, prin fixarea capului victimei. Fostul său rival, Alexandru Bogdanovici, a fost cel care a îndurat cel mai mult această tortură, el murind, în aprilie 1950, fără nici un dinte în gură. Au rămas cunoscute și lovitura la ficat a lui Dan Diaca ori izbirea cu capul a plexului victimelor, procedeu folosit de Gheorghe Roșca. Mijloacele de tortură fizică nu erau însă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cel mai mult această tortură, el murind, în aprilie 1950, fără nici un dinte în gură. Au rămas cunoscute și lovitura la ficat a lui Dan Diaca ori izbirea cu capul a plexului victimelor, procedeu folosit de Gheorghe Roșca. Mijloacele de tortură fizică nu erau însă unicele metode de schingiuire a deținuților. Un important rol l-au avut metodele psihice, în mod evident studiate de către inițiatori înainte de a fi aplicate. Sursele de tensiune erau multiple: în primul rând, după cum am mai menționat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ascuțit poziționat sub ceafă. Buracu spune că, la un moment dat, a încercat să se sinucidă lăsându-și cu repeziciune capul în jos spre obiectul ascuțit, dar agresorul său i-a intuit mișcarea și a retras la timp instrumentul de tortură. Încercările de sinucidere au fost destul de frecvente, însă aproape toate s-au soldat cu eșecuri, din cauza atenției deosebite manifestate de agresori. S. a încercat să-și suprime viața înghițind un ciob, dar, nereușind, a fost forțat de planton să caute
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
selectate victimele? De ce a fost ales ca nod central Piteștiul, un penitenciar relativ mic? Cum poate fi explicată atitudinea acelor agresori care au aderat de bunăvoie la acțiune? Care a fost rolul lui Eugen Țurcanu și cine inventa metodele de tortură? În fine, au fost atinse obiectivele inițiatorilor sau nu? Vom încerca să redăm părerile celor care au scris despre întâmplările din Pitești și Gherla legate de aceste întrebări înainte de a ne formula propriile concluzii. Virgil Ierunca vorbește despre Pitești ca
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
chinezesc, relatată de Dries van Coillie în Jai subi le lavage de cerveau (Sinuciderea entuziastă), dar aici represiunea fizică era mult atenuată: lanțuri care intrau în carne, lingerea mâncării cu limba, amenințarea hrănirii cu excremente, mărturisirea de crime. Totuși, tortura nu era continuă și nici de o intensitate atât de mare ca la Pitești. Evenimentele povestite de van Collie au avut loc între 1951 și 1954, adică la scurtă vreme după Pitești. Altă mărturie este cea a lui Jean Pasqualini
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
avut loc între 1951 și 1954, adică la scurtă vreme după Pitești. Altă mărturie este cea a lui Jean Pasqualini, în colaborare cu Rudolf Chelminski. Experiența acestuia a avut loc după 1957, într-o perioadă în care se renunțase la tortură, noua tehnică fiind un crescendo necruțător și oribil de urlete [ ] împotriva victimei ca să mărturisească, apoi, la fiecare mărturisire socotită insuficientă, alte urlete. La început, chiar dacă victima spune adevărul [ ], oricare dintre cuvintele sale va fi primit cu insulte și cu zbierete
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lipsa spiritualității, impulsivitatea, violența, ambiția, complexele personale și arivismul, în general fiind recrutați dintre deținuții închiși întâmplător, cum erau frontieriștii ori cei denunțați pentru legături din trecut. Încercând să ofere o explicație pentru comportamentele din timpul acțiunii, Lucinescu afirmă că tortura și privarea de somn induc oamenilor o stare mai deplorabilă decât cea creată de substanțele halucinogene, astfel că victimele deveneau involuntar receptive la ordinele agresorilor: dacă mai agresaseră oameni ori animale, puteau tortura la comandă, dar dacă nu, atunci nu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
comportamentele din timpul acțiunii, Lucinescu afirmă că tortura și privarea de somn induc oamenilor o stare mai deplorabilă decât cea creată de substanțele halucinogene, astfel că victimele deveneau involuntar receptive la ordinele agresorilor: dacă mai agresaseră oameni ori animale, puteau tortura la comandă, dar dacă nu, atunci nu puteau fi hipnotizați în acest sens. El consideră că, la Gherla, acțiunea a avut mai puțină intensitate și că a fost preluată de către Goiciu și Avădanei, spre insatisfacția lui Țurcanu, afirmație doar parțial
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
așteptarea, au condus la cedarea mai multor victime, crede Popa. Octavian Voinea crede că la Pitești au existat doar patru alternative: moartea, pierderea minții, căderea sau salvarea divină, rezistența fiind imposibilă. El identifică factorii care conduceau la cedare: atacul prietenilor, tortura neîntreruptă și epuizarea fizică, toate acestea ducând la pierderea lucidității, a rațiunii și personalității, dezumanizând victimele. Voinea vede mai multe categorii de deținuți: morții prin tortură și sinucigașii, masa de robotizați care executa ordinele (majoritatea), voluntarii (în jur de douăzeci
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
salvarea divină, rezistența fiind imposibilă. El identifică factorii care conduceau la cedare: atacul prietenilor, tortura neîntreruptă și epuizarea fizică, toate acestea ducând la pierderea lucidității, a rațiunii și personalității, dezumanizând victimele. Voinea vede mai multe categorii de deținuți: morții prin tortură și sinucigașii, masa de robotizați care executa ordinele (majoritatea), voluntarii (în jur de douăzeci, la care s-au adăugat cei care trebuiau compromiși, dar și cei cu firi slabe, ușor de modelat), cei care și-au păstrat un grăunte de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ori distrugerea sufletului, anihilarea personalității, dezumanizarea și robotizarea pe plan individual, dar și anihilarea tineretului studențesc din punct de vedere socio-politic. Ostrovschi argumentează că acțiunea de la Pitești avea și un rol experimental, dorind să se evidențieze consecințele supunerii deținuților la tortură continuă. Costin Merișca identifică trei țeluri ale acțiunii: obținerea de informații suplimentare celor din anchetele premergătoare condamnării, zdrobirea tineretului-cel mai puternic adversar al comuniștilor-, dar și crearea, 'omului nou'. Deținuții trecuți prin Pitești urmau să fie și viitori delatori din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de "etic" trebuie luată în sens extrem de larg, ca un evantai figurativ al conștiinței; în nici un caz ca uscăciune moralizatoare". Aflăm un adevărat imn înălțat exilului ca sursă și izvor întăritor al poeziei: "Exilul e locul privilegiat al întrebării, al torturii de a trăi și mai ales de a nu putea muri. În exil poezia redobîndește tăriile ei primordiale: de arsură și rugăciune, de blestem, descîntec și țipăt. De supremă mărturie de a fi, nu numai în lume, ci și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pare vînare de vînt. 1984 al lui Orwell îi permite Monicăi Lovinescu a da o definiție totalitarismului, poate cea mai cuprinzătoare și exactă: "totalitarismul nu înseamnă doar genocid, etnic sau social, nu numai prigoana inocenților cărora li se impune sub tortură să inventeze crime imaginare, ci, în primul rînd, luarea în posesie totală a fiecărui individ". Singura opțiune salvatoare este instaurarea reală a democrației de tip occidental. În caz contrar, ne atenționează autoarea Seismogramelor, vom fi absorbiți de mlaștina rusă. Pronunțîndu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că e un element declasat care nu mai are altă salvare decît sprijinul partidului, își ia sarcina de a-i reeduca pe alții, care au fost în situația lui, pe drumul cel bun". În fapt, totul se reducea la aplicarea torturii neîntrerupte. Cel care va prelua, organiza și conduce reeducarea la Pitești este Eugen Țurcanu, membru în Frățiile de Cruce în anii 1940-1941, de unde se retrage imediat după înăbușirea rebeliunii legionare. După 23 august 1944, se va înscrie printre primii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
județean de partid din Iași. De aici este trimis la București la specializare pentru a pleca în calitate de diplomat la Berna. Cariera sa de activist comunist va fi frîntă cînd unul din lotul lui Alexandru Bogdanovici șef legionar, va recunoaște sub tortură că la o întîlnire cu acesta a participat și Țurcanu. Imediat va fi arestat și închis la Suceava, inclus în lotul Bogdanovici. Eugen Țurcanu nu uită și nu iartă pe fostul lui șef, pentru că l-a trădat; Alexandru Bogdanovici va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o întrevedere cu Nicolski, cînd se vor pune la punct cu noul stil de reeducare, va forma, împreună cu vreo zece-douăzeci de studenți, O.D.C.C. (Organizația deținuților cu convingeri comuniste); organizație ce nu va fi deconspirată pînă la declanșarea reeducării prin tortură neîntreruptă. Studenții de la Jilava, dar și de la alte închisori, vor fi afluiți la Pitești, o închisoare complet izolată de oraș. Nimeni din cei adunați acolo încă nu știa ce infern se va declanșa începînd cu 6 decembrie 1949. Reeducarea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
externă în care deținutul își afirma lealitatea față de partid și O.D.C.C., mărturisind tot ce reușise să nu spună în timpul anchetelor de la Securitate, toate legăturile din afară și complicitățile, cei care l-au ajutat etc. Informațiile obținute, se înțelege, prin tortură, în această etapă depășeau tot ce adunaseră cei de la Securitate în timpul anchetelor. Urma demascarea internă, cu mult mai bogată și mai prețioasă în date pentru Securitate. Cel schingiuit demasca pe cei care i-au fost alături, l-au sprijinit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe Dumnezeu; nimic nu era iertat, era pus să inventeze cele mai îngrozitoare lucruri la adresa celor dragi, cu detalii de neimaginat despre prostituarea mamei, incesturi etc. Toată viața intimă era umplută cu noroi. Cînd orice urmă de personalitate dispărea sub tortură și propria avalanșă de aberații, abia atunci Țurcanu îl considera pe deținut demn de a fi admis în rîndurile O.D.C.C. (odecaca după pronunția ascunsă a celor din celule). În ultima etapă, care anula orice speranță de recăpătare a demnității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]