3,826 matches
-
duc mamele lor, zise el. Keeley, Jones, Resi și cu mine stăteam pe un podium mai înalt în fața membrilor Gărzii, cu spatele spre cazan. Resi se afla pe podium fiindcă fusese de acord să spună băieților câteva cuvinte despre experiențele trăite personal în lumea comunistă din spatele Cortinei de Fier. — Majoritatea croitorilor sunt evrei, continuă dr. Jones. Noi nu vrem să ne dăm în vileag îndemânarea. — Și în afară de asta..., îl completă părintele Keeley, e bine ca mamele să participe și ele. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să fie atașate sub formă de apendice la această relatare. Nu pot nega că le-am spus. Tot ce pot spune este că nu le credeam, că știam foarte bine ce lucruri obscen de comice, distructive și stupide spuneam. Experiența trăită acolo în întuneric, ascultând lucrurile pe care le debitasem, nu m-a șocat. Poate că ar sluji apărării mele să mărturisesc că brusc am simțit o sudoare rece acoperindu-mi trupul sau vreo aiureală de genul acesta. Dar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu permite o diferențiere a faptului de a fi persoană; în ordinea dezvoltării logice a aprofundării sale, recunoaște că ideea de persoană-de-rațiune contrazice însăși structura ontologică prin care „orice persoană este astfel în mod unic, în virtutea conținutului particular al experienței trăite (internă și externă)”; Persoana văzută din această perspectivă nu poate fi supusă unei legi, pentru că este ființa-persoană care constituie și fundamentul oricărei obediențe. Sferele persoanei analizate de Scheler sunt sfera intimă și sfera socială. Sfera intimă este considerată în termeni
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
normei”, experiența ca „dialog interdisciplinar”, experiența ca „aculturație etică” și experiența ca „reflecție transcendentală”. Experiența ca „cercetare inductivă a normei” se identifică cu procesul de cunoaștere a normelor care trebuie să se structureze în termeni inductivi, pornind de la concretețea faptului trăit, de la nivelul personal sau social. În urma analizei etice se relevă sensul normativ al valorii, însă evidențierea valorii nu înseamnă că a fost formulată o normă. Valoarea pretinde să fie în mod normativ formulată. În cadrul experienței ca „dialog interdisciplinar”, conceptul de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
era cine să strige, cu acel neasemuit chiot... ”Iu-huu... iuhuu... La mulți ani, Băiatu!”. Fata lipsea, pentru a doua oară, să primească ”Noul An”, ca deobicei... Era a doua oară, într-o lungă viață de aproape o jumătate de veac, trăită nedespărțiți, când lipsea. Amărăciunea din sufletul lui, nu putea fi înfățișată în cuvinte. Și urătorii cei mari s-au rărit, până când nu s-a mai auzit niciunul. O liniște se așternu peste tot înconjurul... Totul parcă muri... Eram în anul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
poate, Învățăminte, iar Thomas și-ar fi găsit scăparea. Dacă ar fi aflat de asta cu donarea, bunicul nu i-ar mai fi dat nepotului nici o șansă. Dar fiecare cu ale sale; unul cu Scriptura, celălalt cu tinerețea ce trebuia trăită. De parcă moșul fusese vreun sfînt, știa bine Thomas cîte mai făcuse și dînsul pînă cînd, sătul, se apucase să citească despre sfîrșitul lumii și despre Judecata de Apoi, asta chiar Îl dăduse gata. Se temea de pedeapsă - nu omorîse, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ceva Thomas, dar, cum spusele acesteia erau doar scurte izbucniri - mai mult un suspin, uneori -, amenințarea nu mai era de luat În seamă. Nu se putea trăi sub frică, pronia cerească nu avea decît să vină, pînă atunci viața trebuia trăită, Thomas nu pierdea vremea chiar degeaba. În dimineața aceea, după cele petrecute, era Încercat de tot felul de gînduri stînjenitoare. Se potolise În ultimii ani, dar mai mult dintr-o oboseală, și-a dat seama pe urmă. Cu mai puțin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să Își potolească instinctul? Libelule - la altă scară diurnă față de aceea a gîzelor-aeroplan - ce erau nevoite să și afle partenerul cel tîrziu pînă spre asfințit. Ziua sexuală a omului ținea și cîteva zeci de ani ; pentru ce trebuia omorîtă? Dimpotrivă, trăită. Cum? Aceasta era Întrebarea, hamletian vorbind, dar nici alt discurs nu schimba prea mult lucrurile. Sexul era suveran! Nu spusese chiar Dumnezeu : Înmulțiți-vă? Acesta nu luase În calcul plăcerea; omul o descoperise, rafinînd-o pînă la esența ei perversă: alcoolul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acum totul. „Erai În siguranță aici, Thomas, acasă, În vreme ce eu stăteam În tranșee, În junglă, În deșert... Muream și Înviam... Îmi era frică... Nu totdeauna, dar uneori mă ajungea o spaimă pe care nu ai cum să o Înțelegi... decît trăită... dar nici atunci nu aș fi vrut să fiu În locul tău, acasă. Mai bine să bem ceva!... Votcă, Thomas, berea asta ne moleșește!“ Se vedeau aproape săptămînal, nu ca odinioară, aproape zilnic, rămăseseră prieteni, nici nu s-ar fi putut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urgentă ar fi, este cea care călăuzește Biserica spre evanghelie. Nici reforma diferitor curii. Cu atât mai puțin o declarație insistentă, venită din cercurile înalte, cum că în Biserica nu ar exista un cursus honorum, ci o deschidere către slujirea trăită și gratuită a lui Dumnezeu și a fraților. Probabil că urgența care se impune actualmente este reformarea, reinventarea, «reformatarea» vieții consacrate. În aceasta se îmbină, ca într-un laborator, cele trei elemente care au înnegurat Biserica lui Cristos: modul în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de azi, pentru a nu permite vreodată ca imaginea pe care noi ne-o formăm despre Dumnezeu să devină o unealtă care să legitimeze felul nostru de a fi oameni - destul de comod, îmbrăcat într-o radicalitate mai mult poleită decât trăită - în funcție de planurile noastre bazate mai mult pe privilegii subtile decât pe o dăruire generoasă. Așa cum s-a întâmplat în cazul Sf. Paul, și persoanele consacrate din zilele noastre - mai mult decât oricând - trebuie să se debaraseze de propriul mod de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
caz ne paște pericolul identificării prea îndrăznețe și fără rezerve cu acel spirit al vremurilor, atât de recomandat, grație profeției papei Ioan al XXIII-lea, de conciliul Vatican al II-lea. DE LA O RADICALITATE DE OCHII LUMII LA O PROFEȚIE TRĂITĂ Până aici, folosindu-ne de indicațiile magisteriului papei Francisc, am insistat pe sorgintea profetică a vieții consacrate în toate formele sale, în «felurimea darurilor sale», cum se exprimă Conciliul. Pe lângă toate acestea trebuie să ținem seama de inevitabilele, poate chiar
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sunt otrăvitori. Aceștia-s disprețuitori ai vieții, muribunzi, intoxicați, sunt cei de care-i sătul pământul: să piară, deci!». În realitatea noastră contemporană în care putem fi mărturisitori ai evangheliei, trecerea de la o radicalitate de ochii lumii la o profeție trăită, poate fi nu doar un semn al convertirii la viața consacrată, ci și o șansă de înseninare. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât părinții noștri, însă încercăm să stăm la locul nostru, precum străjerii unui răsărit care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
convicțiune. Aglae deschise focul: - Ar trebui să fiu supărată pe voi, Olimpio. Niciodată nu s-a întîmplat în familia noastră asemenea rușine. Trebuia să vă gândiți bine înainte de a face pasul ăsta. Stați împreună de un an, aveți copil și trăiți ca păgânii. Să nu vrei tu, Stănică, să faci cununia! - În fața lui Dumnezeu, declamă clamoros Stănică, suntemuniți pe vecie. Numai moartea ne va despărți. În vreme ce Aglae vorbea, moș Costache o privea țintă, însușindu-și cu fizionomia toată atitudinea ei reprobatoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de ce fiecare istorie umană este o istorie a fericirii, deoarece nu este rezultatul unei formule morale sau a exortațiilor pioase, ci mai degrabă o metodă de viață cu parametri de observare și de discernământ, dar mereu o metodă de viață trăită, întrucât fiecare poate să primească de la existență forța pentru a putea continua drumul către cel care-i cheamă pe toți și pe fiecare în parte la adevărata fericire. Capitolul 2 TRASEE PSIHOLOGICE ALE UNEI FERICIRI SPERATE În paginile precedente am
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
nevoile personale care, știm bine, la bătrânețe se înmulțesc foarte mult (nevoia de atenție, de sănătate, de afecțiune), dar se deschide față de ceilalți, mai ales față de generațiile noi, pentru a le transmite bogăția experiențelor făcute și semnificația profundă a realităților trăite. Bătrânul care a reușit sa integreze situațiile din trecutul sau, se simte mândru de sacrificiile făcute și este mulțumit de starea la care a ajuns, fără a fi nevoie sa-și nege propriile limite și dificultățile pe care a trebuit
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
a fost consolidată în timp, pentru că a reușit să împletească împreună rezultatele bune cu falimentele într-un proiect unic ce l-a ajutat să înfrunte limitele fiziologice sau psihologice și să meargă înainte cu înțelepciune. Dacă a integrat diversele experiențe trăite, menținând o bună coerență interioară, înseamnă că a știut să persevereze în căutarea fericirii adevărate, și acum este doritor să împărtășească ceea ce a realizat cu generațiile care vin din urmă. Adesea, în viața consacrată se întâlnesc bătrâni care și-au
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Chiar dacă bucuria care însoțește iubirea nu se poate compara cu orice altă bucurie, fiind ea cea care determină fericirea cea mai mare, ea este, totuși, fragilă și nu poate împiedica suferința. A iubi, deci, nu împiedică suferința”. Față de această fericire trăită plătind prețul iubirii și realizată în timpul vieții, persoanele consacrate vârstnice au o datorie de îndeplinit, în ciuda dificultăților pe care le rezervă bătrânețea: chiar dacă sunt limitate din cauza multor incomodități, ele vor putea să se facă încă utile și să investească propriile
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
până seara. Osteneau. Și el, și muierea, și băiatul de prăvălie. Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se topeau zăpezile, 'cîrciumarul scotea mesele afară, aducea un butoi de vin vechi mai la îndemînă și spăla jumătățile. Soseau gunoierii, grași, rumeniți, trăiți bine pe la părinți. Zidarii plecau pe la binale, nu-i mai vedeai, dădeau 102 În primire, de acum beau pe unde munceau. Cu ceilalți, petreceau până toamna. Pe ăștia îi mai știa Stere, pe fiecare, se dovedeau repede unul pe altul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
irealitate și fantezie. Căci, din perspectiva eternității, timpul cu toată multiplicitatea lui de clipe individuale este, dacă nu ireal, destul de irelevant pentru realitățile esențiale. În eternitate trăiești fără să regreți și fără să aștepți ceva. Nu este, în structura momentului trăit ca atare, o scoatere din relativitatea gustului și a categoriilor, o depășire a imanenței în care ne cuprinde temporalitatea vieții? Trăirea imanentă în viață este imposibilă fără trăirea simultană în timp, deoarece viața ca activitate dinamică și progresivă are temporalitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o aruncase în cartea aceea. O desfac. Iată coprinsul ei: Torino, în nu știu câte. Omule, Mi-ai trimis poeziile lui Alecsandri. îți mulțumesc. Citesc adeseori pe Emmi, singurul lucru în lume care-mi poate stoarce lacrimi. Într-adevăr, voi ăștia cari trăiți în lume numai pentru ca să trăiți aveți o idee ciudată de moarte... voi vă imaginați scheletul unui mort și-i ziceți moarte. Pentru mine e un înger drag, cu o cunună de spini, cu fața, palidă și cu aripi negre. Un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în palmă... plăcerea... Amicii întunericului sunt amicii voluptății sufletești. Vei vedea cu ochii minții tale ceea ce n-ai mai văzut niciodată... vei bea viața ta în o mie de picături de lumină și de sălbatece simțiri... vei trăi... Este asta trăit, cum trăiește lumea? Cu sufletul gol, cu suferințele și bucuriile lor meschine, un nimic suspendat. Dacă suntem nimic, cel puțin de acest painjeniș * al gândirii noastre să se acațe toată lumina și tot întunerecul, cerul și iadul, deliriul și desperarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dragostea; cealaltă, cumsecade, întemeiată pe identificarea cu un grup, cu o persoană, cu o scară de valori sociale, cu ideea despre acestea. Bineînțeles, nu totul este fictiv în cea de a doua; ca în orice roman, apar materiale din experiența trăită. Prima se situează în zona realului, a istoriei copilului așa cum este aceasta. A doua, în zona idealului, a istoriei copilului așa cum ar dori el să fie. În scrisoarea către Fliess, Freud 490 vorbește în acest context de: "romanticizarea originilor la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ascundea, de fapt, negația absolută a idealurilor politice ale Revoluției din decembrie 1989” (p. 128), care în 13 iunie 1990 ar fi coagulat în cele din urmă într-un puseu al unei „rebeliuni legionare”. În a doua sa carte (Revoluția trăită. Stenograma convorbirii cu membrii comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. Mesaje și alocuțiuni la a cincea aniversare a Revoluției Române, 1995), Iliescu sintetizează mai întâi opiniile celor care susțineau că în decembrie 1989 nu s-a desfășurat o
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
decembrie 1989, Editura Victor Frunză, București, 1994 Gabanyi, Anneli Ute, Revoluția neterminată, Editura Fudației Culturale Române, București, 1999 Iancu, Victor, De la revoluție la restaurație, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994 Iliescu, Ion, Revoluție și reformă, Editura Enciclopedică, București, 1994 Iliescu, Ion, Revoluția trăită. Stenograma convorbirii cu membrii comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. Mesaje și alocuțiuni la a cincea aniversare a Revoluției Române, Editura Redacției Publicațiilor pentru Străinătate, București, 1995 Iliescu, Ion, Revoluția română, Editura Presa Națională, București, 2001 Iordache, Claudiu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]