2,875 matches
-
intestinală - traumatism - tiflită indusă de chemioterapie, megacolon toxicDeterminate de leziuni ale sistemului biliar și pancreas: - colangită supurativă - peritonită biliară pancreatită - Determinate de leziuni ale tractului genital feminin: - avort septic - infecții puerperale - salpingite și infecții cu gonococ Determinate de leziuni ale tractului genitourinar la bărbați: - prostatită supurativătraumatism al rinichilor, uterului sau veziciiPostoperatorii: - contaminarea preoperatorie a peritoneului dehiscența anastomozei - remanența de corpi străini (textilom) - Plăgi perforate ale peretelui abdominal - Peritonită determinată de dializa peritoneală - Ruptura unui abces hepatic sau splenic Peritonite secundare neinfecțioase
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
ulcerul gastric, duodenal, pancreatita acută, traumatismele pancreatice, colecistita gangrenoasă perforată, neoplasmul de vezică biliară, colecistită cu zone microperforative ischemice, necroză calculoasă a coledocului. De asemenea, un alt agent chimic iritant este urina ce poate ajunge în peritoneu prin traumatisme de tract urinar, ori prin ruptura spontană a vezicii urinare la cei cu tulburări neurologice. Peritonitele microbiene ab initio apar prin efracția unui organ ce are în mod normal un conținut septic ori în urma unui proces patologic prealabil (ruperea unei colecții septice
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
utilizează această manoperă medicală (87). Translocația bacteriană rămâne mecanismul cheie în producerea peritonitei bacteriene spontane în condițiile de imunitate precară. Sunt mai mulți factori care concură la infecția bacteriană intraabdominală: motilitatea gastrointestinală scăzută, modificarea florei intestinale normale, modificările în ultrastructura tractului gastrointestinal, scăderea imunității locale și sistemice ce favorizează ca microorganismele și endotoxinele să aibă cale liberă din lumenul intestinal prin mucoasă spre nodulii limfatici mezenterici (37, 138). Mecanismele translocației urmează următorii pași: - Colonizarea exagerată a bacteriilor în intestinul subțire din
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
crescută a bolii comparativ cu cei cu activitate opsonică normală. Mai sunt și alți factori predispozanți pentru peritonita bacteriană spontană: - severitatea bolii hepatice;scăderea proteinelor < 10 g/dl și a fracțiunii C3 a complementului în lichidul de ascită;sângerări în tractul gastrointestinal; aproximativ 20% din cei internați cu sângerări gastrointestinale au SBP și 30-40% dezvoltă infecții bacteriene în cursul spitalizării;infecție urinară; - episoade recurente ale SBP;factori iatrogeni (46, 86); - cateterisme venoase sau urinare. Kuo (1991) consideră că bacteriemia, prezentă de
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
tratament de primă intenție sau de ,,acoperire”, care să acționeze asupra posibililor germeni implicați. Acest tratament asociază în cazul peritonitelor secundare agenții antibacterieni, aleși în funcție de germenii implicați după locul sau nivelul la care s-a produs perforația pe tubul digestiv. Tractul gastro-intestinal superior (stomac, duoden, jejun, ileon proximal conține relativ puține microorganisme: 103-105 bacterii/ml. Perforațiile stomacului, duodenului, jejunului și ileonului sunt cauzate de germeni Gram-negativ și pozitiv, aerobi. Germenii din tubul digestiv inferior conțin sute de specii bacteriene, concentrația fiind
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
cilastatin, Meropenem și Doripenem, ce au activitate față de bacilii Gram-negativ non fermentativi, fiind recomandat în administrare în infecțiile severe. Doripenem este un nou preparat 1-β-metil-carbapenem recent aprobat de Administrația medicamentului și drogului, utilizat în tratamentul complicațiilor IIA și a infecțiilor tractului urinar. Similar Imipenem-ului și Meropenem-ului are un spectru lărgit față de bacterii Gram-pozitiv și Gramnegativ (119, 128). Brown și Sahm (2005, 2009) consideră că Doripenemul este in vitro mai activ decât Meropenemul și Imipenemul față de tulpinile de Pseudomonas aeruginosa (27, 227
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
betalactamine. De aceea, administrarea cefepimei trebuie făcută cu atenție (64). Fluorochinolonele s-au folosit des în ultimii ani pentru tratamentul IIA, din cauza excelentei acțiuni asupra bacteriilor aerobe Gram-negativ și a bunei penetrabilități tisulare. Se absorb rapid și complet la nivelul tractului gastrointestinal. Concentrația maximă inhibitorie se atinge indiferent de calea de administrare, orală sau i.v. (19, 72). Chinolonele neavând activitate anti-anaerobă se utilizează în combinație cu agenți cu acțiune față de bacterii anaerobe. Falagas 2007 (73) a demonstrat eficiența acestei combinații
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
pacientului, timpul scurs de la debutul bolii până când se intervine și măsurile terapeutice luate (în special cele patogenice). De asemenea nu trebuie omisă gravitatea infecțiilor intraabdominale, cu cât sunt situate mai jos, la nivelul intestinului gros. Astfel, rata mortalității pentru infecțiile tractului biliar și apendicitele gangrenoase sau flegmonoase este de 0-8%, pentru infecțiile intestinului subțire de 20-25% iar la nivelul colonului între 25-50%. Scopul terapiei antimicrobiene este de a preveni recurențele infecțioase, de a reduce complicațiile plăgii chirurgicale și de a controla
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Studiul nostru se referă la 385 bolnavi diagnosticați cu peritonită acută, internați în Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, în perioada 2006-2009. Peritonita acută, forma clinică a infecției intraabdominale poate să fie determinată, prin pierderea integrității tractului gastrointestinal, pe cale chimică, biliară sau ideopatică (145, 174). În funcție de momentul apariției poate fi primară, secundară sau terțiară (160). Pe materialul studiat, peritonita primară sau spontană a reprezentat 16,6% din cazuri (n=64), cea secundară 83,4% din cazuri (n
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
the invasive care unit”. Crit Care 2003; 7(1): 85-90. 12. Bartlett JG, Gerding DN: Clinical recognition and diagnosis of Clostridium difficile infection. Clin Infect Dis 2008, 46(Suppl 1):S12-8. 13. Berg RD: Mechanisms promoting bacterial translocation from gastrointestinal tract. Adv Exp Med Biol 1999; 473: 11-30. 14. Betrosian AP, Douzinas EE: Ampicillin-sulbactam: An update on the use of parenteral and oral forms in bacterial infections. Expert Opin Drug Metab Toxicol 2009, 5(9): 1099-1112. 15. Bhatia M, He M
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
abdominal trauma reduces septic mortality. J.Trauma,1989; 29:916-920. 173. Mowat C, Stanley AJ: Spontaneous bacterial peritonitis: diagnosis, treatment and prevention. Alimentary Pharm. and Therapeutics 2001, 15(2): 1851-1859. 174. Mulari K, Leppaniemi A: Severe secundary peritonites following gastrointestinal tract perforation. Scand J Surg; 2004, 93: 204-208. 175. Munoz P, Fernandez-Baca V, Peleaz T: Aeromonas peritonites. Clin Infect Dis,1994;18:32-37. 176. Murray BE: The life and times of the Enterococcus. Clin Microbiol Rev 1990, 3:45-46. 177. Nathens
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Study Group: Moxifloxacin for the treatment of patients with complicated intra-abdominal infections (the AIDA Study). J Chemother 2009, 21(2):170-180. 286. Wells CL, Jechorek R, Erlandsen SL: Evidence for the translocation of enterococcus faecalis across the mouse intestinal tract. J Inf Dis, 1990;162: 82-88. 287. Wiest R, Garcia Tsao G: Bacterial translocation in cirrhosis. Hepatology 2005; 41; 422-433. 288. Wilmore WD: Pathophysiology of the hypermethabolic response to burn injury. In: Advances in Understanding Trauma and Burn Injurie. Washington
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
AI BAZINULUI MUȘCHIUL MARELE GLUTEU (FESIER) (m. gluteus maximus) Originea este pe: - fața gluteală a aripii iliace și a crestei iliace, - ligamentul sacro-tuberal, - părțile laterale ale sacrumului și ale coccisului, - fascia musculară toraco-lombară. Inserția terminală: - porțiunea superioară și superficială a tractului ilio-tibial, - tuberozitatea gluteală a femurului, - fascia lata. Acțiunea: - este cel mai puternic extensor al coapsei față de bazin, - intră în acțiune când trunchiul este înclinat ușor înainte, împiedicând căderea spre anterior a acestuia, - extensia trunchiului față de coapsă din poziția de aplecat
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
devine subțire, fuzionează cu foița profundă din fascia lata, medial se continuă cu fascia pectineului realizând împreună fascia ileopectinee. FASCIA GLUTEALĂ (fascia gluteus) Fascia gluteală îmbracă mușchii gluteali: inițial acoperă mușchiul gluteu mijlociu; se continuă fără limită în jos cu tractul iliotibial. La marginea superioară a mușchiului mare fesier se trifurcă: - foiță profundă destinată mușchiului fesier mijlociu și care se pierde în masa țesutului subgluteal; - o foiță mijlocie care acoperă fața profundă din mușchiul mare gluteu; foița fuzionează cu foița superficială
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
grosimea ei să fie variabilă: foarte groasă în partea laterală, unde formează tratul iliotibial, în timp ce în partea medială și posterioară se subțiază. Această structură anatomică face posibile mișcările de flexie ale coapsei față de bazin precum și mișcarea de abducție a coapsei. Tractul iliotibial este o structură fibroasă care se formează din porțiunea superficială și posterioară a fasciei mușchiului mare fesier, din aponevroza de inserție a mușchiului tensor al fasciei late, din fascia îngroșată a gluteului mijlociu. După formare tractul iliotibial urmează un
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
abducție a coapsei. Tractul iliotibial este o structură fibroasă care se formează din porțiunea superficială și posterioară a fasciei mușchiului mare fesier, din aponevroza de inserție a mușchiului tensor al fasciei late, din fascia îngroșată a gluteului mijlociu. După formare tractul iliotibial urmează un traiect descendent, pe partea laterală a coapsei până la nivelul condilului lateral al tibiei. Tractul iliotibial are acțiune fundamentală atât în mers cât și în stațiunea bipedă. Din fascia lata se desprind teci pentru mușchii: croitor, gracilis, tensorul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
a fasciei mușchiului mare fesier, din aponevroza de inserție a mușchiului tensor al fasciei late, din fascia îngroșată a gluteului mijlociu. După formare tractul iliotibial urmează un traiect descendent, pe partea laterală a coapsei până la nivelul condilului lateral al tibiei. Tractul iliotibial are acțiune fundamentală atât în mers cât și în stațiunea bipedă. Din fascia lata se desprind teci pentru mușchii: croitor, gracilis, tensorul fasciei lata. De la nivelul feței profunde a lasciei lata se desprind septuri intermusculare, lateral și medial, prin intermediul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
valva care se crează la nivelul segmentului abdominal al esofagului odată cu creșterea presiunii abdominale. Reglarea deglutiției Calea aferentă a reflexului de deglutiție este constituită din fibrele senzitive ale următorilor nervi micști: trigemen, glosofaringian și vag. Impulsurile sunt conduse la nivelul tractului solitar. La nivelul bulbului și a porțiunii inferioare a punții se găsesc neuronii motori care controlează deglutiția. Calea eferentă este reprezentată de fibrele motorii ale nervilor trigemen, facial, glosofaringian, vag și hipoglos. Prima porțiune a esofagului primește fibre eferente din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
am arătat, activitatea musculaturii netede intestinale descrisă mai sus (cap. 4.1 și 5) este controlată direct și permanent de o rețea neuronală locală, numită sistem nervos enteric. Sunt descrise două rețele majore de fibre nervoase care se găsesc intrinsec tractului gastro intestinal: plexul nervos mienteric (plexul Auerbach), dispus între porțiunea externă a stratului muscular longitudinal și porțiunea mijlocie a stratului muscular circular și plexul submucos (plexul Meissner) între porțiunea mijlocie a stratului circular și mucoasă. Plexurile sunt interconectate; conțin celule
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
este secretată de celulele localizate în profunzimea glandelor mucoase din porțiunea superioară a intestinului subțire. Are o structură similară cu cea a glucagonului, GLI, VIP, GIP. Rolurile secretinei: determină stimularea secreției de bicarbonat de către celulele ductale ale pancreasului și a tractului biliar, stimulează secreția apoasă a sucului pancreatic, scade secreția de suc gastric, poate determina contracția sfincterului piloric. Secreția de secretină este stimulată de produșii de digestie proteică și de concentrația de acid de la nivelul porțiunii superioare a intestinului subțire. Eliberarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
acțiunile acetilcolinei la nivelul glandelor salivare. Alți hormoni gastro-intestinali Motilinul este un polipeptid care conține 22 de aminoacizi; a fost extras din mucoasa duodenală. Are rol în stimularea secreției acide gastrice. Substanța P se găsește la nivelul celulelor endocrine ale tractului gastro-intestinal; stimulează motilitatea intestinului subțire. Peptidul eliberator de gastrină (GRP) conține 27 de aminoacizi, iar primii 10 aminoacizi C terminal sunt identici cu bombezina. Este prezent în terminațiile nervoase vagale de la nivelul celulelor G; funcționează ca un neurotransmițător care mediază
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
4,0; ileon 3,5; colon 1,5. 8.5. Absorbția electroliților Când conținutul luminal este hipoton, apa cu electroliți și alte substanțe dizolvate pătrunde prin spațiile intercelulare; este vorba de fenomenul de atracție a solventului. Sodiul Zilnic pătrund în tractul gastro intestinal 25 35 g de Na+, din care 5 8 g de origine alimentară și restul din diverse secreții digestive; numai 0,5 % se pierde prin fecale. In jejun sodiul este absorbit pasiv la schimb (antiport) cu H+ (acesta
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
5-2 Hz. Acești neuroni sunt cei care determină practic nivelul activității simpatice cu impact cardiovascular. Aria vasodilatatoare A1, situată anterolateral inferior în bulb, inhibă direct aria C1. Aria senzitivă A2, situată posterolateral în bulb și pontin inferior (în vecinătatea nucleului tractului solitar), trimite impulsuri de la nervii IX și X spre ariile C1 și A1. Aferențele spre centrii cardiovasculari bulbo-pontini provin de la periferie și de la structuri nervoase superioare. Hipotalamusul modulează centrii bulbo-pontini pentru integrare în răspunsuri mai complexe. Hipotalamusul posterolateral are efect
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
2.3. Reflexul baroreceptor Creșterea presiunii arteriale stimulează baroreceptorii, alcătuiți din terminații nervoase în buchet prezente în peretele arterelor mari, în special la nivelul sinusului carotidian. In acest caz calea aferentă urmează traiectul nervilor Hering și glosofaringian și ajunge în tractul solitar, de unde fibre inhibitorii sunt proiectate în aria vasomotorie. In cadrul acestui reflex sunt utilizate ca efectori cordul și vasele, în regim de feedback negativ, pentru a tampona variațiile presiunii arteriale. Astfel, chiar fluctuațiile sistolodiastolice sunt puternic tamponate, fapt demonstrat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de la centrul pneumotaxic (vezi mai jos). In această situație inspirația este scurtată și în consecință crește frecvența respiratorie. Stimulii plecați de la neuronii inspiratori sunt ulterior modulați de impulsurile provenite de la nervii vag și glosofaringian; ramurile acestor nervi se termină în tractul solitar, situat foarte aproape de aria inspiratorie. Aria expiratorie este “tăcută” în timpul respirației obișnuite deoarece ventilația este datorată contracției active a mușchilor inspiratori (în special diafragm), urmată de relaxare, cu revenirea pasivă a peretelui toracic la poziția inițială (de echilibru mecanic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]