11,040 matches
-
cangurul să-și Închidă bine puiul În marsupiu pînă la trecerea acestei mărunte furtuni iluzorii pe care un grup de celule Încearcă s-o reaprindă zadarnic. O, Poldi, Poldi, noi doi nu vom ști niciodată unul de altul, nici În tramvai nu am stat vreodată alături, nici la casa de bilete, nici În drogheria În care vînzătoarea tînără te-a preferat Întotdeauna pe tine. Vocea călugăriței rîde la telefon, Îi văd dinții mici de nutrie cum ronțăie noaptea scuipînd toate stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cască peste piept suflîndu-mi În față duhoarea țuicii fermentate În viscerele lui și zmulgîndu-mi cu degete lacome, năclăite de murdărie, hîrtia de douăzeci și cinci de lei, cota lunară pentru Înmormîntarea tovarășului care moare prompt și conștiincios la dată fixă, călcat de tramvai, Înecat În lacul IOR sau intoxicat cu conserve de pește. — Vai, doamna Oprișan, iertați-mă că te-am făcut să aștepți, mi-a fost pur și simplu frică să deschid. De ce n-ați sunat, nu merge soneria? — S-a Întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că ie În concediu și p-ormă pleacă la mare și vrea să fie liberă să mai petreacă și ea cît Îi tînără că — Parcă spuneați că ați fost la Sfînta Vineri, am crezut că — Păi da, c-am luat tramvaiul să mergem pîn aproape de piață, că nu mă sui În metrou nici moartă de cînd cu inundația și cînd ajungem la Sfînta Vineri puhoi dă lume se Înghesuia ca la hram și biserica nicăieri. Numa moloz, cărămizi, lemne și fiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care a declanșat o mică mutație Într-o zonă necunoscută a creierului determinîndu-ne idealurile și viciile. Ce Întîlniri și ce eșecuri, o Îngenunchere, o pedeapsă, poate chiar o victorie, surîsul unei femei, gafa unui prieten, un cîine tăiat de un tramvai, un tablou atîrnat ani de zile deasupra patului, pînă și culoarea unui tapet pot să ne programeze pentru vitalitate sau morbiditate, pentru a fi Învingători sau Învinși. Și apoi ereditățile. Bolile bunicilor și ale străbunicilor, apetiturile lor uitate sau rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
față de durerea ei fizică mai mult a indignat-o desconsiderația mea În plan social cunosc susceptibilitatea asta a oamenilor simpli față de cei pe care de fapt nici nu-i socotesc superiori doar deosebiți) ...pînă și p-un cîine tăiat de tramvai Îl iei din mijlocu drumului și-l tîrăști la umbră pe iarbă să moară mai dulce ... eh, da de unde nu ie, nici Dumnezeu nu cere. țîncasez violența ei Îmi face bine Îmi reduce din handicap cu cît e mai aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nedisimulat al presei, sentința i-a atribuit o mulțime de sălbăticiuni și cuștile aferente. Din clipa aceea, afacerea a înflorit - în timpul războiului, mulți tânjeau să fie acolo, astfel încât Grădina Zoologică a devenit ultima stație a cele mai lungi linii de tramvai. Chiar și atunci, din nostalgie, el ținea la animalele de curte din vremurile de restriște. Le îngrijea, le hrănea și asta i-a adus dintr-odată roade minunate. Veneau străini, grupuri de vizitatori ca să vadă și să pună mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
promis în schimb cinci urși, numai să fie niște păuni puternici, pentru că voia să-i înhame la sania noii lui amante. Apoi s-au urcat în sanie, în dosul păunilor legați câte zece, și s-au luat la întrecere cu tramvaiul. Iar vatmanul știa că, dacă-și voia binele, trebuia să cedeze, iar țiganii și-au primit cei cinci urși, numai buni de dans, fiind că i-au adus niște păuni zdraveni. Și, de fapt, tot orașul a petrecut în tihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe atunci șaisprezece ani), grăbindu-mă să ajung la liceu mai devreme, am uitat în sufragerie banii puși de mama într-un plic pentru a plăti taxa de școlarizare pe jumătate de an. Mi-am amintit de plic abia în tramvai când, din cauza vitezei, salcâmii și stâlpii de pe bulevard curgeau într-un șuvoi continuu, iar greutatea care-mi apăsa umerii îmi lipea strâns spinarea de bara de nichel. Nu mă neliniștea deloc gândul la taxă. O puteam duce și a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Deasupra Moscovei cădea lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a orașului. Pe strada pe care mergeam am ajuns din urmă o fată. Nu pentru că aș fi vrut s-o ajung cu tot dinadinsul, ci pentru că mergeam mai repede decât ea. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ah, e o minune, o minune! - Și pentru mine era o „minune“. Dar, ca întotdeauna, mă împotriveam din toate puterile acestei bucurii care mă invada. Când am trecut de Iar și au început să se vadă stâlpul de la stația de tramvai și ghereta ca o prăjitură în formă de melc, ca să treacă pe centură, birjarul s-a lăsat cu spatele pe noi și, strângând tare hățurile, a început să cânte cu un glas firav de femeie - prrră, prrră, prrră Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bonele stau pe bănci și împletesc ciorapi, mamele citesc cărți, iar vântul mișcă umbra dantelată a frunzelor pe fetele, pe genunchii lor și pe nisip. Sunt însă bulevarde zgomotoase, pe care cântă fanfara militară; în alămurile ei strălucitoare se oglindesc tramvaiele care trec și urcă spre cer ca niște șopârle roșii; bulevarde pe care, în sunetul unui marș războinic, te simți puțin vinovat, iar picioarele îți intră, fără de voie, în ritmul de marș ca într-o groapă pe care n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și iertător și privea în altă parte, scutindu-mă de obligația de a o saluta sau de a mă apropia de ea. În zilele când aveam bani, ieșeam totdeauna seara, atunci când se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trup. 6 Odată, noaptea târziu, după ce am condus-o pe Sonia, mă întorceam acasă și, traversând o piață luminată care părea și mai pustie din cauza luminii, am ajuns în dreptul unor prostituate care stăteau pe o bancă, într-o stație de tramvai. Ca întotdeauna, la propunerile și la provocările lor, mi-am simțit rănit orgoliul de mascul, căruia, prin chiar aceste provocări, i se sugera că nu poate primi de la alte femei ceea ce prostituata oferă pe bani. Cu toate că prostituatele de pe bulevardul Tverskoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
te ispitesc atunci când ești flămând și îți produc silă atunci când ești sătul. Când am ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
este semn de prostituție. Am început să examinez această concluzie neobișnuită. De exemplu, eu, Vadim Maslennikov, sunt un viitor jurist, un viitor membru al societății, folositor și respectat, după cum crede lumea din jurul meu. Și, totuși, oriunde m-aș afla: în tramvai, la cafenea, la teatru, la restaurant, pe stradă, într-un cuvânt, pretutindeni - e suficient să privesc o siluetă de femeie ca, fără un cuvânt, să târăsc cu gândul această femeie în pat, pe o bancă sau chiar într-un gang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ar întâmpla dacă eu, cel cu simțurile și cu spiritul în divorț, aș fi nu un licean, ci o fată, o liceancă? Dacă eu, fată fiind, la vederea unui bărbat aș proceda la fel ca un băiat, la cafenea, în tramvai, la teatru, pe stradă, într-un cuvânt, oriunde, oriunde. Adică ce-ar fi, dacă, fără să-i văd măcar chipul, m-aș lăsa impresionată de mușchii lui (și ca urmare a dualității trupului și spiritului, n-aș manifesta reticență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
totul este teatru; nu ești deloc pierdut și, dacă ți-e rău, îmbracă-te și ieși la aer; n-ai de ce să rămâi aici“. 5 Pe stradă amurgește. Cerul de un roșu murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
n-ai de ce să rămâi aici“. 5 Pe stradă amurgește. Cerul de un roșu murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai dezinteresate sentimente. Dar poate că nu este așa, îmi spun eu, poate că pricina sălbăticirii lui este tusea vecinului. Dar, vai, nu poate fi asta. Tusea nu poate fi o cauză, pentru că, dacă acest vecin ar fi tușit în tramvai sau în altă parte (într-un loc în care Ivanov s-ar fi aflat într-o stare sufletească diferită), în nici un caz bunul Ivanov n-ar fi fost atât de pornit împotriva lui. În felul acesta, tusea este doar pretextul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Încercările mele de a o transpune În pagină s-au dovedit dezastruoase. O anemie de invenție Îmi Împînzea sintaxa, iar zborurile mele metaforice Îmi aminteau de anunțurile băilor efervescente pentru picioare pe care obișnuiam să le citesc prin stațiile de tramvai. Eu Învinovățeam creionul și rîvneam la stiloul care avea să mă preschimbe Într-un maestru. Tata Îmi urmărea accidentatele progrese cu un amestec de mîndrie și Îngrijorare. — Cum Îți merge cu povestea, Daniel? Nu știu. Bănui că, dacă aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
exemplar părea miraculoasă, una din acele istorii cum le plăcea să povestească preoților din parohiile sărace, spre a ilustra nesfîrșita milostenie a Domnului, Însă care sunau Întotdeauna prea perfect ca să fie adevărate, aidoma reclamelor la soluții pentru crescut părul de pe tramvaie. La trei luni și jumătate după ce Fermín Începuse să lucreze În librărie, telefonul din apartamentul de pe strada Santa Ana ne deșteptă, Într-o duminică, la ora două noaptea. Era proprietara pensiunii unde locuia Fermín Romero de Torres. Cu glasul Întretăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trotuare, cvadrigi de amploiați cu pardesie cenușii și privirea Înfometată, mîncînd din ochi un Studebaker ca și cînd ar fi fost vorba de o cupletera În halat de noapte. Am urcat pe Balmes pînă la Gran Vía, trecînd de semafoare, tramvaie, automobile și chiar motociclete cu ataș. Într-o vitrină am zărit un afiș al casei Philips care anunța venirea unui nou mesia, televiziunea, despre care se spunea că are să ne schimbe viața și are să ne transforme pe toți În ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și se presăra pe fațadele micilor palate și ale marilor case senioriale care flancau bulevardul Tibidabo. Tramvaiul albastru se tîra alene prin semiîntuneric. Am alergat după el și-am izbutit să mă cațăr pe platforma din spate, sub privirile severe ale controlorului. Cabina din lemn era aproape goală. Doi călugări și o doamnă În doliu, cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o rasă din sac maronie, de austeritate franciscană, confirmă, scoțînd la iveală două bilete roz, drept dovadă. — Păi, atunci cobor, am zis eu. Fiindcă n-am mărunți. — Cum doriți. Dar așteptați pînă la stația următoare, că eu nu vreau accidente. Tramvaiul urca aproape În ritmul unei plimbări, mîngîind umbra șirului de arbori și iscodind peste zidurile și grădinile unor locuințe asemenea unor castele, pe care eu mi le Închipuiam populate cu statui, fîntîni, grajduri și capele secrete. M-am aciuat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]