2,431 matches
-
asigura un refugiu împotriva realității ostile și necruțătoare, pe de altă parte, autorul scrie „cântece negre”, poeme al căror nucleu îl constituie protestul social și revolta împotriva dimensiunii meschine și strivitoare a cotidianului. Într-o lume lipsită de orizont și transcendență, o lume în care, după hotarul reprezentat de opera lui Nietzsche, „profetul nu mai avea mistere și murise”, iar personalitatea umană se pierde în masa informă a statisticilor, singurele constante rămân războiul și lepra: „Vă întreb: unde e libertatea pentru
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
anchetei, legate de „tipurile antinomice fatalism/activism [acționism] și introversiune/extraversiune”. Răspunsurile obținute sunt analizate după trei criterii: satul, grupa de vârstă și genul interlocutorilor. Concluziile generale indică o „tendință către activismul imanent” în satele vrâncene, cu o „rezumare a transcendenței” la reprezentările de tipul deus otiosus, precum și o opțiune pentru „introversiune” ținând de „teama de a intra în rândul lumii”, „convingerea în incognoscibilitatea sufletului omenesc” sau „dorința de autoconservare”. Ca „mecanisme de conservare și autocontrol”, activismul și introversiunea concordă cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
că greutățile vor fi depășite Curaj și încurajarea celorlalți: concentrare pe forțe, pe potențial Activă, cu inițiative și perseverență: promovează spiritul „putem face, la treabă!” Este conștientă de posibilitățile care există, le stăpânește: acceptă ceea ce nu poate schimba 1.3. Transcendență și spiritualitate Valori și scopuri generoase, largi: scopuri și visuri de viitor Spiritualitate: credință, comuniune, ritualuri Inspirație: imaginarea de noi posibilități, creativitate Transformare: învață și crește după confruntarea cu adversitățile 2. Tipare de organizare 2.1. Flexibilitate Capacitate de schimbare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care avea tendința de a renunța la percepția transcendentă asupra omului. Suveranitatea poporului era sursa puterii și instanța supremă 60. Din această perspectivă, catolicii se aflau sub presiunea a două tabere: pe de-o parte, noile curente politice care negau transcendența și vedeau în Biserică un inamic de învins, deoarece avusese un rol esențial în regimul anterior; pe de alta, un sistem monarhic aflat într-un declin accelerat, care căuta în Biserică un aliat pentru a-și recăpăta puterea și autoritatea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Idem, Enciclica Iamdudum in Lusitania, 1911. 139 Idem, Inter catholicos Hispaniae, nr. 14. 140 Idem, Motu proprio Fin dalla prima nostra enciclica, 1903. 141 Papa Pius X, Proposicion 58 del Decreto Lamentabili, 1864. 142 Respingea astfel conceptul de revelație, deoarece transcendența exista doar în conștiința credinciosului și în natura divină a Bisericii, ca produs al unei experiențe colective. Acestă idee fundamentală se reflecta în diversele științe ecleziastice, cum ar fi Exegeza biblică, Teologia Fundamentală sau oricare alta. Din acest motiv, modernismul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și citi decât plecând de la vechi, de la vechea cultură și de la vechile valori. Rezultă de aici că acest sistem de interpretare permite să dea un sens, dar că acest sens este iluzoriu fiindcă el distruge chiar și reprezentările: mitul, sacrul, transcendența nu mai au sens și nu mai apar decât ca de reziduuri ineficiente ale unor vechi credințe devenite pentru totdeauna depășite. Cât despre orașul lui Ramses este mai degrabă un nume destinat să desemneze sclavia constructorilor precum și alienarea și exilul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
El stabilește ca sursa cunoașterii este gândirea logică, rațională, activitatea intelectuală opusă și superioară cunoașterii empirice, experimentale sau sensibile. Dar numai în contextul primei tematizări filosofia crede că putem cunoaște lumnea așa cum este ea, desigur și atunci limitat de opoziția transcendență (esență) - lumea sensibilă (aparență). Pentru a doua tematizare, lumea este dată prin cunoaștere, respectiv cunoașterea devine 11 construcția lumii ca realitate. Noi nu percepem și nu gândim lumea așa cum e ea, ci numai construind-o; noi nu putem cunoaște "lucrul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de limbă, de existența sistemelor semnificante. El se întemeiază pe 15 codaj-decodaj, metaforă-metonimie, analogii arhetipale și diferențe pertinente și totul este dat în simultaneitate. Se neagă astfel ontologia profunzimii și originii tot așa cum criticismul kantian negase mai vechea ontologie a transcendenței. Se estompează opozițiile: esențial și neesențial (aparent), exterior și interior, calități primare și calități secundare, profunzime și suprafață, abstract și sensibil, origine și descendență, centru și periferie. Pentru că limba, sistemul semnificant, este de la început intersubiectivitate, comunicarea are efectul obiectivam al
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este aici numai întîrzierea cu care se produce această transformare, căci ea survine tocmai când Galaxia Gutenberg declină sau intră în coliziune cu Galaxia Marconi. Ca tip de receptare, lectura se adresează unui obiect textual lipsit de profunzime sau de transcendență, și care nu poate reclama și nu se cuvine să primească empatie sau "trăire". Pe axele activ - pasiv și intectual - emoțional, ale grilei receptării, lectura semiologică structuralistă se înscrie ca o formă hiperactivă și hiperintelectuală. Hiperactivă, pentru că promotorii acestui tip
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Credința creștină a adoptat teologic, prin Sfinții Părinți, filosofia greacă, îndeosebi neoplatonismul. In acest fel, teoria "lumii Ideilor" ca și credința creștină în "împărăția lui Dumnezeu" se suprapun și devin o doctrină a lumii suprasensibile, adevărate, lumea esențelor situată în transcendență sau în spatele "lumii sensibile", a aparențelor. Etapele evoluției filosofiei occidentale estompează consistența acestei lumi adevărate până la Nietzsche / Zarathustra, care o dată cu lumea "adevărată" se debarasează și de lumea "aparențelor". Nucleul tare și cu adevărat filosofic al gândirii lui Nietzsche rezidă în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a se ține în afara sa, de a se deschide extatic luminii Ființei. Legăturile etimologice dintre "ek-sistență" și "ek-staz" sunt o cheie pentru lămurirea acestei poziții, întrucît înțelegerea Ființei este asemenea unei iluminări religioase. Dacă revenim la sensul dinamic al cuvântului transcendență - nu ordine statică superioară și suprapusă ordinii acestei lumi, ci efort de depășire - putem spune că omul este transcendență în imanență. De aceea omul este un "aici" al Ființei și chestionarea filosofică asupra Ființei nu poate începe decât cu o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o cheie pentru lămurirea acestei poziții, întrucît înțelegerea Ființei este asemenea unei iluminări religioase. Dacă revenim la sensul dinamic al cuvântului transcendență - nu ordine statică superioară și suprapusă ordinii acestei lumi, ci efort de depășire - putem spune că omul este transcendență în imanență. De aceea omul este un "aici" al Ființei și chestionarea filosofică asupra Ființei nu poate începe decât cu o hermeneutică a fundului sau cu o analitică a existenței, cu o interpretare a existenței în funcție de Ființa care se manifestă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a unei variante a unui astfel de model, care să-i garanteze dacă nu autonomia, măcar diferența. Tematizarea existenței (a "ceea ce există", a lui îo on) din epoca aurorală a filosofiei până în pragul celei moderne, a impus modelul platonician al transcendenței. Lumea sensibilă unde trăim noi este dublată de o lume inteligibilă, a Ideilor, situată spațial deasupra primeia. în ordinea realității - în sensul lui Eliade, pentru care realul este sacrul - lumea Ideilor este mai adevărată întrucît deține modelele esențiale ale copiilor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lumea noastră. Modelul alternativ aristotelic al unei ontologii a individualului, care suprapune, prin cele patru cauze-temeiuri, esențele generale într-o existență individuală mai reală decât ele, nici nu este atât de antagonic pe cât s-ar părea, pentru că a lăsat neatinsă transcendența Demiurgului perfect în raport cu lumea, și a rămas o formulă secundă și recesivă în istoria filosofiei occidentale. Formula succintă a modelului ontologic pentru această epistemă este cea a transcendenței verticale, preluată de creștinism, ca relație între Dumnezeu și om. Tematizarea modernă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este atât de antagonic pe cât s-ar părea, pentru că a lăsat neatinsă transcendența Demiurgului perfect în raport cu lumea, și a rămas o formulă secundă și recesivă în istoria filosofiei occidentale. Formula succintă a modelului ontologic pentru această epistemă este cea a transcendenței verticale, preluată de creștinism, ca relație între Dumnezeu și om. Tematizarea modernă a cunoașterii impune, o dată cu criticismul kantian, un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
transcendenței verticale, preluată de creștinism, ca relație între Dumnezeu și om. Tematizarea modernă a cunoașterii impune, o dată cu criticismul kantian, un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența verticală este înlocuită cu un fel de transcendență slăbită sau deviată, redusă la orizontal: cu transcendentalul. în filosofia kantiană, transcendentalul nu mai poate în nici un caz avea semnificația ontologic-axiologică de "în afara și deasupra acestei lumi". El desemnează ceea ce este anterior
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Dumnezeu și om. Tematizarea modernă a cunoașterii impune, o dată cu criticismul kantian, un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența verticală este înlocuită cu un fel de transcendență slăbită sau deviată, redusă la orizontal: cu transcendentalul. în filosofia kantiană, transcendentalul nu mai poate în nici un caz avea semnificația ontologic-axiologică de "în afara și deasupra acestei lumi". El desemnează ceea ce este anterior și permite construirea lumii în cunoaștere, respectiv constituirea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ontologic-axiologică de "în afara și deasupra acestei lumi". El desemnează ceea ce este anterior și permite construirea lumii în cunoaștere, respectiv constituirea obiectului în experiență. Modelul ontologic al modernității, întemeiat pe transcendental, a cunoscut două variante distincte. Prima păstrează modelul spațial al transcendenței verticale și îl face imanent distribuind cuplul categorial esență-aparență după metafora spațială a miezului și cojii. în acest caz, principiul este situat ca esență nu în afară 130 și deasupra, ci înăuntru și în centru, adică în profunzime. Cealaltă variantă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
modelul ontologic nou, impus de această tematizare. Or el este destul de clar trasat atât de către Heidegger, cât și de către structuraliști, precum și de către comentatorii mai mult sau mai puțin binevoitori ai ambelor orientări. Este vorba în primul rând despre excluderea oricărei transcendențe și despre refuzul oricărui model ontologic al originii sau profunzimii. Apoi, despre excluderea istoriei, care este categoria temporalității moderne a noutății care se învechește, depășită de noutatea mai nouă. Pentru că nici structuraliștii, nici heideggerienii nu exclud timpul înțeles fie ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
combinatoricii, fie ca destinalitate (Geschichte ca Geschick). In fine, acest model ontologic nu se mai bazează pe o relație arhetipală între principiu și manifestările sale, adică pe analogie, ci pe diferență. Ceea ce rezultă este o ontolgie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, nici măcar în forma slabă a profunzimii sau originii și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în funcțiune în cele mai realizate formule ale gândirii filosofice postmoderne. îndeosebi la acei gânditori francezi care, ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pentru abordarea orală, mai puțin stilizată, și pentru că era ultimul interviu pe care l-a dat, și pentru că este un interviu amplu, în care el și-a păstrat întreaga acuitate, umorul, opțiunile literare, interogațiile existențiale, felul în care vorbește despre transcendență, despre religie și despre... „plecare“. Textul a apărut și pe video, și ca transcriere. Subtitlul pe care el îl dorea este „Before I Go“, adică „Înainte de plecare“, „Înainte să dispar“. Un fel de ultimă confesiune. Mi s-a părut, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
pe vizitatori prin atmosfera profund spirituală. Coloana brâncușiană, unică în concepție, este alcătuită din forme romboidale repetabile la infinit, având la capete semiromboide. Alegerea acestor forme, după opinia lui Mircea Eliade, scoate în evidență tocmai simbolismul înălțării, al zborului, al transcendenței. Este materializarea în sculptură al arhetip ului lui axis mundi, pivotul universului. Brâncuși însuși socotea coloana o scară spre ceruri. Există un scop în toate lucrurile. Pentru a-l înțelege, trebuie să te desfaci de tine însuți." - afirma Brâncuși, dar
A doua oară unu by Viziteu Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92957]
-
274, de exemplu, este o religie care, în acest moment al existenței sale (nu excludem o Reformă asemănătoare celei a creștinismului) exclude laicitatea 275.,,Islamul exclude orice ,,participare" a omului la divinitate, excludere ce decurge dintr-o concepție vigilentă cu privire la transcendența divină, care pregătește conștiința musulmană să denunțe în comportamentul uman tot ceea ce l-ar putea face să alunece spre ,,asociere"276. ,,Islamul s-a așezat în Orientul Apropiat, unul dintre cele mai vechi locuri din lume, poate cel mai vechi
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
angajarea experiențială a fost trucată, că nu a existat o implicare definitivă, abisală, a subiectului în act, că ceva a fost falsificat. în fine, apar acele indicii și semnale obscure care divulgă statutul de Ťrăspopitť al actantului poetic. Lupta cu transcendența este decorul necesar pentru a disimula absența trăirii autentice. Cu cît această Ťluptă cu îngerulť apare mai dramatică - prin exacerbarea naturii plebee a actantului poetic Ťneîncercat de slavă, crîncen și scîrbitť - cu atît se întețește simulacrul autenticității. Refuzat de posibilitatea
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
în schimb, cu Bacovia ,se înregistrează un eu poetic pentru prima dată cu adevărat constituit, dar este vorba de o accepție pe care o capătă acesta numai în receptarea actuală", în stare a sesiza că instanța enunțătoare ,își este propria transcendență". Vedem astfel că abstracțiunea orfic-romantică, derularea diegetică, transcendența ca și infuzia prozaic-realistă (deși ultima are, în ochii lui Marin Mincu, meritul de-a ajuta la ,actul reformator de dez-metaficizare a tradiției poetului") abat lirismul de la ,absolutizarea" lui. Dar unde putem
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]