2,637 matches
-
său filosofic, metaforicul apare abia în a doua trilogie, cea a culturii. În elaborarea epistemologiei antinomice (din prima trilogie), el nu este pomenit deloc. Aici, Blaga începe cu dogmaticul (antinomia transfigurată), continuând cu cunoașterea luciferică (antinomia fanic-criptic) și cu censura transcendentă, unde dialectica paradoxală a arătatului și ascunsului (sub forma revelației disimulatoare) este extinsă la toate formele de cunoaștere 238. Impactul metaforei asupra creației filosofice blagiene nu se oprește aici. Se pare că metafora configurează "modelul matriceal" al întregii sale concepții
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
deși el nu face acest lucru în mod explicit. La fel ca și Zenon, Blaga susține că experiența, concretul nu încape în cadrele logicii, generând antinomii și punând rațiunea în dificultate. Dar atunci cu atât mai puțin încape lumea suprasensibilă, transcendentă, va gândi el, contrar eleaților 254, lucru demonstrat de către Immanuel Kant. Dacă lucrurile stau astfel, atunci antinomiile nu sunt un motiv pentru a repudia experiența, de dragul logicii. Prezența contradicțiilor în corpul construcțiilor științifice este un argument în acest sens. Nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
tip de cunoaștere este descoperit de către filosoful german în modul de aplicare a categoriilor intelectului asupra materialului primit prin experiență. Lucrând în spațiul experienței, al fenomenului, valabilitatea cunoașterii științifice este asigurată. Metafizica, însă, face saltul dincolo de fenomen, aplicând categoriile asupra transcendentului, iar acest salt duce la construcții antinomice, inconsistente și fără valoare de cunoaștere autentică. De aici lipsa de legitimitate și caducitatea metafizicii. Blaga nu este de acord cu această concluzie a lui Immanuel Kant. În acest sens, desfășoară mai multe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de acord cu această concluzie a lui Immanuel Kant. În acest sens, desfășoară mai multe argumente. O serie le întâlnim în Eonul dogmatic 278. În primul rând, spune el aici, nu este chiar așa de sigur că aplicarea categoriilor asupra transcendentului duce inevitabil la antinomii. Demonstrațiile lui Kant nu sunt convingătoare, fiind în repetate rânduri criticate, unul dintre critici fiind marele Hegel 279. În al doilea rând, chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că aplicarea categoriilor asupra transcendentului duce inevitabil la antinomii. Demonstrațiile lui Kant nu sunt convingătoare, fiind în repetate rânduri criticate, unul dintre critici fiind marele Hegel 279. În al doilea rând, chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"280. Descoperirea ideației dogmatice îi dovedea acest lucru. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu sunt convingătoare, fiind în repetate rânduri criticate, unul dintre critici fiind marele Hegel 279. În al doilea rând, chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"280. Descoperirea ideației dogmatice îi dovedea acest lucru. În Despre conștiința filosofică, Lucian Blaga desfășoară încă trei argumente 281: 1) Gândirea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"280. Descoperirea ideației dogmatice îi dovedea acest lucru. În Despre conștiința filosofică, Lucian Blaga desfășoară încă trei argumente 281: 1) Gândirea metafizică nu duce totdeauna și inevitabil la construcții antinomice. Argumentele posibile în favoarea tezei și antitezei nu au o stringență
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fi judecate una prin cealaltă. "Deosebirea de natură între metafizică și știință este ... așa de mare că trebuie să aplicăm fiecăreia propriile ei criterii"289. O analiză pătrunzătoare a diferențelor care separă cele două domenii găsim în introducerea lucrării Censura transcendentă 290 . Delimitarea blagiană față de înțelesul kantian al metafizicii presupune și o respingere a conceptului de cunoaștere cu care Immanuel Kant operează. Blaga vede în conceptul de cunoaștere pe care filosoful german îl vehiculează o înțelegere trunchiată și parțială a fenomenului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la care face referire Lucian Blaga în Eonul dogmatic. În filosofia indiană veche, Blaga indică mai multe texte în care formula antinomică este utilizată pentru a exprima anumite idei metafizice 300. Rigveda, unul din cele mai vechi texte indice, prezintă transcendentul prin atribute care se exclud. Mai apoi, Sutrele brahmane și Upanișadele întrebuințează formule antinomice cu privire la existența divină și sufletul individual. Astfel, în Sutre se afirmă că Jiva, sufletul individual, este o parte din Brahman (existența divină), dar tot aici se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomiile sau paradoxiile cuprinse în metafizica indiană veche, Lucian Blaga observă că niciodată acestea nu au primit o interpretare dogmatică, deși ar fi putut primi 303. De fiecare dată, ele au o perfectă justificare logică: în varianta lui Brahman ca transcendent acategorial, paradoxurile se justifică prin prisma ideii insuficienței oricărei determinări conceptuale; în cealaltă variantă interpretativă, ca întreg al existenței, formulările antinomice se justifică prin faptul că lui Brahman i se potrivesc toate atributele. În nici una dintre variante nu există motiv
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
săgeată în zbor nu e nici în mișcare, nici în repaus", "Soarele apune când e la zenit", " Dacă cineva pleacă astăzi la Zuech a ajuns ieri acolo" etc. Astfel de paradoxuri, spune Blaga, sunt rezultatul plasării filosofului chinez pe poziția transcendentului, a lui Tao, care e aspațial și atemporal, adică acategorial, de unde concretul apare de o așa natură că i se pot aplica fără probleme categorii antinomice. Explicația lui Blaga necesită o întregire, pe care mă grăbesc să o caut în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
profundă, judecățile asupra obiectelor cunoașterii noastre obișnuite nu pot lua decât o formă paradoxală, antinomică. Blaga constată că nici aceste paradoxii din filosofia chineză nu au valoare de dogme. Ele sunt doar exprimări asupra concretului din punctul de vedere al transcendentului, având, în consecință, o justificare perfect logică: din perspectiva transcendentului, care este dincolo de categorii sau determinări, toate determinările și modurile de existență din lumea concretului sunt egale, identice 309. 2.4. Gândirea mistică, coincidența contrariilor și metoda antinomiei transfigurate O
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
decât o formă paradoxală, antinomică. Blaga constată că nici aceste paradoxii din filosofia chineză nu au valoare de dogme. Ele sunt doar exprimări asupra concretului din punctul de vedere al transcendentului, având, în consecință, o justificare perfect logică: din perspectiva transcendentului, care este dincolo de categorii sau determinări, toate determinările și modurile de existență din lumea concretului sunt egale, identice 309. 2.4. Gândirea mistică, coincidența contrariilor și metoda antinomiei transfigurate O zonă de gândire care a întreținut oarecum nestingherit un raport
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că răul este ceva real, pozitiv, puternic, de neînlăturat. Iar pentru a-i explica prezența, susține o idee cu totul stranie pentru tradiția creștină, "scandaloasă și seducătoare pentru omul modern", din moment ce pune în joc "paradoxul absolut al ființei sau instanței transcendente", pretinzând că vrea să arate cum poate fi înțeles răul în bine332. Ideea este acesta: răul se află chiar în sânul lui Dumnezeu, alături de bine, ca două elemente conaturale și necesare. Diavolul se află în interiorul lui Dumnezeu, coființial acestuia. "Contrazicerea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cum interpretează Lucian Blaga ideea coincidenței contrarilor și ce raport se poate stabili între gândirea sa antinomică și acest univers de gândire mistică. După Blaga, sintagma coincidentia opossitorum s-ar traduce în ideea că în Dumnezeu sau, mai general, în transcendent, coincid termenii opuși. Ea comportă, în opinia sa338, cel puțin două variante de interpretare: a) în transcendent coincid teze contradictorii în sensul că transcendentul este acategorial și atunci el depășește termenii contradictorii, care sunt la fel de insuficienți pentru a-l determina
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și acest univers de gândire mistică. După Blaga, sintagma coincidentia opossitorum s-ar traduce în ideea că în Dumnezeu sau, mai general, în transcendent, coincid termenii opuși. Ea comportă, în opinia sa338, cel puțin două variante de interpretare: a) în transcendent coincid teze contradictorii în sensul că transcendentul este acategorial și atunci el depășește termenii contradictorii, care sunt la fel de insuficienți pentru a-l determina; în acest caz, formulele antinomice sunt doar un mod de a vorbi despre ceva ce e absolut
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga, sintagma coincidentia opossitorum s-ar traduce în ideea că în Dumnezeu sau, mai general, în transcendent, coincid termenii opuși. Ea comportă, în opinia sa338, cel puțin două variante de interpretare: a) în transcendent coincid teze contradictorii în sensul că transcendentul este acategorial și atunci el depășește termenii contradictorii, care sunt la fel de insuficienți pentru a-l determina; în acest caz, formulele antinomice sunt doar un mod de a vorbi despre ceva ce e absolut indeterminabil; b) coincidența opuselor în transcendent înseamnă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că transcendentul este acategorial și atunci el depășește termenii contradictorii, care sunt la fel de insuficienți pentru a-l determina; în acest caz, formulele antinomice sunt doar un mod de a vorbi despre ceva ce e absolut indeterminabil; b) coincidența opuselor în transcendent înseamnă că acesta este punct de indiferență între contrari, o zonă de neutralitate. Desigur, nu se poate nega o anumită similaritate între gândirea lui Blaga și acest univers de gândire de tip mistic, similaritate care merge uneori până la o apropiere
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mod de a gândi, ci un mod de a apăra un mister "a cărui certitudine vine din evidența sau credința în faptul revelației", revelație care nu este un imbold de transcendere pentru minte, ci un act de "destăinuire a misterului transcendent", fără de care nu este cu putință nici o transcendere, nici o ecstazie 339. Datorită luciferismului ascuns în minus-cunoașterea blagiană, censura transcendentă rămâne veșnic închisă. În cazul misticii, ea se deschide uneori, ca un act de grație divină. Pentru mistic, misterul este spațiul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
credința în faptul revelației", revelație care nu este un imbold de transcendere pentru minte, ci un act de "destăinuire a misterului transcendent", fără de care nu este cu putință nici o transcendere, nici o ecstazie 339. Datorită luciferismului ascuns în minus-cunoașterea blagiană, censura transcendentă rămâne veșnic închisă. În cazul misticii, ea se deschide uneori, ca un act de grație divină. Pentru mistic, misterul este spațiul absolutului divin, o noțiune religioasă. Lucian Blaga generalizează ideea de mister, transformând-o într-o noțiune epistemologică. În sfârșit
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ideea absolutului acategorial", Dumnezeu fiind conceput ca ceva mai presus de orice categorie a intelectului și așezat "la limita cunoașterii intelectuale"340. În consecință, atunci când este gândit, acest lucru se face sub semnul coincidentia oppositorum: fie în sensul că în transcendent coincid teze contradictorii, acategorialul depășind termenii contradictorii, ceea ce înseamnă că aceștia sunt egal de insuficienți pentru a-l determina; fie în sensul că Dumnezeu este coincidența opuselor ca punct de indiferență între termeni contrari, o neutralitate între doi poli beligeranți
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
termeni contrari, o neutralitate între doi poli beligeranți 341. Lucian Blaga consideră că modul de gândire dogmatic nu trebuie confundat cu nici una dintre aceste formule. În primul rând, ideea absolutului acategorial nu are nimic paradoxal în ea. Prin afirmarea unui transcendent acategorial, intelectul nu își iese din sine, nu renunță la funcțiile sale logice, ci doar la caracterizarea acestuia prin concepte sau categorii. Față de această operație cu acategorialul, dogmele se așează în dezacord cu funcțiile logice ale intelectului, fără a renunța
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se mai aseamănă cu nimic din filosofia lui Hegel. Ar putea fi comparat cu rațiunea speculativă, deoarece, la fel ca și aceasta, reușește să integreze antinomiile. Însă diferența e foarte mare. În primul rând, ecstazia intelectului este un salt în transcendent, pe când rațiunea speculativă este o funcție cu priză la concret. În al doilea rând, ecstazia intelectului înseamnă o concesie făcută iraționalului, pe când rațiunea speculativă acționează în virtutea unui impuls de raționalizare totală a existenței 374. Din acest motiv, rațiunea speculativă este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sintetic, realizat în concret. Concretul e marele câmp unde își găsește soluția orice paradoxie dialectică..." 377. Antinomicul dogmatic se deosebește de antinomicul dialectic tocmai prin faptul că nu admite sinteza în concret. În tezele dogmatice, sinteza antinomică e postulată în transcendent, în dezacord cu concretul. "Cu ajutorul concretului, spune Blaga, se poate foarte bine concepe sinteza antinomică "neexistență-existență=devenire". Dar același concret opune un veto definitiv și categoric unei sinteze dogmatice de un conținut ca acesta: "o substanță poate să piardă substanță
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
conținut ca acesta: "o substanță poate să piardă substanță și totuși să rămână întreagă". Paradoxiile dogmatice sunt paradoxii nu numai pe plan logic, precum cele dialectice, ci și față de concret. Soluția paradoxiei dogmatice e irealizabilă cunoașterii, ea e postulată în transcendent"378. Soluția antinomiei dialectice se realizează în concret, pe când soluția antinomiei dogmatice se realizează prin postularea unei zone inaccesibile, iraționale, contrare logicii, ce își găsește expresia în transfigurare. Transfigurarea este modul prin care antinomia dogmatică își află soluția, o soluție
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]