14,503 matches
-
râu și la noaptea care învăluia, puțin câte puțin, arborii din parc, în jurul cărora zburau croncănind sute de ciori. Barbe se hotărî să meargă la stăpânul său pentru a-i spune că masa de seară va fi în curând gata. Traversă parcul, se apropie de Destinat, îl strigă, dar nu obținu nici un răspuns. Când se apropie de el destul de mult, la câțiva metri, avu o presimțire. Merse încet, înconjură movila și îl văzu pe Destinat, drept, cu ochii larg deschiși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
taxările, cu privirea ei senină, strânge farfuriile adânci, de ciorbă, terminaseră de mult, le duce la bucătărie și le lasă în chiuvetă, era rolul Maestrului să le spele, totdeauna, în casa lor, el spăla vasele. Oftând, el se și ridică, traversează livingul spre bucătărie, se apleacă spre Loredana - vrea liniște în casă, cu femeia asta alcătuită din unghiuri ascuțite știe ce să facă și, când e un pericol, o duce la mare, face un interviu la TV în care se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
n-am dat nici o atenție, n-am înțeles-o și, când eu mă strofocam de mama focului, cu cei zece meșteri mari, calfe și zidari, ea s-a ridicat să bea apă. Era goală, așa cum o făcuse maica ei. A traversat camera, dar eu m-am roșit tot, nu i-am făcut nimicuța. A fost o lecție de umilire pe care n-o pot uita. Ia să-i fi băgat pula în gură, să vezi cum se liniștea. Tu cum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
incurabil. Bisericii Catolice i s-au ciuntit atât de des aripile În ultima vreme, Încât a jucat un rol absolut neglijabil și nu mai produce nici măcar scriitori buni. De Chesterton m-am săturat. Am descoperit un singur soldat care a traversat mult-trâmbițata criză spirituală, ca individul ăsta, Donald Hankey, și cel cunoscut de mine studia deja pentru a fi hirotonisit, așa că era pregătit pentru criză. Pe cuvânt dacă nu cred că totu-i o abureală, deși am impresia că le oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Hai, intră... Nu se Întâmplă nimic... Vine și mama imediat... (șoptit) din păcate. EL (aruncând o privire În jur): Asta-i ceva nou pentru mine. EA: Aici e Țara Nimănui. EL: Așadar, tu aici... (pauză). EA: Da .. toate lucrușoarele alea... (Traversează camera până la birou.) Uite rujul meu, dermatografele... EL: Nu știam că ești așa. EA: La ce te așteptai? EL: Credeam că ești un pic asexuată... știi... fiindcă Înoți și joci golf. EA: Păi, o și fac, dar nu În orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de tejghea a fost prea mult pentru el și a căzut cu spatele pe un scaun. — Mergem la „Shanley’s“, a propus Carling, oferindu-i cotul. Cu ajutorul lui, Amory a reușit să-și pună În mișcare picioarele, atâta cât să traverseze 42nd Street. La „Shanley’s“ obscuritatea era mare. Amory era conștient că vorbea cu voce tare, foarte succint și convingător - i se părea lui -, despre dorința sa de a strivi oamenii sub călcâi. A consumat trei sandvișuri, devorându-le ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Într-un vârtej de sentimente, apoi a zăcut așa, extenuat, dându-și seama treptat că În seara precedentă fusese cât se poate de beat și că acum capul i se Învârtea iarăși cumplit. Râzând, s-a ridicat și a mai traversat o dată camera spre Lete... La amiază s-a Întâlnit cu o gașcă la barul Biltmore și dezmățul a reînceput. Ulterior și-a adus aminte vag că discutase despre poezie cu un ofițer britanic, care-i fusese prezentat drept „Căpitanul Bătătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În oraș? Vocea lui Tom avea un substrat de Îngrijorare. — Îhî. — Unde? N-aș putea să-ți spun, coțcar bătrân. — Hai să cinăm Împreună. — Regret. I-am promis lui Sukey Brett că mănânc cu el. — Oh. — Pa, pa. Amory a traversat strada și a băut un highball. Pe urmă s-a dus până În Washington Square și a găsit un loc pe platforma unui autobuz. A coborât la Forty-third Street și a mers agale până la barul Biltmore. — Salut, Amory! — Ce bei? — Iuhuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
căutând o ieșire. În cele din urmă, prin rețeaua de crengi contorsionate, a zărit un gol Între arbori unde fulgerele neîntrerupte luminau un câmp deschis. A ieșit În goană pe liziera pădurii și pe urmă a șovăit, neștiind dacă să traverseze poiana și să ajungă la adăpostul oferit de o căsuță semnalată de o lumină aprinsă departe, pe vale În jos. Nu era decât cinci și jumătate, dar abia dacă vedea la zece pași, cu excepția momentelor când fulgerele scoteau brusc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câteva ori și gata, întâlnirea avea să aibă loc peste două săptămâni la New York, într-o casă de cultură unde Schumann avea un spectacol. Despre Peter Schumann aflasem, evident, de la Berlogea, Bread and Puppet era o carte pe care o traversasem cu destulă seriozitate, așa că știam clar cu cine aveam să mă întâlnesc și cam ce era de discutat. Știam - sau așa îmi plăcea mie să cred. În ziua cu pricina am luat-o la picior din timp, căci, uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Webern e o glumă proastă. Încântat, Hans arată cu degetul o veveriță, una roșie. E roșie toată, chiar așa. Ce drăguță e! Aleargă sprintenă pe trunchiul copacului în sus și‑n jos și are ochii ageri. Soarele se luptă să traverseze cerul. Niște norișori apăruți în jurul prânzului încheie spectacolul. Să sperăm că n‑o să se transforme în niște nori negri și grei. În sfârșit, aici se află un pârâu mai mare, care ar putea servi eventual la înecarea pisicii, ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să urle din senin, Își arătau organele sexuale sau se milogeau ore-n șir pentru o sticlă de băutură. Era cel mai apreciat de regizor. În ziua aceea, la cinci secunde după ce se auzise strigătul: „Acțiune!“, Își juca perfect rolul, traversând strada cu o sticlă de băutură În mână, târându-și poalele paltonului după el, cu un rânjet tâmp pe față. Firește, până atunci nu dăduse nici un semn c-ar Înțelege japoneza. Cu toate că-și Încheiase rolul, s-a apropiat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mod categoric orice formă de ajutor. Era o voce destul de Înaltă, probabil că femeia avea Între treizeci și patruzeci de ani. M-am gândit Îndelung ca să-mi dau seama ce anume Îmi evoca această voce. Un vânt rece, un taifun traversând jungla, pala de vânt care anunță sosirea furtunii. Junglă! Este prea mult spus, dar un taifun, da, ca acela pe care l-am simțit În Okinawa, când mă aflam pe o mică insulă. Nori mari și grei, cenușii, se rostogoliseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Acest sistem nu permitea folosirea liftului de către cineva care nu avea cheia. Tipul de la pază probabil că programase ascensorul conform intențiilor mele. Ajuns la etajul respectiv, ușa ascensorului se deschise spre o sală imensă, și Porcușor Îmi veni În Întâmpinare. Traversă Încăperea, care părea să tot aibă vreo 200 de metri pătrați. Tavanul părea făcut din plăci de plastic intercalate, mai mult sau mai puțin opace. Cu excepția unei iluminări verticale pe partea care părea să corespundă salonului, restul camerei plutea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o să am o recompensă pentru dumneavoastră. Mi-am simțit de Îndată inima bătând mai să-mi sară din piept. Aveam gâtul uscat Încă dinainte, dar mă simțeam de parcă cineva mi-ar fi Înfipt un pumn de ace În el. Am traversat holul până la ascensor, apoi am coborât la recepție și În tot timpul acesta simțeam că toate privirile erau ațintite asupra mea. Abia atunci mi-am dat seama că Îmi curgeau lacrimile pe obraji. La Început nu Înțelegeam de ce plâng, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
zonă. Cerșetorii care se zăreau din loc În loc păreau slăbiți din cauza vântului tăios. Cu tot frigul, un miros specific plutea pe străzi, printre clădiri. Era un miros de gunoi intrat În putrefacție În plină vară, prin care roiau viermii. Am traversat strada de-abia ținându-mă pe picioare și m-am așezat pe niște scări de piatră. Nu mi-era frig, pentru că eram Îmbrăcat cu un bluzon din vinilin. Ședeam și inspiram acest miros atât de familiar. Mă Întrebam la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asfalt. Dacă-ți pierzi mințile, nu mai poți să faci diferența Între tine și ceilalți. Se simțea la cei ce-și făceau veacul În această zonă o anumită renunțare la sine, care, paradoxal, le oferea un sentiment de ușurare. Yazaki traversă strada și intră Într-o clădire veche care nu se deosebea prin nimic de celelalte. Era o clădire situată În imediata apropiere a locului În care-l Întâlnisem pentru prima oară atunci când venisem pentru filmări. La două blocuri mai Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și numai pentru a avea mai multe opțiuni la dispoziție. Dacă nu ne zărești până atunci, te duci acasă și aștepți să te sun. Am ieșit de sub apărătoarea din sticlă de dimensiunea unui avion care e Stația Zoo și am traversat Hardenbergplatz către intrarea principală a Grădinii Zoologice din Berlin, care e doar un pic mai la sud față de Planetariu. Mi-am cumpărat un bilet care includea și accesul la Acvariu și un ghid care să facă mai plauzibilă calitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de două ori cu cuțitul în gât; existau și indicii puternice că fusese de asemenea strangulată, probabil pentru a fi făcută să tacă. Este foarte probabil să fi fost inconștientă atunci când ucigașul i-a tăiat gâtul, fapt sugerat de vânătaia traversată de răni. Și încă un lucru interesant. Analizând cantitatea de sânge existentă încă în picioarele ei și din sângele închegat din nas și din păr, și faptul că picioarele îi fuseseră foarte strâns legate, am ajuns la concluzia că fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
seră luminoasă care era Stația Zoo. În față erau câteva dube ale poliției, o ambulanță de care nu mai era nevoie și câțiva bețivi dornici, încă, să-și petreacă noaptea acolo, și care erau îndepărtați de un polițist. Înăuntru, am traversat holul central de bilete către bariera pe care poliția o ridicase în fața zonei de obiecte pierdute și de bagaje lăsate în păstrare. Mi-am arătat insigna celor doi bărbați care păzeau bariera și mi-am continuat drumul. După colț, Deubel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
risc. Trebuie să fii foarte atent la orice semn de dependență de drog. Asta e meseria mea. Făcu o pauză și adăugă: — De ce întrebi? — Eram doar curios, Herr Doktor. Asta e meseria mea. La Hohenwarhe, la nord de Magdeburg, am traversat Elba pe un pod dincolo de care, pe dreapta, se puteau vedea luminile de la aproape finisata ecluză Rothensee, proiectată să lege Elba de canalul Mittelland, aflat la douăzeci de metri mai în amonte. În curând trecuserăm în următorul stat, Miedersachsen, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu văd cum această coincidență ar putea fi una care să însemne ceva. — Nu, bineînțeles că nu vezi. Nu ai nici o cunoaștere a inconștientului meu. Poate că asta este. Rămase tăcut multă vreme după asta. La nord de Brunswick, am traversat canalul Mittelland, unde se termina autostrada, și am mers spre sud-vest către Hildesheim și Hamelin. Nu mai e mult, am zis peste umăr. Nu se auzi nici un răspuns. Am cotit de pe drumul principal și am condus încet câteva minute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să faci cu ele? La ce bun să-ți consacri existența participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența ei dacă ești cunoscut sau recunoscut când traversezi piața publică, când treci pe străzile cetății sau întârzii în fața tejghelei negustorului de pește? Panglicile, medaliile și titlurile îți fac oare existența mai ușoară, mai plăcută? Sau toate acestea nu-s decât vanități și goană după vânt? Antiphon conchide că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ordinea ideilor. Teatralizarea filosofiei exprimă un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină de obicei pe curs, ezoteric sau exoteric, și pe transmiterea unei învățături plecând de la cuvinte consemnate, în genul notațiilor „să nu uit”, în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
elaborate pentru a ajunge la emoții sofisticate. Mai trebuie oare precizat că hedonismul este contrariul supunerii față de instinctele cele mai de jos ale animalelor și că presupune inversul supunerii față de imperativele gregare ale momentului? Ale noastre trimit la consumerismul care traversează secolele și se metamorfozează în funcție de nevoi. Numai filosofia ne permite să facem o triere, să distingem plăcerile care alienează de cele care eliberează și dezvăluie semnătura radioasă a unui efort reușit asupra propriei ființe. MOMENTUL AL CINCILEA SALVAȚI PRIN POLEMICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]