3,521 matches
-
În oftat. Precizarea se repetă În poezie, Încît putem zice că momentul de priveghere (și jeluire) al marelui logofăt este mai ales noaptea. Zorile Îl prind, În orice caz, cu ochii deschiși, arși de plîns: „Zori răsar și Încă-s treaz, Ah, nici somn nu-i la năcaz! .............................................. Zori răsar și voi tot plîngeți Ochilor, Îi să vă stingeți... ............................................. Zori de zîuă să răvarsă Și ochi Încă n-am Închis...” Petrecerile sînt scurte (și, mai ales, trecute), așteptările sînt lungi. Existența
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
discreției. „Miluirea” ca formă de extaz. Un „nu știu ce prea dulce” și inefabilul feminin. Vicleșugurile „simbadiei”. Triada lui Alecu: apa, verdeața și frumusețea. III. Nicolae Vdcdrescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei. Un discurs moral bazat pe conceptul de orînduială firească. „Treaza plăcere” și iubirea moderată. Figura retragerii. IV. Iancu Văcărescu. Psihologia unui poet profesionist. De la stihuri la ... Poezie, Iancu scrie ușor, dar citită greu. Poezia se deplasează din iatac În natură. Un discurs sincretic. Spațiul securizant: „vîrful de delișor”. Poet al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce-ar urma să facă. Era lăsat să stea în chilia lui și în colțul de grădină ce și-l alesese. Stătea jos direct pe pământ sau pe vreo ieșitură de zid, stăruind în osârdia lui ce-i ținea mintea trează, călăuzindu-l de la un autor la altul, de la o carte la alta, convins că-l va găsi pe Dumnezeu ascuns în vreo pagină necunoscută sau uitată. Sigur că da, știa asta, Dumnezeu nu se ascunde ca să se joace de-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și ar fi binevenit acum să croncăne în toiul nopții. Mereu același, ca și cum aici ai fi întemnițat doar tu. Mai sunt atâția și suntem și noi. Voi dormiți, și tot astfel dorm și conștiințele voastre, putrezind. Trebuie să le țineți treze sau păianjenii vă vor cotropi în întregime. Termină odată, fra' Tommaso, cu predicile astea. Știi foarte bine, suntem constrânși să facem cea ce facem; ai spus-o chiar tu de-atâtea ori, hai, lasă-ne să dormim acuma. Se făcea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
i se schimbau celulele, era transferat pe nepusă masă, era privat de posibilitatea de a se obișnui cu o anume stare de lucruri, ceea ce, dacă pe de-o parte i se părea chinuitor și penibil, pe de alta îl ținea treaz și vigilent, gata să se adapteze la schimbări. De-acum el devenise o legendă la Napoli și se vorbea despre el în port și în localurile cartierului spaniol, se vorbea la universitate și în mediile avocățești, printre intelectuali și prelați
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Nu e bine că-i ajut și eu cum pot? A face bine mă face să mă simt folositor și nu e puțin lucru pentru cel ce-și petrece viața într-un spațiu atât de strâmt. În zori sunt deja treaz, acum; datorită serviciilor aduse, am hârtie cât doresc, cerneală, pene, o candelă mereu plină cu ulei. Gardienii se întrec în a-mi face pe plac, în a mă răsfăța. Nu mă interesează ce produc pentru ticăloșii aceia, știu doar că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întreb și el îmi răspunde. Numai că nu e întotdeauna cum vrea el. În felul ăsta trecem în rândul zeilor. Cosmina ridică arătătorul în semn de tăcere. Buzele bolnavului se mișcau, încercând să articuleze. Ținea ochii închiși, dar pupilele erau treze. Pantelimon se aplecă peste umărul ei. Nu-l întreba, șopti. El răspunde acum unor întrebări mai vechi. — Știai că are un văr ? — Probabil... În buletin scrie că are și mamă, și tată. Ceea ce pare plauzibil, dacă mă gândesc că s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oprit ? — Nu știu. M-am trezit brusc, parcă zbura ceva către mine și m-a oprit. Și, oricum, nu te poți sinucide în vis. — Eu cred că da. Oricum, nu poți să mori dintr-odată. Eu, de pildă, eram perfect treaz. Îmi amintesc fiecare mișcare și nu-i găsesc niciun cusur. N-aș fi crezut că o să reușești atât de bine dintr- odată. — Totul a fost dintr-odată, se strădui el să zâmbească. E ceva să mori de două ori în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca laptele. Asta scrie în cărțile tale ? — În cărți nu scrie destul... Au și ele părți retezate, eu le citesc mai ales pe alea. De sus în jos, ca japonezii... — Culcă-te, șopti ea, nemaiînțelegând. Să nu te găsească Golea treaz, când s-o întoarce... — Când se întoarce Golea, nici măcar el nu e treaz. Apoi, deși după aceea îi păru rău că întrebase : De ce mai stai cu el ? — E bărbatul meu... n-am avut niciodată altul... — Dar tu nu ești femeia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ele părți retezate, eu le citesc mai ales pe alea. De sus în jos, ca japonezii... — Culcă-te, șopti ea, nemaiînțelegând. Să nu te găsească Golea treaz, când s-o întoarce... — Când se întoarce Golea, nici măcar el nu e treaz. Apoi, deși după aceea îi păru rău că întrebase : De ce mai stai cu el ? — E bărbatul meu... n-am avut niciodată altul... — Dar tu nu ești femeia lui... Nimenea nu poate să fie cum suntem noi doi, tu și cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luna. Și nu sângerează decât la lună. Noaptea o doare mai tare. „Noaptea, mai ales către ziuă“, mărturisi, mai departe, Rada, fără să-și poată lua privirea de la ochii mistuitori ai vraciului. „Atunci când nu mai știu dacă dorm sau sunt trează. Mă simt împresurată, dar nu pot să mă apăr. Cei care mă atacă îmi amintesc de oamenii ăia, niște siluete care seamănă între ele, cu fețele întunecate. Aud și zgomotele de atunci, strigătele care nu mai știu dacă sunt ale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe urmă, „Mergi la cer și te așază lângă Tatăl creator“. Cutia lungă a pendulului se făcu, parcă, mai grea. Pelerinii se înmulțiră, porțile cele mari, împărătești se deschiseră, popoarele care până atunci colcăiseră, ascunzân du-se când lumea era trează și viermuind când lumea ador mea, se alăturau convoiului ce se îndrepta către întâia oprire, cea dinspre miazăzi. Parcă începuseră să bată și clopotele, deși nu știau care dintre ei ar fi putut urca până în vârful macaralei ca să tragă de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu nesaț, îmbrățișând-o, atunci când fruntea i se muia de sudoare. Avea acea disperare a dragostei care e cel mai potrivit leac împotriva somnului. Știa că, dacă ar fi adormit primul, ar fi murit în somn amândoi. De aceea rămâneau treji, privindu-se și visând că au adormit. Nu e nicio primejdie să visezi că dormi, căci în vis nimeni nu moare. Faraon adormise pe canapeaua cu arcurile rupte a vechii caroserii. Picioarele îi atârnau în afară, prin tălpile găurite pielea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
durdulie și cu sânii mari, ceea ce sugera cheful de vorbă. Avea buze subțiri, ceea ce însemna că, pe lângă că vorbea mult, vorbea și repede. Ochii i se mișcau vioi în cap, la fel și degetele grăsuțe, dovedind simțuri din cale-afară de treze. Era îmbrăcată cu grijă, eșarfa se asorta perfect cu poșeta și cu botinele, făcea, adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îngeri dacă visezi, de rele trebuie să te ferești. Cum ar veni, o presimțire rea. Legată de cifrele alea, adică. Păi, e tocmai pe dos ! — Așa sunt visele. Când dormi, lucrurile se petrec de-a-ndoaselea. Dacă ar fi ca atunci când ești treaz, de ce-ar mai trebui să dormi ? — Dar știi, încercă femeia să mai salveze ceva, nici să fii așa singur nu-i bine. Când îți bate la ușă, să nu fie altcineva decât administratorul care îți aduce chitanța de întreținere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urmă iar să dormi". O să înțelegeți cât de adâncă este vorba asta - le-am spus - când o să auziți o poveste din Upanișade. Un tânăr vine la un înțelept și îl întreabă: "Cine sânt eu?" "Ești cel care ești, atunci când ești treaz", i-a răspuns învățatul. Nu mă mulțumește răspunsul tău", a spus tânărul. "Vino atunci peste 32 de ani și am să-ți pot da altul". După 32 de ani omul a venit iar la înțelept și l-a întrebat: "Cine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întrerupt, nu mai îmi rămâne decât o noapte fără somn înainte, în care grija pentru tine o să-mi sugrume inima și întregul sistem circulator. Dar nici tu n-o să poți să dormi vreo clipă, căința ar trebui să te țină treaz. Stau aici și până la urmă sunt cuprinsă de liniște, întregul corp se comportă asemenea unei catastrofe atomice rusești. Totul trebuie să tremure din vina ta. Totul a devenit fără sens din cauza acestei enervări oribile. Pe de o parte există o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trebuie să le poți recunoaște cu omenescul creier. JÜRGEN: Foarte corect, norocul e o chestie de recunoaștere și recunoașterea este consecința apusului sângeriu care pâlpâie peste sufletul creierului omenesc. Un om adevărat trebuie totuși să fie în permanență cu atenția trează contra celorlalți oamenii. Că ești silit de realitatea vieții să fii corect de jur împrejurul lumii. Trebuie să crezi numai ceea ce-i cel mai bine despre fiecare om și să te decizi numai pentru ce-i mai bun. Iubirea de oameni înlesnește
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
devin responsabili de cursul firesc al vieții propriilor copii, trebuie să-l ocrotească, să-l ghideze într-o manieră decentă: „Voi mume și voi tați așijderea,/ Copii, chiar și o droaie de-ați avea,/ Să-i privegheați cu grijă veșnic trează,/ Atâta vreme cât vă sunt în pază./ Luați seama ca prin pilda voastră rea/ Sau șovăind pedeapsă a le da/ Pierzării să-i sortiți... Altfel socot/ Că v ați plătit greșeala scump de tot.”133 Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
păcătoasă,/ și-o fitecine - de se-ntâmplă așa/ Că amândouă calcă-alături -/ Cât cea de neam, adică cea dintâi,/ Se va chema aleasă inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic sau țiitoare./ Dar știe orice om cu mintea trează/ Că una decât alta nu-i mai brează.”1042 Geoffrey Chaucer nu-și exprimă, decât arareori, în mod direct intențiile, „se portretizează pe sine ca un simplu reporter al experienței de viață, care nu este responsabil, deoarece este incapabil să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
devin responsabili de cursul firesc al vieții propriilor copii, trebuie să-l ocrotească, să-l ghideze într-o manieră decentă: „Voi mume și voi tați așijderea,/ Copii, chiar și o droaie de-ați avea,/ Să-i privegheați cu grijă veșnic trează,/ Atâta vreme cât vă sunt în pază./ Luați seama ca prin pilda voastră rea/ Sau șovăind pedeapsă a le da/ Pierzării să-i sortiți... Altfel socot/ Că v ați plătit greșeala scump de tot.”133 Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
păcătoasă,/ și-o fitecine - de se-ntâmplă așa/ Că amândouă calcă-alături -/ Cât cea de neam, adică cea dintâi,/ Se va chema aleasă inimii,/ Iar celeilalte, fără cin și stare,/ Ibovnică îi zic sau țiitoare./ Dar știe orice om cu mintea trează/ Că una decât alta nu-i mai brează.”1042 Geoffrey Chaucer nu-și exprimă, decât arareori, în mod direct intențiile, „se portretizează pe sine ca un simplu reporter al experienței de viață, care nu este responsabil, deoarece este incapabil să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deputat și prefect, ales la 3 februarie 1923, președinte al Comitetului executiv și șef al Pa rtidului Național Român din județul Tutova. Era vorba despre Partidul Național Român din 108 Transilvania care în decurs de peste 80 de ani a ținut trează conștiința națională sub viguroasa conducere a marilor români Avram Iancu, Horia, Cloșca, Crișan, dr. Rațiu, prof. Lucaci iar în timpul din urmă, sub conducerea distinșilor luptători și fruntași: Iuliu Maniu, dr. Vaida Voievod, St. C . Pop, V. Goldiș și alții, s
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Liceul „Gh. Roșca Codreanu” apărea destul de des cu știri și reportaje, dar mai ales cu versuri ca cele inti tulate Comunistul: „...Sună toaca la Doftana. / Către zori se‐ ntinde geana. / Nu‐l mai chinuiți pe Dej / Noi în luptă suntem treji!” Șade sus, la „H în sus, / Gheorghe în cătușe pus. / Și în loc să‐i dea mâncare / Varsă apa din căldare, / Să nu aibă aciuare... Surprinde că în medalionul Adrian Beldeanu din Monografia Liceului „Gh. Roșca Codreanu”, 1971, nu se arată că
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
metodă de caracterizare a lumii obligată să se contemple În oglinzile unui spirit bolnav de literaritate: 27 mai: M-am trezit pe la orele trei cu inima grea și am folosit această ocazie ca s-o trezesc pe soția mea; stând treaz până după ora patru, m-am făcut că mă scol. M-am prefăcut numai ca să văd ce-o să facă ea. În clipa În care m-am ridicat, m-a apucat de umeri, ținând să știe ce-i cu mine; după
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]