9,583 matches
-
a luat în brațe. În ploaia rece, cățelușul căuta cu boticul căldura de la pieptul boschetarului, sub geaca jerpelită de fâș. Acesta îl mângâia, spunându-i vorbe de alintare într-o limbă pe care numai ei, doi, o cunoșteau. Nu mai tremura și acum parcă se îngâna cu bătăile inimii drogate a băiatului de la marginea societății. Cățelușul a dat de sânul lui... Avraam. Referință Bibliografică: Sânul lui Avraam / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 205, Anul I, 24 iulie 2011
SÂNUL LUI AVRAAM de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366851_a_368180]
-
mine. Iar eu îl priveam și încercam să înțeleg dacă mă privea. La un moment dat a zâmbit. Mie îmi zâmbea, să înțeleg? Zâmbetul lui, puțin câte puțin, s-a mai lărgit. Mă privea fix, cu înțelepciune. Între ploapele lui tremurau calzi și înțelepți, niște ani mulți subțiri și îngreunați de tainele unor zile, care semănau leit cu lacrimile vibrânde în ochii-i azi extenuați. Zâmbea, privind cu lacrimi nerostite, venite din trecutul lui, întruchipare a tăcerii în care fermenta viitorul
POEZIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366857_a_368186]
-
să aducă alinare vreunei răni de suflet sau de carne. − E înăuntru, în casă, doarme acum... − Cum? Doarme? Cum doarme?! De ce-ai chemat salvarea? Hai trezește-o și ado-ncoace!... Altă dată nu mai vine salvarea, se oțărî asistenta. Mama tremura din toate încheieturile. N-ar fi vrut să trezească fata, după criză dormea întotdeuna mult și bine. Niciodată n-a trezit-o din somn. De voie de nevoie se duce în casă. Apare, într-un târziu, cu o sacoșă în
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
distanță de fată, cu mâna dreaptă ridicată asupra ei. Cred că m-am rugat să nu facă acest gest. Nu m-am rugat, am implorat cerul, l-am implorat pe Dumnezeu! Am răsuflat ușurat! Era o imagine de „stop-cadru”, fata tremura cu privirea țintă în ochii lui. Încordarea feței, privirea fixă și hotărâtă i-au umezit ochii. O lacrimă s-a desprins din nu știu care ochi. A început să-i curgă pe obraz, ușor, ușor, oprindu-se pe buzele-i tremurânde. „Leul
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
Publicat în: Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Motto: Zadarnic la icoane sărutul îl întinzi; Lumina în morminte, nu poți ca s-o aprinzi... Cu ce e vinovată - zic - biata urzică? Abia ce a ieșit și tremură de frică. În săptămâna mare, în pripă-i acuzată C-a înțepat cândva un fiu născut din fată. Până ieri, sărmanii, te căutau sub frunze, Dar astăzi te împroașcă cu venin pe buze; Ai ridicat din pat bolnavi de anemie
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366888_a_368217]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > SOȚUL SOȚIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) Autor: Mariana Bendou Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului SOȚUL SOȚIEI MELE (fragment din romanul aflat în lucru) Avionul tremură din toate încheieturile și se desprinse de la sol. Ahmed tresări. Visase că se afla acasă, în Kabylia*lui și că mânca o farfurie plină de seksu* veselindu-se împreună cu tinerii satului, la o nuntă. Pe un platou de ceramică smălțuită
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Când nu ai inspirație, cu tocul sau creionu-n mână, stai și privești adânc în gol și n-ai nicio senzație... Și totuși cauți, nu te lași, în gânduri adânci te abați, hârtia-ți tremură în față, se mișcă, parcă prinde viață. Tu o privești, ea te sfidează, ai vrea să scrii dar nici o frază hârtia nu ți-o onorează când nu ai inspirație. Referință Bibliografică: Când nu ai inspirație / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN
CÂND NU AI INSPIRAŢIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366922_a_368251]
-
plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tare până s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30 de ani la Dunăre, când, după niște inundații, crescuse iarba mare pe malurile fluviului, iar eu, din neatenție, uitându-mă
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
scrie și publica. În final, a recitat, cu multă candoare, una din poeziile cuprinse în volum. Nu cred că putea să se prezinte, în alt fel, Delia Stăniloiu, autoare de prefață la carte, după ce, nu cu mult timp în urmă, tremura de emoție la prima sa apariție publică, în postura de autor, în același edificiu de cult. Aproape că a citit de pe carte deși, în mod sigur, își pregătise cuvântul! Îi tremura vocea și tremura cartea în mâini, iar ochii aproape
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
la carte, după ce, nu cu mult timp în urmă, tremura de emoție la prima sa apariție publică, în postura de autor, în același edificiu de cult. Aproape că a citit de pe carte deși, în mod sigur, își pregătise cuvântul! Îi tremura vocea și tremura cartea în mâini, iar ochii aproape că-i lăcrimau când exprima, convingându-ne: "Marilena Velicu este o femeie frumoasă, exuberantă și tonică, pe care o îndrăgești la prima vedere... Iubirile ei tind să atingă absolutul. De aici
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
nu cu mult timp în urmă, tremura de emoție la prima sa apariție publică, în postura de autor, în același edificiu de cult. Aproape că a citit de pe carte deși, în mod sigur, își pregătise cuvântul! Îi tremura vocea și tremura cartea în mâini, iar ochii aproape că-i lăcrimau când exprima, convingându-ne: "Marilena Velicu este o femeie frumoasă, exuberantă și tonică, pe care o îndrăgești la prima vedere... Iubirile ei tind să atingă absolutul. De aici și ușoara notă
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
Deea și a dat cu ochii de Andrada, a scăpat și vărsat tot zarzavatul de pe fundul de tocat ce-l ținea în mână, pregătit tocmai să-l pună în oala cu supă ce fierbea de zor pe aragaz. Mâna îi tremura puternic, s-a îngălbenit la față și simțea că nu mai are aer. O mână ca o ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o. Se sprijini repede de mobila de bucătărie să nu cadă. Deschise
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
gândind că tinerii-s nebuni . Boală grea Eu mărturie vă aduc: Cânta-ntr-un bar pe strada noastră , era ca pasărea măiastră ! Când a ieșit, era doar... „cuc” ! Nașul zbirului Comandant e în armată , omul are zău prestanță trupa sa tremură toată ... La nevastă-i „ordonanță” ! Știrea „bombă” Auzi lume , auzi popor , auzi știrea știrilor !!! Curioși nu zicem „pâs” și-ascultăm un mare „Fâsss !!!” Pilangiul Avea curaj, cât să-l încapă și de nimic nu-i era frică . Avea și el
EPIGRAME DIVERSE (4) de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367515_a_368844]
-
lumeasca, să fie unși de către biserică, puterea clericala. Bineînțeles că apare întrebarea: "A cui autoritate este mai mare? A regelui sau a bisericii care unge regele?" La momentul acesta, anul 800, indiscutabil că regele francilor avea puterea cea mare, Papa tremura. Carol și-a dorit să sclipească în ochii supușilor săi cu o aură divină și a mers pe ideea lui Alcuin. Ironic, mai tarziu, regii Franței s-au umilit în fața scaunului de la Romă. Carol cel Mare a întreprins peste 50
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
buna primăvară. ESTE PRIMĂVARĂ Timpul s-a oprit o clipă, Este iar ca la-nceput, Iar se-nalță o aripă, Un suspin și un sărut. Brațe-albastre-ntinde marea, Este primăvară iar, Seara-și pâlpâie chemarea Cu sclipiri de chihlimbar. NOAPTE CALMĂ Tremură pe ramuri frunza crudă încă, E o noapte calmă, liniștea-i adâncă, Iarba-abia-ncolțită se ghicește verde, Un suspin de taină pe alei se pierde. Bolta înstelată îl preia discret. Este oare vântul, care suflă-ncet Sau vreo șoaptă tandră de
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
venit să îmi zici ce să pun pe o filă, apoi zâmbești și pleci ca lovită de bici. Ai gâtul prins în mărgele de crin, le simt mireasma ce poartă întreaga natură. Pielea-ți miroase a vin și buzele-ți tremură vioi. Mereu îți cer, mereu îmi dai câte o gură din tine pentru noi. Fermecată-ți e privirea în amurg când se plimbă în aer praf de miere. Se scurg toate izvoarele reci în mine s-acopere o julitură ce-
ÎȚI MULȚUMESC de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367602_a_368931]
-
-i bătea ca un clopot de cristal, în sufrageria plină de cărți, cerneluri, tablouri și flori în ghivece uriașe.În acest microcosmos ea își desăvârșea meditația din timpul zilei, în acest rai avea toate viziunile și presimțirile în nopți, aici tremura iernile de frig și agoniza tot restul anului.Abia acum, dupa douazecișicinci de ani știa că viața este un cancer al clipei de care nimeni nu avea scăpare, că cei cu sufletul de artist, plutitori în subconștient, se vor salva
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
a pipăit-o puțintel... C: - Cine?!... M: - Lilica, nevastă-mea; ce uituc ești!... Ne-ncrezătoare, dar i-a făcut o mică probă... Dorea să vadă dacă-i pe măsura ei. Când a simțit-o ca e caldă, a-nceput să tremure ca o sulfină, se-nroșise toată. C: - Nu mai spune!?...Mitică, mi se ridică tensiunea. D: - Să mor, amice! Dacă-ai fi văzut-o cum o strângea? Păi... de câd n-a mai simțit ea o așa căldură? Și-a
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
la vedere. Se aseamănă omului, însa nu are carne și nu este formată și alcătuită decât din oase omenești. Ea a adus cu sine mai multe instrumente de tortură: săbii, săgeți, lănci, seceri, furci, securi si altele. Umilitul meu suflet tremura de frică. Sfinții Îngeri au zis către moarte: "Fă-ți treaba ta și scapă ușor acest suflet de legăturile trupești, fiindcă el nu are mare povară de păcate.". Moartea se apropie de mine, a luat o mică secure și-mi
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
un zbor care poartă-n arìpi armonie, iar în plisc o mlădiță de dor. În azur mă visez curcubeie ce doresc să-mi devină veșmânt și din slavă chiar Calea Lactee se oferă să-mi fie pământ. Trupul meu nu mai tremură-n geruri, simt în gânduri un foșnet de glas ce-mi descrie imensele ceruri unde soarta-mi va face popas. Și în inima mea mii de ruguri din lumina speranței se-aprind când pe ramuri, din noii mei muguri, albe
SEVÃ PRIMÃVARÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367644_a_368973]
-
iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una, de fiica, cealaltă, de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapa, îi este viața-n paranteze rupte, răpusa, plânge blestemata soarta. Îi tremura genunchii, povestea-i terminată. A fost odată, o fiică și un tată. Au fost, odată. Une fille et un père, tânt de silence dans le froid. Ils se comprennent, que des yeux, elle, de prier, lui de se taire, lui
UNE HISTOIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367650_a_368979]
-
și cu simțurile noastre. Era ceva diabolic, nepământean... Ceva ancestral... Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își făcea simțită prezența un fluid nou, necunoscut, ce alerga grăbit, cu viteza sunetului. Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările ritmice trezeau noi și noi senzații, nemaiîntâlnite până atunci. Curgea transpirația pe abdomenele noastre și de câte ori se apropiau, se împrăștiau stropii pe pătura întinsă sub copaci. Din nou m-a detronat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
TIMP, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1065 din 30 noiembrie 2013. Spre faliment de suflet, incertul spionează Spre faliment de timp se-ndreaptă veșnicia Spre faliment de spațiu, sicriul mă ghidează Deși sunt plin de calciu îmi tremura bărbia Controale-s mult prea dure pe suflet și pe trup Aștept un diagnostic să-ntârzie verdictul Încerc de unul singur și terapii de grup Legat la ochi cu lacrimi îmi maltratez instinctul Pământul mă atrage, dar să-l privesc
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Bătăi de viață stinse implora a surplus Cu mâna pe celulă refuz orice sperjur ... Citește mai mult Spre faliment de suflet, incertul spioneazăSpre faliment de timp se-ndreaptă veșniciaSpre faliment de spațiu, sicriul mă ghideazăDeși sunt plin de calciu îmi tremura bărbiaControale-s mult prea dure pe suflet și pe trupAștept un diagnostic să-ntârzie verdictulîncerc de unul singur și terapii de grupLegat la ochi cu lacrimi îmi maltratez instinctul Pământul mă atrage, dar să-l privesc de susDar presiunea-i
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
nr. 1060 din 25 noiembrie 2013. Iertări umane, stări divine ce tind timid spre absolut Un înger alb cu aripi negre se scutură încet de lut Trăiri terestre, vise-nalte, ce zburda căutând lumină La gândul unui minim soare, eu tremur să nu-mi ștric rețină Suspin forat din infinit, un plâns constant, dar fără lacrimi Îmi stau în spate că o umbră și-n față că un ghid de pătimi Dar, de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]