6,656 matches
-
învățătorilor”, „Amicul poporului. Calendar pe anul 1921”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Calendarul poporului”, „Convorbiri literare”, „Dacia Traiană”, „Drapelul”, „Familia”, „Foaia diecezană” (Caransebeș), „Foaia ilustrată”, „Învățătorul bănățean”, „Lucefărul”, „Răsăritul” (Palanca-Bacău), „Sfatul” (Sighet), „Telegraful român”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Tribuna poporului”, „Țara noastră”, precum și la multe calendare sibiene. Ca profesor, a publicat câteva manuale, cel mai cunoscut fiind Manual de istoria literaturii române (1893). Apărute în numeroase ediții, manualele au cunoscut o largă răspândire în Banat, Ardeal și Bucovina, făcând
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
6-8; Ilarie Chendi, Doi membri corespondenți ai Academiei, Enea Hodoș și Dimitrie Dan, „Sămănătorul”, 1904, 14; Andrei Ghidiu, Iosif Bălan, Monografia orașului Caransebeș, Caransebeș, 1909, 241-242; Onisifor Ghibu, Chestiunea manualelor în școalele noastre secundare, T, 1913, 3; Ion Breazu, Literatura Tribunei (1884-1895), DR, 1934-1935, 86-88; Ion Breazu, Iosif Hodoș, T, 1941, 7-8; Enea Hodoș, Din activitatea mea de folclorist, AAF, 1945, 7; Ion Breazu, Turgheniev la românii din Ardeal, SL, 1948; Marin Bucur, Din folcloristica bănățeană, O, 1957, 2; George C.
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
în volumul colectiv Debut ’86, prima carte, Iubita mea, e ora indexării, apărându-i în 1994. Este prezent, de asemenea, în numeroase antologii de proză umoristică. Colaborează cu versuri, proză și publicistică la „Ateneu”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Orizont”, „România literară”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Urzica”, „Al cincilea anotimp”, „Orient latin” (Timișoara), „Moftul român”, „Cuvântul liber” (Târgu Mureș), „Adevărul Harghitei”, „Mesagerul transilvan” (Cluj-Napoca) ș.a. Deși prozele lui H. nu au trecut neobservate la apariția în paginile revistelor, volumul Iubita mea, e ora indexării atrage atenția
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
alta, culturală, „Falanga” (1941). A mai colaborat la „Adam”, „Adevărul”, „Adevărul ilustrat”, „Adevărul literar și artistic”, „Arta”, „Dimineața”, „Egalitatea”, „Evenimentul literar”, „Gazeta”, „Îndrumarea”, „Însemnări ieșene”, „Lumea”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Liberalul”, „Lupta” (1922), „Mișcarea”, „Momentul”, „Renașterea română”, „Timpul” (1945), „Tribuna literară”, „Universul”, „Vremea”. Preocupările publicistice variate, laborioase, adesea de un nivel remarcabil, îl obligă să întrebuințeze o serie de pseudonime: Aladin, Faust, Parsifal, Riga, Rigoletto, Frollo, Romeo, Solitar ș.a. „Poemul dramatic” Dragoste și răzbunare, evocare a Moldovei secolului al XVI
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
apoi ca secretar al Uniunii Scriitorilor, redactor la diferite reviste postdecembriste, printre care „22”, director al Departamentului Cultură, Educație, Știință, Viață Spirituală de la Televiziunea Română, atașat cultural în Grecia și în SUA. Începe să publice proze în revistele transilvănene („Steaua”, „Vatra”, „Tribuna”), după care câștigă concursul de debut al Editurii Albatros, în 1984, cu volumul Curcubeul de la miezul nopții, premiat de Uniunea Scriitorilor. Imediat după debut apar, în serie compactă, volumele de proze scurte Închiderea ediției (1984) și Parcul Ioanid (1986). H.
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
rom. cont., 103; Radu Gyr, Traducerile lui N.I. Herescu, „Buna Vestire”, 1938, 271; Călinescu, Ist. lit. (1941), 483, Ist. lit. (1982), 946; George Sbârcea, Plaut în românește, VAA, 1942, 460; Un interviu cu poetul Herescu, VAA, 1943, 619; [N.I. Herescu], „Tribuna poporului”, 1944, 9, 56, 59; Marcel Fontaine, N. I. Herescu le proscrit. Misères et grandeurs de l’exil, „Românul”, 1961, 2-3; Mircea Eliade, In memoriam..., „Românul”, 1961, 2-3; Virgil Ierunca, N. I. Herescu, „Românul”, 1961, 2-3; Mircea Popescu, N. I. Herescu, un umanist
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
după 1950 a făcut mai mulți ani de închisoare, unde l-a cunoscut, printre alții, pe N. Steinhardt. Debutul lui L. are loc în săptămânalul craiovean „Drum drept” (1915), cu nuvelele Vanușa și Boarul Baltă, urmate de câteva poezii în „Tribuna” (1915-1916). Adună folclor, pe care îl publică în revista „Ion Creangă” din Bârlad. Colaborează destul de frecvent cu schițe, nuvele, versuri, eseuri, recenzii, foiletoane de bună ținută literară în „Ramuri”, „Cuvântul”, „Facla”, „Azi”, „Dimineața”, „Relief dunărean”, „Pagini basarabene”, „Timpul”, „Universul literar
LEONTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
un conviv spumos. A lucrat sporadic în redacțiile câtorva publicații, mai mult timp la „Facla” (1934-1937). A debutat ca jurnalist în efemera publicație brăileană „Florile Dunării” (1927), unde a semnat cu pseudonimul Vasile Cărămidaru. Va continua să publice în „Cuvântul”, „Tribuna politică, parlamentară, economică, socială, culturală și artistică”, „Credința”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Azi”, „Lumea românească”, „Libertatea”, „Gazeta capitalei”, „Gazeta femeilor”, „Patria”, „Reporter”, „Realitatea ilustrată”, „Viața de azi” ș.a. Până prin 1940 a vădit preferință pentru eseul filosofic
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
Hugo” (număr unic, scos la o sută de ani de la nașterea scriitorului francez), în care semnează poezia militantă Jos arta! și traduce din opera acestuia. Până în 1907, precum și după 1912, este prezent cu versuri și cronici rimate în „România muncitoare”, „Tribuna liberală”, „Arhiva”, „Curierul român”, „Avântul”, „Arta”, „Renașterea”, „Reînvierea”, „Viitorul social”, „Pagini libere”, „Scena” ș.a. și redactează revista „Țivil-Cazon” (1906). A fost redactor la ziarele „Adevărul” (în care ține și o rubrică interesantă prin atitudinea polemică, având titlul „Carnetul meu”) și
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
schiță în revista „Vremea școlii” (1930). Publică versuri și epigrame (neadunate în volume), cronici dramatice și plastice, interviuri cu scriitori și personalități artistice, recenzii, reportaje în „Adevărul literar și artistic”, „Presa”, „Însemnări ieșene”, „Luminătorii”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Steaua”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Albina”, „Flacăra Iașului”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu” ș.a. După 1990 susține rubrica intitulată „Cafeaua de dimineață” în ziarul „Monitorul” (Iași) și conduce revista ieșeană „Cuvânt și suflet”. Prima carte a lui L., Din pridvor (1962), reunește schițe și
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
carte ori prin radio dă „sfaturi pe întunerec”, fie că își rememorează anii parcurși ori comunică impresii adunate de prin „sate și mănăstiri din România” sau de „pe drumuri depărtate”, fie că evocă „oameni cari au fost” sau rostește de la tribună cuvinte menite a răscoli și inflama conștiințe, el articulează frecvent propoziții pătrunse de un suflu care, cu trecerea timpului și perimarea unora dintre chestiunile abordate, nu și-a pierdut nimic din grifa stilistică, din prospețime, din puterea însuflețitoare sau flagelantă
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
i se recomandase: „Opera lui Romain Rolland a fost pentru mine o revenire la viață, când eram mai deznădăjduit. Am sorbit din ea forțe de rezistență împotriva amărăciunilor pe care le aduce viața, oricare ar fi omul.” Aflând din „La Tribune de Genève” că „celebrul scriitor Romain Rolland a descins la Hotelul «Victoria» din Interlaken”, I. îi scrie de îndată o lungă scrisoare-confesiune, datată 20 august 1919, cu acest început: „Un om, în pragul morții, vă roagă să-i ascultați spovedania
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Densușianu (împreună cu Aurel Iana). Interesante obiceiuri în legătură cu „frăția de cruce” publică L. în „Foaia diecezană” din Caransebeș (1890). Continuă să culeagă anecdote și fabule, pe care le trimite revistei „Munca literară și științifică” din Piatra Neamț (1905). A mai colaborat la „Tribuna”, „Poporul român” și la „Revista Societății «Tinerimea Română»”, cu descrieri de „jocuri copilărești” și de dansuri populare. SCRIERI: Topografia satului și hotarului Măidan (în colaborare cu Aurel Iana), cu un studiu de At. M. Marienescu, Caransebeș, 1895. Repere bibliografice: Predescu
LIUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287839_a_289168]
-
Oficiul Muncitoresc de Educație și Cultură”, iar din 1947 de Confederația Generală a Muncii, R.m. își propune să aibă un rol activ în modelarea etică și culturală a „noului stat” român. Pe parcurs, pierde interesul pentru sfera culturală, rămânând o tribuna pentru lansarea discursului ideologic. Prin literatura publicată se prefigurează un peisaj care va deveni definitoriu în următoarele decenii. Colaborează cu poezie Ștefan Tita, Basil Dahl, Ion Pribeagu, Mircea Florentin, N. Nasta, cu proza - Horia Iancu, Teodor Mazilu, Eusebiu Cămilar, Elisabeta
REVISTA MUNCII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289234_a_290563]
-
socialiste, traduceri, biografii și note. Începând cu a doua jumătate a anului 1905 numere întregi cuprind aproape în exclusivitate traduceri ale unor articole ideologice. Din 1907 R.i. încetează să mai aibă vreo pretenție literară serioasă, pentru a deveni o tribună de afirmare a ideologiei socialiste, umanitariste. În afara includerii relativ constante a versurilor lui Mircea Demetriade, sunt publicate poezii de O. Carp, Sergiu Cujbă, Ada Negri, I. Neagu, E. Lazăr ș.a. Pe lângă stihuri „de îndemnuri și deplângeri uvriere”, în numărul 112-113
REVISTA IDEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289217_a_290546]
-
în afara grupărilor și a „coteriilor” literare „străine artei”. Promovează însă o literatură minoră, ieșită de sub pana unor scriitori fără personalitate: G. Russe-Admirescu, V. Fărcășanu, I. Anestin, V. Boscu, A. Vântul. Sub conducerea lui Al. Obedenaru, devine, pentru un timp, o tribună a noilor tendințe poetice. Colaborează Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu, Aristide Cantilli, toți adepți declarați ai poeziei noi și discipoli ai lui Al. Macedonski. Fantasticul macabru, cu note morbide și artificioase, sonoritățile și neologismele vizând efecte coloristice, în spiritul poeziei
REVISTA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289251_a_290580]
-
Curțile dorului”, cu câteva note critice. Semnificativ va fi, totuși, studiul Ion Pillat, poet al tradiției, apărut în „Revista Fundațiilor Regale”, în septembrie 1942. Va colabora la „Revista Cercului Literar” din Sibiu, „Revista Fundațiilor Regale”, „Almanahul literar”, „Steaua”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Jurnalul literar”. A semnat în perioada 1947-1957, folosind și pseudonimul impus Dan Costa, texte obediente față de canonul realismului socialist; un exemplu de o stridență extremă ar fi Naționalism și cosmopolitism în literatura română, publicat
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
și apoi lector de limba română la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București (din 1964). Este doctor în științe filologice cu teza Folclorul din Valea Vâlsanului (1978). Colaborează la „Gazeta învățământului”, „Interferențe”, „Museum”, „Revista de etnologie și folclor”, „Tribuna școlii”, „Tribuna școlii argeșene”. Specialist bine familiarizat cu aspectele etnografice ale zonei Argeș, M. tipărește culegerile Basme, snoave, legende și povestiri populare (1979), Folclor poetic din Stroești-Argeș (1980), Basmul cu Ion Săracu și Sfântu Soare (1994), Basme și legende populare
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
lector de limba română la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București (din 1964). Este doctor în științe filologice cu teza Folclorul din Valea Vâlsanului (1978). Colaborează la „Gazeta învățământului”, „Interferențe”, „Museum”, „Revista de etnologie și folclor”, „Tribuna școlii”, „Tribuna școlii argeșene”. Specialist bine familiarizat cu aspectele etnografice ale zonei Argeș, M. tipărește culegerile Basme, snoave, legende și povestiri populare (1979), Folclor poetic din Stroești-Argeș (1980), Basmul cu Ion Săracu și Sfântu Soare (1994), Basme și legende populare românești (1996
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
în 1967. Lucrează ca redactor la revista „Luceafărul (din 1975). Debutează cu versuri la „Luceafărul”, în 1965, prezentat de Ion Gheorghe, iar editorial cu placheta Ninge la izvoare (1967). A colaborat cu poezii, eseuri, cronici dramatice la „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua”, „Viața românească” ș.a. A lăsat în manuscris Trunchiul și așchia, roman frescă plasat în prima jumătate a secolului al XX-lea. Într-un tablou convențional, R. ar putea fi înscris în al doilea val al poeților apăruți în anii
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
Ateneu” (1965-1969), inspector la Casa Județeană de Creație Iași (1970-1972), redactor la revista „Convorbiri literare” (din 1972). S-a pensionat pe motive medicale în 1981. Debutează cu versuri la „Iașul literar”, în 1961, colaborând ulterior la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Prima carte, Singurătatea în doi, îi apare în 1966. În intervalul a trei decenii poeziile i-au fost editate în peste douăzeci de volume și incluse în câteva antologii de autor, au fost traduse în culegeri
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
eliberarea țării”, după dizolvarea primului Comitet Național. Un an mai târziu, fondatorul publicației revine cu un nou Apel, de această dată către „toți cărturarii români liberi”, ceea ce constituie un prim demers pentru înființarea Academiei Române Libere (Societatea Academică Română). Rubricile permanente „Tribuna liberă”, „Știri din patria martirizată” (de la numărul 3/1951 cu subtitlul „Domnia terorii și nelegiuirile regimului comunist”), „Cronica sud-americană”, „Știri din țările vecine”, „Cronica externă” sunt susținute de personalități ale exilului politic românesc: Grigore Gafencu (prezent permanent cu articole în
ROMANUL-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289362_a_290691]
-
din același oraș. Obține licența în 1935, devenind profesor la Câmpulung Moldovenesc și în alte localități bucovinene. Frecventează cenaclul revistei „Junimea literară”, în care debutează cu versuri în 1932. Colaborează la „Iconar”, „Însemnări sociologice”, „Junimea literară”, „Orion”, „Spectatorul”, „Glasul Bucovinei”, „Tribuna”, „Răboj”, „Buna Vestire” ș.a., fiind prezent cu versuri proprii, dar și cu traduceri din Baudelaire, Verlaine și Rimbaud, apreciate de Perpessicius. Marcat de suferințe fizice și psihice, s-a sinucis. Poezia lui R., inclusă în volumele Neutral și Blocat, ambele
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
să reproducă însemnele Frontului Renașterii Naționale din numărul 499/1939, de la numărul 510 menționându-se în antet și calitatea de organ de presă al formațiunii politice conducătoare în timpul dictaturii carliste; de la numărul 750/1940, după cedarea Ardealului de Nord, devine tribună a Partidului Națiunii. Ca atare, articolul-program din numărul inaugural, Legământ, nesemnat, reproduce un text al suveranului: „Nu urmărim renovări, ci desăvârșirea operii veacurilor. Este ceasul în care vechile cântece ale neamului și vechile zicale încep să se adeverească deplin: «Apa
ROMANIA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289344_a_290673]
-
subvenție din București, a cărei mărime variază în funcție de disponibilitatea guvernelor), cât și moral (C. Diaconovici este decorat cu medalia Bene Merenti clasa I, la propunerea lui Titu Maiorescu), prin aceasta accentuându-se faptul că revista a fost considerată ca o tribună a românilor de pretutindeni. Țelul inițial al redacției - informarea cititorilor cu privire la actualitatea politică și promovarea literaturii române prin traduceri - a fost modificat curând prin lărgirea ariei domeniilor culturale. Sunt tipărite, astfel, studii de istorie, de lingvistică etc. și însemnări, recenzii
ROMÄNISCHE REVUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289348_a_290677]