15,306 matches
-
Ne amintim, fără îndoială, cum își imagina Nichita Stănescu dialogul cu o pasăre, pe tema tristeții: „— Ești trist astă-seară, îi spuse pasărea, / văd eu că ești trist... / — Nu, nu - răspunse soldatul. / — Și totuși pari trist, zise pasărea cea albă, / pari trist. / — Nu, nu sunt trist, răspunse soldatul, / nu, nu“ etc. Solo Har-Herescu se îndepărtează foarte puțin de original: „Pasărea rotindu-se mi-a strigat: / azi ești trist! / Nu, nu sunt trist - i-am spus, / dar pasărea continuându-și rotirea / mi-a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din cauza tenului gras și cu un început de calviție, el pozează neinspirat în adolescent teribil. Teribilismul i-ar sta bine lui Valentin Jantea chiar și la o vârstă înaintată dacă ar fi practicat cu talent. Dar tocmai talentul lipsește. Această tristă constatare o facem încă de la prima pagină a cărții, citind un Cuvânt înainte al autorului: „Sunt obligat să mulțumesc din suflet colectivului care s-a coagulat în jurul noțiunii de Cenaclu: AICI DEPARTE. Pentru că sunt în continuare credul [!] în onestitate și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a ucis îndelung / în somnul meu zbuciumat, Nefârtate, îmi amintesc / câinii tăi, mi-au râs în față urinând pe trandafiri“; „azi când umbra morții se întinde peste lume, / azi când vocea ta s-a stins sub acești zori de zi / triști și goi ca niște automate a fantomelor, idoli / care ne scuipă locul și ne ocupă locul vorbind din burtă...“ A trecut de mult vremea poeziei declamative și sibilinice, din care Vlad Neagoe și-a făcut un crez. Atmosfera de mister
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2007) nu strălucește. Frumusețea sufletească nu ține loc de talent și de cultură poetică. Rondelurile din volumul cu care a debutat târziu, înconjurată de copii și nepoți, cuprind adevăruri banale și exclamații lăcrimoase: „Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Și lacrimile tale sunt grele, nu artiste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Deși știm bine, c-odată-o să murim, / Nemuritori ne credem, că timpul îl oprim. Când moare omul drag
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-și șterg ochii cu batiste. Și lacrimile tale sunt grele, nu artiste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Deși știm bine, c-odată-o să murim, / Nemuritori ne credem, că timpul îl oprim. Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste.“ Imaginea florilor care își șterg ochii cu batiste mai degrabă amuză, decât impresionează. Și nici nu este actualizată. În prezent ochii nu se mai șterg cu batiste, ci cu șervețele de hârtie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înalte de biserici. Ambianța descrisă aduce a butaforie: „Din nou cavalerul / cu armura ciuruită apare / și câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru orgă și ninsoare) (În treacăt fie spus, sintagma „bube șiroind“ nu este în spiritul limbii române. Pot „șiroi“ sângele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unui cavaler al spiritului.“ Ce înseamnă „cavaler al spiritului“? Sunt cuvinte care sună solemn, dar nu spun nimic. Ca să nu mai vorbim de faptul că Victor Stoleru ne aduce uneori în situația de-a nu ne putea stăpâni râsul, în pofida tristei împrejurări evocate: „Pe mormântul tău deschis așa devreme punem emblema epitafului horațian Non omnis moriar și a românescului Somn ușor, iubite Costel.“ Nu ne rămâne decât să adăugăm: Somn ușor, iubite cititor! Probleme de productie Înainte de 1989, scriitorilor li se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
goală. // Căci a vorbi nu te descarci / De oful ce te doare? / Și stingi acel foc de dor / Ce arde-atât de tare? // Și apoi, blând, Luceafărul / Privind Luna în fală, / În ochi i s-a răsfrânt acum / A ei tristă răceală. // Și i-au stins acele scântei / Din genele lui dese, / Prin care a privit frumos / Ca-n basme cu prințese. Căci scânteile-i din gene / I-au indus farmecul ei, / Plaje însorite, mare, / Dar s-au dus acele scântei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unul la altul, nu la străini. Chiar așa, mami, ce a trebuit să... Vezi? Dar un pic nesimțiți tot sînt, concluzionează amîndoi într-un glas. Îmi faci alt vin fiert, nu? Da, tati, imediat. Un sărut de împăcare încheie episodul trist care tocmai a trecut. O muiere pe cinste Vara anului 1957 era tare secetoasă și iarba de pe islazul satului Ghireni dispăruse. Vitele satului umblau flămînde cît era ziua de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
socialismul modelează proteze după maxilarul lui Dumnezeu. Limbricii târgului și-au recâștigat dreptul suprem de parazit într-o pagină de istorie. Revoluție! Sub acea vestimentație sărăcăcioasă se ascundea un copil scund: părul creț, capul plecat, umerii lăsați, palmele mărunte, privirea tristă, buzele cărnoase, mereu uscate, obrajii alungiți, tot mai alungiți. Un copil parcă coborât dintr-un Renoir, pentru a face echilibristică pe o balustradă de pod deasupra Senei. (Intenția spărgea cercuri concentrice.) Nostalgia adâncului sfredelea cerul. Gândurile încețoșau oglinda, țăndări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe flori și o iau de nebune pe alei. Văd... Pe un perete, proiectorul ejacula imagini diverse. Femei vesele, triste, fericite, îndoliate, blânde, acre, frumoase, urâte, virgine, futute, desfutute, răsfutute, dezbrăcate... Aparatul de pro-iecție prezenta fotogramele una după alta, la interval de 5 secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere arhivare. Printr-un tub de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nedefinitul. Jocul de-a v-ați ascunselea justifica o posibilă absența. Este, nu este, este... Jocul argumenta prioritățile. "Mâine o să le iubesc pe toate, fetele tatii!" La 4 dimineața, umbra portarului atârna de o funie sub tocul ușii. Un clovn trist a coborât de pe scenă, noaptea a tras cortina cât să-și șteargă lacrimile. Întuneric. Infirmierul a deschis încet ușa (parcă intuia somnul), a făcut doi pași, trei, s-a apropiat, a ridicat bastonul, pachetul de țigări, lanterna. O sperietoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piese de puzzle; când ați lipit și ultima piesa, visul și-a început proiecția în ceașca de cafea. Iarba are miros de primăvară. Femeia are miros de dragoste. Mama miroase a lapte. Tata miroase a șantier. Fetița, miros de păpușă tristă. Băiatul miroase a camion plin cu ciocolată. Bunicul miroase a lagăr. Bunica, a fântână neîncepută. Tanti Didina miroase a curvă. Nebunul miroase a vis. Diazepamul slobozea curelele. În vis nu există timp ca în realitate. Șarpele nu este doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Matei. În noaptea evadării, pe o pagină albă, a desenat nuferi, apoi a lipit-o peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii. Eu plec, trageți petalele peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până și-n conserva de pește. Șotronul fetiței peste șotronul paznicului, peste șotronul Geniei. Doamne, cum poți îndura o așa suprapunere de zăpezi! Ieri ai nins alb, pășeam ca o sanie cu tălpile lustruite. Credeam că acea spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu o lamă să audă prostimea glasul sângelui, dar prostimea râde de tine ca de un clovn ce se destramă precum un pulover putred, ca de un gramofon cu discul zgâriat. Râde prostimea cu guri de morminte căscate, în timp ce tu, tristul aleilor, îți asumi rușinea frunzei de brusture crescută lângă statuia poetului și atât. Destinul, o lașitate asumată. Când vrei să renunți, ești eroul fiecărei secunde. Când renunți pur și simplu, devii cu adevărat stăpânul propriei umbre. Petru avea 21 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vinul, Iisus va face prima minune; sângele său va domoli toate însetările, toate bețiile lumii. Privește cum țopăie Domnul desculț pe jeratic, semn că și-a băut mințile, că și-a cauterizat simțurile, că și-a împietrit inima! Nu fi tristă, astfel de nuntași se întâmplă să vină neinvitați la petrecere, veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ermetic, își desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști, abătuți, osteniți, deprimați, erau precum niște sfinți martiri duși spre jertfelnic. Din 25 au rămas 20. Părintele stareț își relaxa hoitul într-un sertar confortabil de morgă (nu avea pe nimeni în lume), posibil urma să fie topit în crematoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să discut politică." Cert, figura interioară a autorului Principelui se desenează mai pregnant-pozitiv cu fraze din această corespondență necenzurată de gîndul că va fi citită vreodată de altcineva decît destinatarul. Sfaturi, îndemnuri optimiste, atunci cînd el singur era surghiunit și trist, maxime, cuvinte de spirit nenumărate. Decepțiile ultimilor ani nu i-au umbrit iubirea pentru Italia. Cu cîteva luni înainte de a se stinge (aprilie 1527) îi dădea lui Guicciardini sfaturi despre cum trebuie organizată urgent armata spre a se stăvili invadarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sus arătate au făcut ca Marcus, Pertinax și Alexandru, care au dus o viață modestă, au iubit dreptatea, care au fost dușmani ai oricărei cruzimi și plini de omenie și blînzi, să aibă cu toate acestea, afară de Marcus, un sfîrșit trist. Numai Marcus a trăit și a murit bucurîndu-se de toate onorurile, pentru că numai el a urmat pe tronul imperial prin drept de moștenire, așa încît n-a avut nevoie să fie recunoscut nici de soldați, nici de popor; pe lîngă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că aceștia au fost oameni foarte cruzi și lacomi; căci, pentru a-i mulțumi pe soldați, n-au lăsat deoparte nici un fel de nedreptate dintre acelea care se pot săvîrși împotriva poporului, și toți, afară de Sever, au avut un sfîrșit trist. Sever a avut într-adevăr însușiri atît de mari încît păstrîndu-și prietenia soldaților, a reușit să domnească tot timpul fericit, cu toate că a asuprit poporul, însușirile lui îl făceau să apară soldaților și popoarelor lui atît de minunat încît acestea din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
armată, pentru că dă naștere la multă dezordine în timpul marșurilor. Conchid, deci, că este scuzabil pentru un principe să meargă la vînătoare, cu condiția ca acest lucru să se întîmple rar și să-l distragă de la activitățile serioase și, uneori, foarte triste, încă o dată: nu vreau să interzic nici o plăcere onestă; dar grija de a guverna bine, de a face țara înfloritoare, de a proteja, de a urmări succesul tuturor artelor este, fără îndoială, cea mai mare plăcere. Nefericit acela căruia îi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dar o condamnare la moarte precipitată este un rău ireparabil: ei nu dau curs severității decît pentru a evita o consecință mai supărătoare, pe care o prevăd, în cazul în care s-ar comporta altfel; ei nu iau astfel de triste decizii decît în cazuri disperate, asemănătoare aceluia în care un om, avînd un membru gangrenat, în pofida milei ce-o resimte pentru el însuși, ar hotărî să se lase mutilat pentru a garanta și a salva cel puțin, prin această dureroasă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
foarte bună de conservare, toate paginile fiind perfect lizibile. În 2001, când a ajuns la Fundația Maecenas din Basel, el se prezenta sub forma unei grămezi de petice, multe dintre ele cu dimensiunea de câțiva milimetri. Negustorul egiptean Hannah, de tristă reputație, care a pus mâna pe codex imediat după descoperirea lui, a cerut o sumă astronomică: trei milioane de dolari. Cum nici o universitate n-a fost capabilă să-i ofere această sumă, el a închis pur și simplu „marfa” într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un asemenea hal de disperare egoistă (pentru un fiu!), când însuși Sionul agonizează, când însuși poporul lui Israel e amenințat să dispară de pe fața pământului?! („Acum e momentul să plângi, acum plângem cu toții; și să te întristezi, căci toți suntem triști; dar tu, tu ești tristă din cauza morții unui singur fiu!” (X, 8). Mustrarea profetului se încheie într-o notă stoică: „Stăpânește-ți durerea și îndură pacostea cu curaj!” (X, 15). Cum femeia nici nu vrea să audă de întoarcerea acasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
egoistă (pentru un fiu!), când însuși Sionul agonizează, când însuși poporul lui Israel e amenințat să dispară de pe fața pământului?! („Acum e momentul să plângi, acum plângem cu toții; și să te întristezi, căci toți suntem triști; dar tu, tu ești tristă din cauza morții unui singur fiu!” (X, 8). Mustrarea profetului se încheie într-o notă stoică: „Stăpânește-ți durerea și îndură pacostea cu curaj!” (X, 15). Cum femeia nici nu vrea să audă de întoarcerea acasă, lângă bărbatul ei, Ezdra își
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]