7,094 matches
-
colonii liniștite, În mod necesar austere, bând apele fosile, punând numai problemele de bază. Fără nici o Îndoială. Shula-Slawa Îi adusese de data asta un document care Îi merita atenția. Tot timpul culegea titluri idioate pe Fourth Avenue, din coșuri de pe trotuar, cărți cu cotoare albite și pete de ploaie - Anglia În anii ’20 și ’30, Bloomsbury, Downing Street, Clare Sheridan. Rafturile lui aveau pe ele teancuri și teancuri de chilipiruri cinci la dolar, bune de aruncat, târâte În sacoșe ce stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
S-ar putea decide să-ți spună. Nu vreau să trebuiască sa fac casa praf. — Nu, sigur că nu, spuse Sammler. Deci ce e Unu? III Spre casă. Pe Second Avenue se auzea hârșâitul primăvăratec al patinelor cu rotile pe trotuarul gol pe dinăuntru, sfărâmicios, o asprime mângâietoare. Întorcându-se dinspre noul New York al apartamentelor comasate spre vechiul New York al pietrei brune și al fierului forjat, Sammler văzu prin cercurile mari negre din gard margarete și lalele, gurile acestor flori deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de Broadway căreia Îi aparținea) - dacă existau astea, exista și destul pentru a hrăni fiecare gură: produse de brutărie, carne crudă, carne afumată, pești sângerânzi, pești afumați, porc și pui la grătar, mere ca muniția, grenade-portocale antifoame. În șanțuri, pe lângă trotuare era multă mâncare, mâncată, cum vedea la trei dimineața, de șobolani ieșind din noapte. Chifle, oase de pui, pe care, odată, ar fi mulțumit lui Dumnezeu să le aibă. Când era partizan În pădurea Zamoșt, degerând, ochiul mort ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
el? Lal nu auzise de el. — Ei, veți auzi puțin. Naziștii l-au făcut Judenältester 1. Orașul a fost Împrejmuit. Ghetoul a devenit lagăr de muncă. Copiii au fost sechestrați și deportați pentru exterminare. Era foamete. Morții erau aduși pe trotuar și zăceau acolo În așteptarea căruței de cadavre. În mijocul a toate acestea, Rumkowski era rege. Își avea propria curte. Tipărea bani și timbre cu portretul lui. Avea serbări și piese organizate În cinstea lui. Existau ceremonii la care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
colț scăldat În lumină electrică aducea cu sine aromă de rumeguș de carne. Acesta era Împrăștiat de ferăstraiele-bandă care treceau prin grăsime Înghețată, prin roșu marmorat sau porfir de gheață și retezau șuierând oase. Încearcă să te plimbi pe aici. Trotuarele erau ceruite cu grăsime. Făcură apoi la dreapta, În jos pe Broadway. Strada urca În timp ce metroul cobora. Sus, zidăria maronie; jos, umbrele Întunecate și șinele de oțel. Urmară casele, sărăcia mizeră a cartierului de portoricani. Apoi Universitatea, mizeră Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acela grăsan. Față rozalie, barbă. Se bate. Nu Îl vedeți? Unde anume? Pe stradă? E Eisen? — Nu el, celălalt tip are probleme. Tânărul, bărbosul. Cred că o Încasează. De cealaltă parte a străzii În pantă era oprit de-a curmezișul trotuarului un autobuz care bloca traficul. Sammler putea vedea acum că unii se Încăieraseră acolo, În mijlocul unei mulțimi. — Unul din ăia e Feffer? — Da, domnule Sammler. — Se luptă cu cineva - cu șoferul autobuzului? — Nu cu șoferul, nu. Nu cred. Cu altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de acolo putea veni și o mână de ajutor. Era un instinct și un reflex. (O speranță neepuizată?) Deci, cercetând fugar chipurile, trecând de la o față la alta și apoi la alta În mulțimea de oameni Înșirați de-a lungul trotuarului - roșii, palide, smede, Întinse sau moi, Întunecate sau visătoare, cu ochi de un albastru Îndrăzneț, căprui-aprins sau negri ca tăciunele - ce stranie calitate În lipsa lor de acțiune. Stăteau să-și vadă Împlinite, o! În cele din urmă, așteptările hulpave, Înșelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-și ia la revedere. Sheba a rezolvat dilema dându-i brusc lui Connolly un ghiont în coaste și sărind pe bicicletă: — La revedere! a strigat ea în timp ce deja pedala. Când s-a uitat în spate, l-a văzut rămânând pe trotuar, acolo unde îl lăsase ea. I-a făcut cu mâna, iar el, după un moment, i-a răspuns la fel, plin de melancolie. A fost mereu o bună întrebare aceea când anume a devenit Sheba conștientă de sentimentele ei amoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prin partea de vest a clădirii școlii era aglomerată cu traficul obișnuit la acea oră de vârf. Toți copii, chiar și cei de la HC, se duseseră acasă. Hârtii de bomboane și pachete de napolitane - rămășițele exodului de după-amiază - zburau pe trotuar în lumina gălbuie a becurilor. Sheba i-a zâmbit lui Connolly, l-a salutat și l-a întrebat ce făcea acolo. El a tresărit, de parcă l-ar fi durut s-o spună: — Vă așteptam, Miss. În acel moment, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un bogat sortiment de răspunsuri și până la urmă am ales ceva ce mi s-a părut pe jumătate adevărat. — Nimic special, am zis, pe acasă, Bits and bobs... Am plonjat iar în tăcere. Auzeam țăcănitul afectat al tocurilor mele pe trotuar. Îmi comandam imperios să zic ceva: Pentru numele lui Dumnezeu, ticăloasă catatonică, zii ceva. Dar nu-mi venea nimic. Atunci a vorbit Sheba: — Ascultă, ai vrea să vii sâmbătă seara la cină? Surpriza m-a prostit. — Poftim, să cinăm amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
argint și atunci când îl trăgea adânc în piept, Shebei i se părea că înghite așchii. Încet, cum după-amiaza înainta, s-a lăsat o ceață înghețată. Farul de la bicicleta Shebei nu funcționa, iar ea a început să meargă, pe cât posibil, pe trotuar. Din când în când se întâlnea cu pietoni - figuri vălătucite care se pierdeau îndată în supa cenușie. O femeie i-a zis „La mulți ani“ când a trecut pe lângă ea. Un pic mai târziu, un bărbat s-a oprit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Bine, hai mulțam de telefon, a zis Connolly. Ne mai vedem. Papa. Și a închis. Sheba a rămas holbându-se la peretele cabinei telefonice un minut întreg, spune ea. Apoi a pus receptorul la loc și a ieșit înapoi pe trotuar. A pedalat înapoi spre casă. Aproape traversase piața și era gata să o ia pe una din aleile care coborau spre Hampstead Road când a auzit voci. S-a uitat în jur și a văzut doi tineri - un băiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mirosea groaznic, iar tălpile o ardeau. Nu reușea deloc să apese pe butonul de recepție apel, așa că telefonul continua să sune, rulând melodioara aia oribilă. Mary a încetinit aproape să se oprească și, într-un final, a tras pe marginea trotuarului și-a răspuns. În ritmul ăsta, n-avea să mai ajungă niciodată la serviciu. Da ? Plătesc bine, a spus un bărbat. Cinci mii. Pentru o noapte. Prima noapte. Omul avea o voce arțăgoasă, dar aproape la fel de pițigăiată ca a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a explicat că, în Statele Unite, shayateen-ii erau angajați la Hollywood. Acolo, răul era evident. Era violent și cretin și întotdeauna, în loc de imaginație, era acompaniat de arme. Elementul de mit lipsea completamente din ecuație. În seara asta însă, așa cum stătea pe trotuarul ud din fața casei fratelui lui Naji, Irene nu mai era așa de sigură că atunci, la început, avusese dreptate. Unul dintre hadith-i musulmani îi sfătuiește pe oameni să-și încuie ușile și să-și țină copiii aproape nopțile, pentru ca jinn-ii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-au tăiat crengile. a ajuns un trunchi chinuit. primăvara lui o aștept. i-au lăsat coroana neatinsă. sunt prea mici să-i atingă creștetul. taie în neștire ramurile mărului... grădina sărăcește în fiecare zi. crește iarba pe margini de trotuare înguste. pașii mi-i înec în plânsul înăbușit al pământului. e un cer de început de iarnă. transpiră tăcut în visul păsării. pasărea și-a amânat plecarea. a rămas să cânte în locul lebedei cu ciocul rupt. și ea tace. est-nord
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adopte pentru mai bine de un an. Încă mai aveam mărunt prin buzunare ca să-mi ajungă de un suc și o prăjitură așa că abia așteptam să scap de gratiile prin care vedeam străzile. Copacii își așterneau resemați frunza ofrandă pe trotuare și vântul părea că aleargă desculț pe acel covor țesut din melancolii și frunze uscate. Un fior rece și totuși plăcut mă trecu pe șira spinării, poate și de la vânt, dar mai mult de la gândul că poate o să ies pentru
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în alții la fiecare curbă. Tot drumul cântam fiindcă muzica devenise o formă de evadare, era exprimarea libertății care striga din noi. Uneori lua forme de protest, alte ori înlocuia o lacrimă, dar tot ca mugetul vitelor se auzea de pe trotuare. Cui să-i pese de pruncii altora și de dorurile lor? Eram departe de casă, departe de ceea ce reprezentasem la un moment dat și eram siliți să ne redefinim în fața celorlați și a noastră. Ție nu-ți lipsește nimic? mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un portar și libertatea însemna uneori să vezi lumea de dincolo de gard. Străzile Aradului mi s-au părut mereu liniștite, lume puțină și tăcută, clădiri mari cu ziduri groase și curți interioare amintind de starea de asediu, mulți pomi pe trotuare și un parc imens ce se întindea de-a lungul Mureșului. Acolo mergeam să văd apa întunecată și repede cum curge odată cu timpul. Prin parc, bănci goale acoperite de frunze moarte, ici colo câte un mic grup de pensionari adunați
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rece. Din mine ieșeau aburi la fel ca din Mureș. Cumva semănam. Amândoi aburind, amândoi pământii la față, tăcuți, dar clocotind în adâncuri, căutând să ne croim drum până spre desăvârșire. Mă impresiona foșnetul frunzelor. Păreau oase bâtrâne aruncate pe trotuare, la întâmplare, pocnind sub pasul meu, transformându-se în pulberi aurii risipite de vânt. Sunt singur printre atâția prieteni, îmi spuneam simțind greutățile vieții oprindu-mi respirația, dar nu e timp de văicăreli. Azi e discotecă în club, intrarea e
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
strecurat zece lei în palmă și i-am zis să-și comande un Doboș. Tu dai filmul, eu dau prăjitura. A încercat să riposteze cumva, dar văzând că nu are cu cine discuta, a cedat și ne-am despărțit pe trotuar. În rând părea adunat tot tineretul de prin oraș. Eram mulți și mă întrebam de unde apăruseră atâtea persoane, fiindcă eu nu prea-i văzusem pe stradă sau prin parc. Pe un afiș în mărime naturală, doi adolescenți cam de aceeași
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În zece centimetri puteau deveni neașteptat de utile pe timp de lapoviță și la vremea dezghețului prin ușurarea scurgerii apei spre rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinci femei care se Întorceau de la cumpărături se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. Am claxonat ușor și am trecut printre ele. În următoarea clipă am apăsat, instinctiv, pe frînă. De după curbă, Îmi apăruse brusc, alunecînd la vale, spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el, ziceai că aparține unui om de afaceri. Îmi convenea aspectul, deși mai avea el și inconveniente. Deodată mă izbi În față un vînt rece ca gheața. Mi-am mutat geamantanul În mîna mai apărată de vînt și, trecînd pe trotuar, mi-am Îndreptat pașii spre zona dreptunghiulară Întunecată, mărginită de streașinile clădirilor. Pașii mei răsunau pe scări ca zăngănitul unei cutii goale de conserve. CÎte opt cutiuțe poștale aranjate pe două rînduri orizontale. Sub numărul 12 - scris cu vopsea albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
foarte simplu, chiar exagerat de simplu. N-o să vă vină să credeți... spuse ea, ridicîndu-se și Îndreptîndu-se spre colțul ferestrei. Îmi făcu semn cu degetul. — Uitați-vă acolo! Vedeți ? Cam cu vreo zece pași În fața luminii de pe stradă... Uitați! Între trotuar și spațiul verde... e o gură de canal... și pe-acolo a dispărut, pur și simplu s-a evaporat... De ce? De ce tocmai Într-un loc ca acesta ? Nu cred că era cazul... Strada era Întunecată, chiar prea Întunecată. Cu puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
băuse de una singură și, rotindu-și privirile de la un braț la celălalt, exclamă, surprinsă: — Ce Întuneric e! Se ridică brusc, aprinse lumina În cameră și apoi se duse la bucătărie. Continuă, pe același ton, de dincolo de draperie: — Nu numai trotuarele, ci și străzile sînt Înțesate... Se precipită cu toții de parcă le-ar fi teamă să nu piardă autobuzul... E un furnicar pe drum... — Dar Într-o asemenea aglomerație nici autobuzul nu poate respecta un program, nu? Bineînțeles că nu, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ea la a doua sticlă de bere. Era ceva suspect! Cam la zece pași de lumina de pe stradă, Înspre deal... lîngă gura de canal de la marginea spațiului verde... Acolo s-a aflat EL. Cufundat În gînduri, mergînd Încet pe marginea trotuarului, trecînd pe lîngă mulțimea de muncitori și apoi luînd-o la pas pe stradă, ca și cînd ar fi fost urmărit. Careva ÎL observase. Și chiar dacă e adevărat că atunci fusese văzut ultima oară, ce puteau Însemna toate acestea ? — Oare n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]