8,428 matches
-
augur, având darul să calmeze spiritele și să readucă pacea și seninătatea gândurilor celor doi tineri. - Dar, de fapt, oare de ce mă contestă atât de dur doctorul? Că nu-s român get-beget, ori că n-am avere? zise Karl, încă tulburat de cele întâmplate. - S-ar putea să fie și una și alta. Cred, însă, că motivul cel mai de seamă este lipsa averii... Parcă un om n-ar putea duce o viață frumoasă, demnă, chiar dacă n-are cine știe ce avere. Sau
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
ațintite spre fată. Câteva sătence tinere s-au apucat grăbite să servească la masă, ele fiind considerate la muncă, iar a doua zi erau pontate la colectiv pentru activitatea prestată. Banchetul se desfășura în liniște. Doar speech-urile oficialilor au tulburat zăngănitul paharelor ciocnite și zgomotul tacâmurilor în farfurii. Au vorbit mai întâi oficialii de la partid și de la învățământ, apoi directorul școlii, care a prezentat istoricul comunei și, în final, președintele de colectivă, proaspătul absolvent a opt clase, ce prevestea viitorul
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
a orchestrei, nu Ștefan a fost cel care și-a ales partenera de dans, ci Dalia, care își urmărea ideea sa năstrușnică, de a preîntâmpina orice apropiere între el și Gloria, chiar dacă această apropiere exista poate numai în imaginația sa tulburată de puținul alcool conținut de cocktailul din pahar. Ștefan, surprins de curajul și insolența tinerei domnișoare, a acceptat, considerând totul ca o dorință a fetei de a fi pe ring în compania unei persoane cunoscute în local ca patron al
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
Acasa > Stihuri > Semne > MĂRUNT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului plouă mărunt ascult muzica sau ea mă ascultă de multe zile n-am mai simțit liniștea adâncurilor sămânța se tulbura din ce în ce mai mult paharul cu gheață pe frunte se topește mereu uneori încolțește sămânța răului. nu-i al meu îl arunc departe în minele florilor de cuarț de unde de ce de prin când încercare adun toate nici eu nu mai știu. poate
MĂRUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353891_a_355220]
-
se intinde o câmpie plină de livezi prin care se rătăcesc vreo câteva grupe de amorezi; în urmă se clatină un zid de copaci tufoși, care oprește vuietul orașului de a veni până la noi; numai marmura tristă a lui Arno tulbură tăcerea adâncă ce ne împregiură. Din vreme în vreme, țipătul unei păsăruici care adoarme sau notele rătăcite prin văzduh a unei ghitare se aud în depărtare.” Prietenul său îi vorbește și de renumitele galerii de artă din Palazzo Pitti, Palazzo
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
de ploaie, ce cădeau lin pe pământ, strănuturile diferite se auzeau acum ca niște pocnitori. În gândul ei, Prințesa își spunea: „Oamenii și animalele m-au ales să fiu Prințesa Lalelelor, înainte de-a veni acești monștri urâți să ne tulbure liniștea, pacea și bucuria de-a trăi în Țara Lalelelor. Apoi au făcut plecăciuni în fața mea, până și îngerii. Ar trebui să fac ceva ca să le răsplătesc gestul generos care l-au avut față de mine, dar ce? Și pe urmă
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
cu nepoți, fiii mei m-au mutat din amintiri, în registre. Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar, tremurul de mână blestemată, duhoarea pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o să mă tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintiță deasă și cu broaște verzui, Tatăl meu mă va plesni peste față cu biciul cailor, iar eu voi adormi cu seringa dumneavoastra prin sânge, lunatic cum sunt
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
de mâine în anotimpul meu Tu vei dormi când tainic voi încerca să-nchid Nu poarta năruită, cu mâini de spini și frig, Ci vremea împreună, în ochiul unui zeu. Te voi visa, frumoaso, dar nu am să cutez Să tulbur depărtarea amiezelor tăcute Târzia mea ființă, ascunsă între cute, Te va șopti prin perini, cu nume de botez. În brațele de smirnă, cu care m-ai vândut, Îi vei primi, desigur, pe cei mai josnici miri Și voi simți cum
EU VOI PLECA DE MÂINE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353976_a_355305]
-
recitit-o și, parcă tot mai aproape de suflet se cuibăresc gândurile, destăinuirile și, uneori, sentimentele de neputință în fața timpului care zidește și dărâmă în același timp, care aduce bucurii odată cu nașterea și lacrimi în pragul morții. Versurile poetului Traian Vasilcău tulbură, răscolesc și seceră neliniști. În multe dintre poemele sale poetul îndeamnă la calea cea dreaptă scăldată în Lumina ce ni s-a dat. Acea Lumină pe care o ascundem inconștient în cotloane întunecate ale sufletului, pe care o zăvorâm fără
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
dauna timpului care trecea, lent dar ferm. Când, în sfârșit, și-au luat ziua bună Anica a plecat fără canistre care au rămas odihnindu-se pe trotuar. Ionel le-a luat și pâș pâș merge după ea evitând să-i tulbure gândurile. Mămica a văzut-o și zâmbind o întreabă unde sunt bidoanele. Le văzuse de fapt în mâna lui Ionel. Anica a tresărit trezită din cine știe ce gânduri și a dat să se întoarcă după ele. Dând cu nasul de Ionel
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
decenii a însemnat o epocă de pace și de stabilitate internă pentru Țara Românească, plătită însă scump, printr-o aspră fiscalitate pentru contribuabili și o înăbușire a „libertăților” boierești, în final tensiunile acumulate ducând la mari mișcări sociale, care au tulburat profund sfârșitul domniei sale. Încă din 1632 - 1633, noul domn s-a grăbit să câștige de partea sa Biserica, acordând numeroase scutiri fiscale mănăstirilor, aceasta devenind, la rândul ei, unul dintre susținătorii principali ai domnului. Dragostea domnitorului pentru lăcașurile sfinte se
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
arse, clipe pier; Acolo unde îngerii n-au loc M-aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am scris în palma arsă: nu veni Să împărțim la doi aceeași moarte. S-a tulburat o lume între noi Altare de lumină stau să crape, Iubirea crește nufăr din noroi Și rătăcești ca ceața peste ape... AM AȘTEPTAT Am așteptat ca macii să-nflorească Căci am crezut c-am să-nfloresc și eu, Dar s-
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
Văzduhul înghite suflarea. se așterne tăcerea în copaci. Ninge peste apa interzisă Umbra vieții miroase a duhoare, fuga continuă din timpul suferind spre colindul de iarnă. Vânătorul sună din goarnă, căprioare traversează orașul, într-un decor pustiit rujul iubirii își tulbură culoarea. Se aud primele sirene, iarba va răsări prin ciment. 4-Aripipile noastre Sânul tău gust al piersicii plânge în epava unui vis răstignit expus zborului neterminat nu-ți fie frică, norii poartă chipul nostru vom avea aripi din tencuială trupurile
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
în Crânga, Ceai de sunătoare să sune, Iei coada calului , faci din ea strune, Mailul s-a întrerupt? Recunoașterea Nu este ce înțelegem - Renașterea, Dau un Giotto pe un peloto, Noi ne iubim perine Otto. N-am venit să-ți tulbur somnul, Nici șalăul ori somonul, Prin cuvânt ucidem sigur Necuvântul, picuri, picuri, Sângele din inimă, Din iubire minimă, Informații, sentimente Pentru spargeri eminente, Un balet ușor, pe muchii, Braț la braț cu Dolgoruki, Napoleon spunea, femeia O câștigi fugind, o
DUHULUI MEU, DIAVOLE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353133_a_354462]
-
arse, clipe pier; Acolo unde îngerii n-au loc M-aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am scris în palma arsă: nu veni Să împărțim la doi aceeași moarte. S-a tulburat o lume între noi Altare de lumină stau să crape, Iubirea crește nufăr din noroi Și rătăcești ca ceața peste ape... MĂRGĂRITAR DE DOR Noi suntem două păsări călătoare, Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul Și ne-am trezit
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
tăgadă Te caut dârz și fără de folos. Ești visul meu, din toate, cel frumos Și nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă” Poet canonic, Arghezi recunoaște în zbuciumul său neliniștea căutării Divinității. Îl caută pe Dumnezeu într-o lume tulburată de păcat, într-o lume nesigură. Ca și Blaga, caută absolutul pe care îl suprapune divinității. (La Blaga căutarea este asociată timpului infinit.) Psalmii lui Arghezi au caracter umil-evlavios, dar și revoltător, de confruntare a divinității din partea poetului care prin
TUDOR ARGHEZI de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353102_a_354431]
-
Bunica mea, îngerul meu trezit întru veghere, Când amintirile mă dor și sufletu-mi te cere, Mă rog bunului Dumnezeu cumva să mi te-arate, Să mi te-aducă, să-ți vorbesc, să nu te simt departe. Fără să-ți tulbur nemurirea, părul ți-aș pieptăna, Așa cum o făceam odată, atunci când se-nsera, În brațe te-aș înlănțui, adânc, sub clar de lună Să-mi stâmpăr dorul necuprins de tine, Mamăbună! Și chiar de totul ar dura fărâme de secundă, Inima îmi
MAMĂBUNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353134_a_354463]
-
La colțul gurii simt gustul unei lacrimi prelinse din ochii care îl urmăreau până când a devenit un punct. Mă așez pe o bancă din părculețul din fața primăriei și stau așa pierdută... Deodată, au început, ca într-o vâltoare, să mă tulbure tot felul de întrebări.,, Nu, nu, astăzi, nu vreau să mă gândesc la nimic urât. E așa de fain afară! E păcat să nu mă bucur de tot ce mă înconjoară. Mâine voi ieși la prima oră, cu puștii să
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
d-lui Lefter au un efect distrugător asupra interlocutorului care se dovedește o femeie slabă, incapabilă să-i facă față. Ea rabdă supusă și înspăimântată reacțiile și vorbele violente ale soțului ei. Slăbiciunea ei se observă la nivel fiziologic: „se tulbura, se roșea, se-ngălbenea”, „simte un junghi în piept”, „tresare la zgomotul fiecărei farfurii sparte de parcă ar arde-o cu un bici de foc” și la nivelul limbajului în care se reflectă deja începutul de tulburare nervoasă: „Care jachetă? întreabă
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
lui Nae Ipingescu i se adresează cu apelativele nene și frate, care exprimă respect, dar și o anumită familiaritate, iar domnule este folosit mai degrabă cu valoare generică. Spre deosebire de acesta, Rică Venturiano este străinul, este necunoscutul, este intrusul care îi tulbură liniștea și față de care are o atitudine rece și jignitoare. Pe deasupra el are și o vestimentație împrumutată după model franțuzesc, cu ochelari și joben, specifică intelectualilor vremii și un franțuzism este mai indicat, probabil, în relația cu un astfel de
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
și care stătea lângă mine la curs, mi‑a șoptit că cei din Ardeal, printre care și o cântăreață binecunoscută de muzică populară, au cântat în noaptea aceea. Dimineață, a doua zi, mulți au fost trimiși acasă pentru a nu tulbura liniștea din academie și a nu răspândi vești despre revoltele populare de la Timișoara. Noi, cei din Moldova, nu știam încă nimic. Mi‑am amintit și de întâlnirea din curtea academiei (la sesiunea din vară) cu fostul ambasador B., care avea
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
Fundației „I.D.Sîrbu”, Petroșani, 2008 • 24-Cu inima în palmă, interviuri, editura Contrafort, Craiova, 2010 • 25-A șaptea zi după Artur,, poezii, Editura Semănătorul, București, 2009 • 26-Evadare în Cutia Pandorii, eseuri și interpretări filozofice, Editura Semănătorul, 2009. • 27-O stafie tulbură speranța, piesă de teatru într-un act, editura Semănătorul, 2010. • 28-Florile Sarmisegetusei, dramă istorică în versuri, Editura Semănătorul, 2010. • 29-Cozia, dramă istorică în versuri, Editura Semănătorul, 2010. • 30-Ochiul magic al metaforei, critică literară și eseuri, Editura Semănătorul, București, 2010. • 31-Sonată
CURRICULUM VITAE-AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352645_a_353974]
-
însemna că starea bolnavului este stabilă, aspect care l-a bucurat. Eugen nu a permis Iulianei să-l țină de mână pe fratele ei. I-a făcut semn de îndată ce a sesizat intenția fetei, atenționând-o că nu trebuie să-i tulbure vorbirea cu nimic. A fost bine, pentru că, încet-încet, după alte cuvinte de neînțeles, au început să recepționeze și cuvinte întregi, unele mai greu pronunțate, apoi frânturi de fraze, ca în scurt timp, Eugen și Iuliana să poată distinge clar ceea ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
Iar eu sunt planeta... Oac! Dar, cum pot să cred că-s stea?!... Oare, ce-i cu mintea mea?!... Cred că a plecat hai-hui... Eu sunt soarele-ntre stele, Cea mai... vie dintre ele- Centrul universului!...” Lumea asta fermecată Se tulbură dintr-odată, De parcă prinsese viață: Un broscoi, lucios ca ghinda, Apei îi sparse oglinda Și ieși la suprafață. ‒‒ Ce mi-ai făcut, pui de lele? Mi-ai distrus lumea de stele... Le-ai furat?... unde le-ai pus? ‒‒ Unde-au
PLANETA OAC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352687_a_354016]
-
o cunoșteau. Stăteau în apropierea ei, dormitând leneșe. Peste bara metalică a terasei, se vedeau cum trec rar oameni grăbiți, iar pe stradă mașinile, mașinile care dădeau nerv vieții, își vedeau de drum, oprind mai încolo, la semi-supermarket. Nimic nu tulbura tihna locului și-a orei. Alți clienți nu erau. El, acum, avea privirea concentrată pe laptopul de dinainte-i, de lângă cana cu cafea. Pe sub ochelari, din când în când, îi trece un gând și scapă, pe-ascuns, câte-o privire
UNDEVA, ÎNTR-O CAFENEA (MOMENT) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352698_a_354027]