6,704 matches
-
care sfîșiaseră lucrurile și le dezvăluise, făcîndu-le mai greu de suportat. Nu-și dezlipea privirea de la cer, În timp ce ea și Betty se Îndreptau spre John Allen House, spunîndu-și că vrea să vadă proiectoarele Îndreptate În sus, să vină avioanele și tunurile să Înceapă să tragă, iar iadul să se dezlănțuie pe pămînt... Dar cînd primele tunuri Începură să bubuie, undeva În nordul Londrei, se neliniști și o făcu pe Betty să meargă mai repede - chiar În starea mizerabilă În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la cer, În timp ce ea și Betty se Îndreptau spre John Allen House, spunîndu-și că vrea să vadă proiectoarele Îndreptate În sus, să vină avioanele și tunurile să Înceapă să tragă, iar iadul să se dezlănțuie pe pămînt... Dar cînd primele tunuri Începură să bubuie, undeva În nordul Londrei, se neliniști și o făcu pe Betty să meargă mai repede - chiar În starea mizerabilă În care se afla, Îi era teamă de bombardament, de a nu fi rănită, nedorind să moară, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o altă fată, Anne. Betty și Anne dormeau orice s-ar fi Întîmplat - Anne amețindu-se cu veramon, iar Betty puîndu-și o mască pe ochi și dopuri din ceară roz În urechi. Doar Viv se agita, tremurînd violent la sunetele tunurilor anti-aeriene, gîndindu-se la Reggie, Duncan, tatăl ei, sora ei, apăsîndu-și stomacul și Întrebîndu-se ce naiba o să se Întîmple cu chestia aia care-i creștea Înăuntru și care trebuia scoasă afară. Încercase tabletele pe care le folosise Felicity Withers: Îi dăduseră crampe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de parcă știa dintr-odată doar de amenințare, de pericolul sigur, de iminența răului. Dumnezeule, spuse Fraser. Aia a picat aproape, nu-i așa? Bombele și focurile anti-aeriene Îi sculaseră pe toți. CÎțiva stăteau la ferestre Încurajîndu-i pe piloții britanici și tunurile anti-aeriene; ca deobicei, Giggs țipa după nemți: Pe-aici, Fritz! Părea că te afli Într-un fel de pandemonium. Fraser stătuse nemișcat vreo cincisprezece minute, Înjurînd gălăgia; În cele din urmă, nemaiputînd s-o suporte, se dăduse jos din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pietrele sau mortarul din jurul conductei din dosul caloriferului. Se auziră strigăte - răcnete și ovații - din celelalte celule; dar cineva urlă, pe o voce ascuțită și răgușită, Închideți robinetul, bulangiilor! Și după asta se așternu tăcerea, dar numai o clipă. Apoi tunurile antiaeriene porniră din nou și căzură mai multe bombe. Duncan Își ridică privirea. — O să-ți zboare fața, zise el. Poți să vezi ceva? — Numai reflectoarele, spuse Fraser. Nasolesc totul, ca deobicei. Văd flăcările strălucind. Numai Dumnezeu știe unde sînt. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acel moment, cu Fraser tremurînd lîngă el, nu se putea aduna să-i spună purul adevăr. Nu mai vorbi despre asta, zise el. Taci. — În regulă. Îmi pare rău. Apoi tăcură. BÎzîitul avioanelor era Încă intens deasupra lor, iar bubuiturile tunurilor anti-aeriene Încă oribile. Dar următoarea explozie avu loc la o distanță mai mare, iar cealaltă și mai departe, pentru că raidurile se mutau În altă zonă... Fraser se calmă. În următorul minut, se declanșă semnalul că pericolul trecuse, iar el tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe nici o Evă, L-a prostit tot pe Adam. Unor tineri Merg mereu pe căi înguste, Nu-s capabili să învețe, Se iau cu părinții-n bețe, Dar cu ochii-s... după fuste. Năravuri masculine Bărbații știm că mai dau tunuri, S-adune bani , s-adune bunuri, Iar soațelor le fac chiar fente Căci se „lipesc” de-adolescente. Unei mame Și-a dat ca mamă iubitoare Fetița-n școală de elită. Iar azi odrasla-i instruită... În Franța face trotuare. Unor
SUCCINTE NOTA?II DESPRE CULEGEREA DE FA?? by George Petrone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83944_a_85269]
-
ecou dinspre Rank Charm School În gesturile ei rafinate și În căutătura obraznică. S-a ridicat și le-a zîmbit domnișoarelor de onoare, folosindu-se de văl ca să-și usuce obrajii. Avea urme de ac pe brațe, dar părea sănătoasă tun și rîse cînd domnișoarele de onoare Îi traseră pe mîini rochia de mireasă. Imaginea se mută spre stînga și camera tremură În mîinile nepricepute ale operatorului. Apoi se stabiliză pe trupurile goale a doi bărbați care pătrunseseră În dormitor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ușa apartamentului și se Îndreptă către balcon. Strîngînd ușor portocala Într-o mînă, arătă către cercul de asfalt pîrjolit. — Aș fi vrut să curețe acolo. O să am o discuție cu David Hennessy. Slavă domnului că nu erai În mașină. — Dormeam tun. Era trecut de miezul nopții. — Puteai să fi ațipit cu capul pe volan sau să spionezi vreun cuplu cînd făcea sex. Unora le place să facă sex În mașină, naiba știe de ce. Îmi aruncă portocala și se sprijini de balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Citroën și cineva se strecurase pe locul din spatele meu. — Bobby...! (I-am Împins mîna deoparte, enervat de umorul lui brutal.) Asta-i... — O glumă urîtă? (Chicoti În barbă, ca un copil care se bucură de gluma lui preferată.) Charles, dormeai tun. Te angajasem să-mi fii bodyguard. — Credeam că-ți sînt consilier literar. Nu trebuia să apari la zece? — Treburi presante. Se-ntîmplă tot soiul de lucruri. Ia zi-mi, ce visai? — Un fel de... furtună de foc. Iahturile din port erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
între timp ca fiind chiaburi, un cuvânt turcesc, sgornit de darabana deșucheată a noii stăpâniri. Geaba temenele! mai șopti, încă o dată, chiaburul Petrea Păun, cugetând la primarul care, după așezarea tancurilor sovietice la hodină și la huleai și după amuțirea tunurilor, dăduse îndemn la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nicanor pe Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase de sunetul glasului său aspru, tresărind ca sub plesnet de șrapnel. Iuga, din neamul lui Panțâru, fusese prizonier în Germania, de unde se întorsese, târziu, acasă, după ce tunurile sovietice amuțiseră a hodină, tancurile cu steaua roșie o dăduseră pe huleai și numai după ce soldații anglo-americani, care îl îngrămădiseră într-un lagăr de prizonieri, de-a valma, cu zdrențăroși și istoviți captivi din Wehrmacht, se convinseseră cu cine au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bucătăriei nemțești de campanie. Vorbărețul, având un picior lipsă, până aproape de coapsă, i-a confirmat, surâzând melancolic, că așa este și i-a intonat un cântec pe limba lor, în care era vorba de mazărea cu slănina cotidiană și de "tunul cu gulaș", bucătăria pe roți a companiei, poreclă moștenită de germani din regimentele de austrieci. În timpul dualismului austro-ungar, soldații austrieci învățaseră meniuri de pustă și fuseseră nevoiți să mănânce tocana ungurească, numită gulasch. Pe dată, ceilalți răniți și-au împletit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceară acordul, soarta m-a făcut muntean din Muntenia și capitalist din Capitală: capitalist dă București, făcu el o specificație anume. Se lăsă necesarul moment de tăcere. Prin cenușiul zilelor ultimei decade a lui noiembrie, trenul Intercity gonea ca din tun. Vladimir își consuma primul whisky. Bucureșteanul continua să viseze cu ochii mari și triști, pe figura-i de rebel perpetuu, fără să-i pese, atunci când rostea vreun cuvânt, dacă e ascultat sau nu de comeseanul din fața lui: Tata plecase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apucă sfârcul sânului între degetul mare și arătător și ghidează atent și delicat micuța gură către el. Liniștit, pruncul începe să sugă cu poftă. De afară, prin zid, pătrund detunăturile seci ale bombelor ce se întretaie cu bubuiturile surde ale tunurilor. Undeva, în apropiere, lovește un trăsnet asurzitor. Toate privirile fixează tavanul din care cad fire subțiri de praf amestecat cu mortar. Ritmul exploziilor se accelerează cu fiecare minut, zguduind din temelii refugiul nesigur. Sfârșitul pare din ce în ce mai aproape, amânat doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este sfâșiată de văpaia incendiilor uriașe, iar văzduhul fierbe ca un cazan din iad tocmai în noaptea ce trebuie să aducă sărbătoarea luminii răsărită prin Hristos-Domnul din întunericul mormântului. Printre cântările religioase, se aud când și când bubuituri groase de tun. După celebrarea slujbei, Marius și Smaranda, împreună cu alți câțiva ofițeri internați, cinstesc împreună masa tradițională de Paște. Ciocnesc ouă roșii, rostind creștinescul "Hristos a înviat" și udă carnea mielului pascal cu un strop de vin roșu, "sângele Domnului". Preferam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arată boturile monstruoase ale unor camioane de mare tonaj. O coloană mecanizată germană. Fără nici un menajament, jandarmul forțează bătrânul să treacă cu atelajul în câmp. Prin fața lor defilează nenumărate baterii antiaeriene. Sub plasele de mascare se văd uriașe țevi de tun îndreptate către axul drumului. Din sens contrar apar nenumărate camioane, înțesate cu infanteriști sau pline ochi cu echipamente militare. Din urma lor apar câteva tanchete. În sfârșit, trec ultimele mașini. Bătrânul îndeamnă grăbit calul în timp ce agită deasupra lui o jordie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care aruncă priviri tulburi-dezorientate în jur. Cu pistolul încă sudat la tâmplă, Marius se adresează calm celuilalt: Vrei să mai trag odată? Zgomotul percutorului ce lovește capsa de aprindere a cartușului din cuibul tamburului se aude precum o lovitură de tun în liniștea totală, ca din interiorul unui templu. La unison, toți tresar cu o puternică mișcare de recul. Darie închide ochii și atunci când îi deschide se așteaptă să vadă trupul locotenentului prăbușit într-o baltă de sânge, cu țeasta spulberată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce-l bântuie. Scoate din porthart mai multe fotografii. Concentrat, le răsfiră pe pământ. Alege una dintre ele. Azi dimineață, cercetașii noștri au localizat pe această înălțime, o baterie grea inamică. Mai mult ca sigur adusă ieri noapte. Capturarea acestor tunuri este esențială deoarece pot îngreuna sau face chiar imposibil atacul batalionului asupra pozițiilor inamice. Așa cum era de așteptat, căile principale de acces sunt sub supravegherea nemților. Prin urmare, va trebui urmată o cale mai ocolită. Mai exact, acest drum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scăpările nervoase care pot compromite misiunea. Pe lângă asta știu că ai în subordine soldați cu pregătire de artileriști. Da, domnule căpitan. Trei, veniți odată cu ultima reorganizare. Experimentați, cu ștate vechi la antiaeriana Ploieștiului. Prin urmare, cei mai buni. Odată capturate tunurile, le veți folosi în sprijinul atacului nostru. Artileriștii dumitale să le explice și celorlalți cum se folosește un tun. Câți oameni mai ai valizi? Cu mine, cincisprezece. Muniția? Puțină. Jumătate din puterea normală de foc. Așteptăm trenurile din țară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
domnule căpitan. Trei, veniți odată cu ultima reorganizare. Experimentați, cu ștate vechi la antiaeriana Ploieștiului. Prin urmare, cei mai buni. Odată capturate tunurile, le veți folosi în sprijinul atacului nostru. Artileriștii dumitale să le explice și celorlalți cum se folosește un tun. Câți oameni mai ai valizi? Cu mine, cincisprezece. Muniția? Puțină. Jumătate din puterea normală de foc. Așteptăm trenurile din țară pentru aprovizionare, dar întâmpină greutăți majore la comenduirile sovietice ale gărilor din Ungaria. Sper ca Marele Stat Major român să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fi trebuit chemat sublocotenentul Popa? Mda...Ei, nu are rost să ne mai batem capul. Oricum vom afla când ajungem. De undeva, din întuneric, se aude un slab clinchet metalic, dar pentru nervii lor întinși bubuie ca o lovitură de tun în liniștea sectorului. Imediat, amândoi se lasă la pământ. Crudă, luna dispare în dosul unui nor și bezna învăluie și mai stâns în jurul lor. Cu toate simțurile în alertă, cei doi cercetează cu ochi iscoditori noaptea, în timp ce trag cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Unul după altul aceștia răsar din întuneric. Fără o vorbă, locotenentul își reia locul în fruntea coloanei. Deodată, patru tunete aproape simultane sfâșie tăcerea și sfredelesc pădurea cu ecoul lor. Curând, prin desișul pădurii se zăresc țevile lungi ale redutabilelor tunuri de 88 mm. Cele patru piese sunt amplasate "la linie". În jurul lor, câțiva soldați sapă cu spor în pământul dur locașuri individuale. În jur, nici urmă de tranșee sau alte poziții defensive. Sub plasa de camuflaj artileriștii efectuează înfrigurați manevre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o siluetă umană încotoșmănată strigă câteva cuvinte, din care Marius nu înțelege decât "coloană", apoi dispare brusc. Romulus, Nicky, vă ocupați de adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei. Electrizați, soldații se ridică de la pământ. Fiecare are în mâini cuțite sau baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din întuneric, Marius se apropie cu pași greoi. Automatul i se bălăbăne de cureaua petrecută după gât. Primise raportul pierderilor. Din fericire, printre victime nu se află nici unul dintre artileriștii lui care deja încep să-și facă de lucru pe lângă tunuri. Capul îl doare îngrozitor, iar mâna rănita nu și-o mai simte de loc. Se lasă pe vine lângă Carol. Scoate un pachet de țigări. Vrei o țigară? Poftim? Marius repetă întrebarea. Ah, da... Scuzați-mă, domn locotenent, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]