64,968 matches
-
sugestiilor onomatopeice. Pot fi aduse ca exemple a knockăi, a bipăi, a clicăi, care apar totuși puțin în scris, cu oscilații ortografice ținînd de gradul lor de adaptare: "un knock-knock la ușa ta"; "dacă cumva mă cauți să knock-ăi la ușa mea" (listă de comentarii la o fotografie, în Internet); Limita e marcată de un post de control care-îi bipăie bagajul" (22, 42, 1997, 16). Pentru a clicăi, nu am atestări scrise, ci doar orale: e folosit în jargonul computerist, unde
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
-i întreb la ce vîrstă am văzut asta. Era iarnă, era noapte, tata a venit acasă cu capul plin de sînge și mama îi ținea un lighean sub cap. Ligheanul ăla se umplea imediat cu sînge, mama îl arunca pe ușa deschisă afară, direct în zăpadă. Asta mi se părea că nu se mai termină. Dacă mai tîrziu nu aș fi văzut capul tatălui meu cu un păr foarte negru și bogat despărțit de vreo trei cărări încrucișate, nu mi-aș
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
cu ajutorul cuvintelor lui Eugen Ionesco: "Și ființa asta mică pe care am vă-zut-o suferind, (...) pe care am văzut-o iubind, nu va mai fi. Lucrul acesta mă mîhnește mai mult decît distrugerea întregii lumi". * Omul celebru e un om-instituție. Pe ușile lui intră și ies numeroși indivizi pe care, de regulă, nu-i cunoaște și care, deseori, nu-l cunosc decît foarte vag, nesigur, incorect. * A face foc în cuvinte, fără o mare supraveghere, e tot atît de primejdios ca și
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
a venit cu patru ore întîrziere. Seara, după ora șase, poetul Cezar Ivănescu a murit la Spitalul de Urgență Floreasca, București, unde se constatase un diagnostic diferit față de cel pus la Bacău. Cezar Ivănescu a deschis, atât cât a putut, ușile către toți cei ce arătau talent, dedicație și pasiune, indiferent de stil, voce lirică și timbru de intonație estetică. Prin „Numele Poetului” care a făcut să existe sute și poate mii de scriitori, mai importanți ori mai mărunți de pe la noi
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
ca în „Timpul asasinilor”? Această carte „Timpul asasinilor, Documente și mărturii despre viața, moartea și transfigurarea lui Nicolae Labiș”..., explică unele lucruri prezente... Amintiți-vă noaptea de 14 spre 15 iunie 1990 când stăteam cu luminile aprinse și priveam din spatele ușilor, din spatele geamurilor, să apară minerii beznei să ne omoare soțiile și copiii, după ce ne omorâseră pe noi cu ciomegele, o noapte întreagă... Ar putea fi o sugestie... Dar noi suntem încă în viață... Și pentru morți cine vorbește?... a, da
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
care strălucește ca o bijuterie "reportajul" în care-i prezenta pe Virgil Ierunca și Monica Lovinescu drept locuitori ai unui infern moral și material, ziarele au scris chiar săptămâna trecută că în timpul revoluției din '89 adulatorul ceaușist ar fi închis ușile teatrului pe care-l conducea pentru a nu îngădui tinerilor urmăriți de securitate și armată să se refugieze acolo! N-are rost să menționez însăilarea sa ficțională "Niște țărani", care i-a adus o anumită gloriolă în rândurile cititorilor rămași
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
clădire uriașă nu ar fi fost cu adevărat încăpătoare pentru un personaj ca Greenblatt. În iarna lui 1997 l-am văzut la San Francisco, într-un peisaj identic, cu inși așezați direct pe podea, imediat în fața vorbitorului, înghesuiți în pragul ușii, chiar dacă sala gazdă era o uriașă ballroom dintr-un mare hotel. Greenblatt e un orator fascinant, deși charisma lui e neobișnuită pentru un vorbitor iar elocința lui pare nelalocul ei în contextul comunicării orale: o voce blîndă, aproape slabă, figura
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
treptele Poliției unde tinerii martiri au îngenuncheat în fața mulțimii, în timp ce un acordeonist a început să cântece cu patos "Zornăiți, voi lanțuri grele/ Care m-ați cuprins..." Mulțimea a început să chiuie, în timp ce femeile, despletite, jeleau cu vorbe grele. Când în ușa Poliției și-a făcut apariția temnicerul, una din mame l-a implorat "mai lasă-i, să-i vedem, c-au venit de bunăvoia lor. Mai lasă-i să-i mai tragă odată prin cameră..." Femeile au izbucnit în hohote de
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
în sistemul de relații și corupție al țării. Ar fi cu totul contraproductiv să se amestece criteriile. Ar fi de dorit ca o "Minervă" renăscută să funcționeze într-un cadru strict delimitat legal. Ar trebui renunțat la practica introducerii, pe ușa din dos, a unor autori îndoielnici, sub motivarea că ei sunt, încă în timpul vieții, niște "clasici" (oare cine nu-și mai amintește de rușinoasa includere în prestigioasa serie BPT a unor nulități precum Lăncrănjan ori Ion Brad - ca să nu mai
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
vinele masculine. Prejudecățile sînt învinse, onorabilitatea este salvată. De fapt, personajele își salvează destinele extrăgîndu-le dintr-un derizoriu ce părea implacabil. Atmosfera napolitană dominată de carpe diem!, atmosferă în care au trăit eroii noștri și care acum este ținută pe la uși, pe la ferești colcăie împrejurul acestei case cu aspect insular acum. Ordinea a luat locul dezordinii, gesturile majore celor minore. Se trăiește într-un prezent dirijat de coordonate morale, iar melancolia trecutului incert a fost risipită. Spectacolul începe sus. Costache Babii
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
Ana Blandiana, Iordan Chimet, Dan Ciachir. În 1984 Lidia Stăniloae, încurajată chiar de părinți, ia drumul exilului și se stabilește la Freiburg. Nepotul Dumitraș urmează calea bunicului, a teologiei, obținând o bursă în străinătate. Intelighenția bucureșteană bate din ce în ce mai rar la ușa preotului pensionar. Doar vizita lui Daniel Ciobotea, viitorul mitropolit al Moldovei, în care Stăniloae vedea "cel mai valoros dintre discipoli", îmblânzește tristețea celui ce fusese rugat de Mircea Eliade, la Chicago, prin 1982, să-i binecuvânteze casa și familia. Vremurile
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
cîteva întîlniri ale lor de acolo. Memorabilă e scena de prin anii '70: "Auzisem din țară despre Cojan că era angajat la Muzeul Cluny. Și, într-adevăr îl găsesc pe Cojan, îmbrăcat în uniformă albastră și chipiu, postat nemișcat lângă ușa de intrare a uneia din frumoasele săli. Dă cu ochii de mine și, deodată, prinde viață, aprins de bucuria de a vedea pe cineva cunoscut. Vorbea în șoaptă rotind ochii în toate părțile. "Închipuiește-ți, îmi spune, nu mă lasă să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
cu Gheorghe Cozorici. Un gest remarcabil făcut de Mihai Niculescu împreună cu cei de la Radio - Dragoș Șeuleanu, Sebastian Sârca, Doina Papp, Vasile Manta și George Marcu. Vocea tulburătoare a lui Cozorici răsună și se furișează în cotloanele casei mele. Inscripție pe ușa unui atelier de artist, Sonetul 49 ale lui Vasile Voiculescu... Le spuneam și eu în studenție... le va asculta și fiul meu... Mă gîndesc că acest timbru fantastic i-a sedus într-atîta pe foarte mulți dintre regizori, încît nu s-
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
Iată ce se întâmplă într-un anodin compartiment de tren: " Eu mă uitam pe geam/ Tu te uitai pe geam/ Ei se uitau pe geam/ Ele se uitau pe geam/ Noi toți ne uitam/ pe geam când s-a deschis ușa/ brusc și o voce a spus:/ "biletele și legitimațiile de călătorie/ la control"." (Plictiseală C.F.R.) Iar povestea nu se încheie aici. Poeta îl aduce în prim-plan pe controlor, Dumitru Săcăruț, înălțându-i o odă ironică și adorându-l ea
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
cei patru ani cît a stat în opoziție. Dar, cum se știe, dl Iliescu ține minte și cine l-a sprijinit și cine l-a atacat. Cei care își imaginează că ar putea intra în grațiile sale, pentru a avea ușa deschisă la Cotroceni, s-ar putea să se înșele din greu, în ciuda piruetelor pe care le fac, în ultima vreme. Asta nu înseamnă însă că realesul președinte va arăta cuiva ușa. Mai curînd va avea grijă să n-o deschidă
Puterea noii Puteri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16548_a_17873]
-
ar putea intra în grațiile sale, pentru a avea ușa deschisă la Cotroceni, s-ar putea să se înșele din greu, în ciuda piruetelor pe care le fac, în ultima vreme. Asta nu înseamnă însă că realesul președinte va arăta cuiva ușa. Mai curînd va avea grijă să n-o deschidă. Și, de fapt, nu dinspre presă vor porni problemele dlui Iliescu, ci dinspre partidul de care, formal, s-a despărțit după ce s-a întors la Cotroceni. PDSR e un partid complicat
Puterea noii Puteri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16548_a_17873]
-
ca și în general, al mediului în care te afli, sporește. Curînd printre răbufnelile vijeliei care începuse, am auzit, peste sălița dintre odaia mea și a gazdei, niște gemete ca de durere. Alarmat, sării din pat privind peste săliță spre ușa de vizavi care se deschisese din cauza curentului... Pe patul sărăcăcios cu patru pari înfipți în podeaua de lut, bărbatul și femeia casei, oameni de vreo patruzeci de ani, fără copii, cu ei așezați în alte locuri, probabil, se luptau îndîrjiți
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
februarie 1918: "De dimineață zvonul: "Sf. Dumitru furat de bulgari!" Deci, seara, cu dl. Mișu la Mitropolie. În pridvor, trei gardiști. Eu: "Ei, adevăratu-i?" "Adevărat!" Și vedem zăbrelele tăiate cu pila. Pe aici a intrat hoțul și-a "forțat" apoi ușa pe din lăuntru. "Adevărat c-au luat și argintării?" "Nu! Numai sicriul cu moaștele Sfântului." "Și cine-s hoții?" Dă, cică un plutonier bulgar, venit cu soldați și un automobil-camion"." Și recuperarea sfîntului, peste patru zile: "Cică a venit Sfîntul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
oprise la intrarea Palatului Victoria, camerele de luat vederi și microfoanele presei se apropiaseră și așteptau declarațiile, dar în mod bizar, sub lumina reflectoarelor aprinse deja și luminându-l prin geam, ministrul rămânea nemișcat, fără gestul reflex de a deschide ușa mașinii, ca și cum ar fi fost handicapat sau prizonier, sau ca și cum ușa ar fi fost blocată. încremenirea, asemenea unui stop-cadru, n-a durat însă decât un minut sau două, până în clipa în care aghiotantul i-a pus capăt deschizând ușa, eliberând
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
presei se apropiaseră și așteptau declarațiile, dar în mod bizar, sub lumina reflectoarelor aprinse deja și luminându-l prin geam, ministrul rămânea nemișcat, fără gestul reflex de a deschide ușa mașinii, ca și cum ar fi fost handicapat sau prizonier, sau ca și cum ușa ar fi fost blocată. încremenirea, asemenea unui stop-cadru, n-a durat însă decât un minut sau două, până în clipa în care aghiotantul i-a pus capăt deschizând ușa, eliberând ministrul și lămurind lucrurile. Ușa nu era blocată și cunoștința mea
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
deschide ușa mașinii, ca și cum ar fi fost handicapat sau prizonier, sau ca și cum ușa ar fi fost blocată. încremenirea, asemenea unui stop-cadru, n-a durat însă decât un minut sau două, până în clipa în care aghiotantul i-a pus capăt deschizând ușa, eliberând ministrul și lămurind lucrurile. Ușa nu era blocată și cunoștința mea nu avusese nici un accident locomotor, ci pur și simplu demnitatea de ministru nu-i mai permitea să deschidă singur ușa mașinii, cu gestul reflex al oricărui muritor. Deprinderea
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
fost handicapat sau prizonier, sau ca și cum ușa ar fi fost blocată. încremenirea, asemenea unui stop-cadru, n-a durat însă decât un minut sau două, până în clipa în care aghiotantul i-a pus capăt deschizând ușa, eliberând ministrul și lămurind lucrurile. Ușa nu era blocată și cunoștința mea nu avusese nici un accident locomotor, ci pur și simplu demnitatea de ministru nu-i mai permitea să deschidă singur ușa mașinii, cu gestul reflex al oricărui muritor. Deprinderea demnitarilor de a aștepta impasibili să
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
în care aghiotantul i-a pus capăt deschizând ușa, eliberând ministrul și lămurind lucrurile. Ușa nu era blocată și cunoștința mea nu avusese nici un accident locomotor, ci pur și simplu demnitatea de ministru nu-i mai permitea să deschidă singur ușa mașinii, cu gestul reflex al oricărui muritor. Deprinderea demnitarilor de a aștepta impasibili să li se deschidă ușa - reprimându-și astfel nu numai reflexul fizic al mișcării, ci și reflexul democratic al egalității - este pentru mine semnul simbolic al dependenței
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
și cunoștința mea nu avusese nici un accident locomotor, ci pur și simplu demnitatea de ministru nu-i mai permitea să deschidă singur ușa mașinii, cu gestul reflex al oricărui muritor. Deprinderea demnitarilor de a aștepta impasibili să li se deschidă ușa - reprimându-și astfel nu numai reflexul fizic al mișcării, ci și reflexul democratic al egalității - este pentru mine semnul simbolic al dependenței lor de privilegii și al nelibertății de mișcare. [...] Indiferent dacă explicațiile acestei deprinderi sunt abisale sau patologice, simbolice
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
popor violent, primitiv, barbar, de care geme presa occidentală, e confirmată în mod, ca să zic așa, democratic chiar de către votanți! Oameni pentru care marile concepte ale democrației sunt sunete fără sens, la fel de neplăcute precum zgomotul apei la toaletă sau scârțâitului ușilor de fier ruginite, se identifică cu o voluptate - cum să zic? - animalică, bestială cu semănătorii de ură și de crimă. Astfel de personaje, pe lângă rolul nefast, au și funcția hârtiei de turnesol: ei ne arată așa cum suntem, dincolo de machiajul convențiilor
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]