2,374 matches
-
Iorga a numit acest lucru "o adevărată binecuvîntare a cerului"200. Austria își guverna partea din monarhia dualistă mai tolerant decît Ungaria, dar austriecii nu erau îngăduitori față de românii din Bucovina. Anaționalii habsburgi reușiseră să copleșească populația românească autohtonă cu ucraineni, evrei, germani, chiar și cu polonezi, iar austriecii reacționau brutal împotriva manifestărilor naționalismului român. Iorga considera Bucovina ca făcînd parte din Moldova. Atunci cînd a vizitat Universitatea de la Cernăuți, rectorul evreu Adler l-a primit cu o ipocrizie vieneză perfectă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era Transilvania; acolo, ungurii și evreii erau pe același plan, o minoritate nemulțumită care nu avea nici măcar pretenția că acceptă administrația românească. Încurajați de Ungaria, nu făceau altceva decît să aștepte momentul potrivit 3. Pe lîngă ei, mai erau și ucrainenii, bulgarii și lipovenii (ruși de credință pravoslavnică) din Moldova și din Delta Dunării. Erau aproape o jumătate de milion de germani, sașii ardeleni, și de șvabi din Banat. Sașii au făcut pace cu administrația română; șvabii din Banat erau mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trecut în ilegalitate, avînd circa o mie de membri și nu a constituit niciodată un partid important în perioada interbelică. Printre membrii lui se aflau puțini etnici români, dar, în schimb, un mare număr aparținînd așa-numitelor naționalități "ostile": unguri, ucraineni și mulți evrei. Începînd din anul 1920, Iorga nu a mai avut nici o oscilație. Mult înainte ca Stalin să fi transformat Cominternul într-o secție a Comisariatului Sovietic al Poporului pentru Afaceri Externe, Iorga considera Uniunea Sovietică drept o succesoare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dată Uniunii Sovietice de către Mao Tze-Dun era "o hegemonie bazată pe socio-fascism", nu departe de cea a lui Iorga). Iorga a jelit moartea naționalistului ucrainean Petliura: "Petliura era un prieten al României, un prieten al țării noastre"70. Un naționalist ucrainean între Basarabia și Rusia ca zonă de tampon le-ar fi convenit atît României cît și Poloniei, ca și în zilele noastre. Și mai uluitoare sînt amintirile lui Iorga de la Congresul Internațional de Istorie de la Oslo din 1928. Luînd contact
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestea erau sloganurile din 1910, iar realitățile de acum erau diferite. Teoretic, Iorga împărțea minoritățile în două grupe. Prima avea "drepturi istorice", cum sînt secuii și sașii din Transilvania. A doua avea "drepturi contractuale", adică minoritățile care fuseseră "aduse", ca ucrainenii, evreii și austriecii. Iorga nu era consecvent în definițiile pe care le dădea. Uneori spunea că "România este foarte norocoasă că are pe teritoriul ei o simbioză culturală germană, latină și slavă". Ulterior a uitat de minoritățile pentru prezența cărora
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în care Pactul de la Versailles începea să se clatine. Mulți români urmăreau cu groază acest proces. Alții din cadrul "Pămîntului nimănui" anticipau cu nerăbdare acest lucru, ca, de exemplu, cea mai mare parte a austriecilor, ungurilor, destul de mulți slovaci, croați sau ucraineni (aflați sub dominație poloneză, ca și lituanienii și chiar și un mare număr de bulgari. Oamenii aceștia așteptau cu nerăbdare prăbușirea lumii interbelice, negîndindu-se prea mult la ce vor aduce în locul acesteia un Hitler sau un Mussolini. Chiar și cei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a sovieticilor privind existența unei "limbi moldovenești", pe care românii o "persecutau", iar rușii (chipurile) au salvat-o. "El a respins afirmația privind existența unei așa-numite "limbi moldovenești". Atunci cînd sovieticii s-au felicitat pentru restabilirea "fraternității" dintre ruși, ucrainenii și evreii din Basarabia, Iorga le-a amintit prompt despre "fraternitatea din timpul pogromului de la Chișinău", din 190313. A făcut repetate apeluri la populația Basarabiei și a Bucovinei de Nord ca, dacă cineva pune mîna pe un exemplar al "Neamului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conace. și mai erau și copilași singuri, care n-aveau decât un jalnic pachețel cu etichetă. Se pierduseră cumva de mamele lor sau mamele muriseră și fuseseră Îngropate de alți refugiați, undeva la marginea drumului. Din Est veneau balticii, polonezii, ucrainenii, cazacii, ungurii, românii și alții: unii fugeau de ororile războiului, alții migrau În Vest de teama instalării unui regim comunist. Un reporter de la The New York Times descria o coloană de 24.000 de soldați cazaci Însoțiți de familiile lor, care traversau sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
milioanele de soldați ai Wehrmachtului deținuți de Aliați și soldații aliați proaspăt eliberați din lagărele germane de prizonieri, erau mulți străini care luptaseră Împotriva Aliaților, alături de nemți sau sub comanda lor: armata antisovietică a generalului Andrei Vlasov (compusă din ruși, ucraineni ș.a.), voluntarii din Waffen SS (proveniți din Norvegia, Olanda, Belgia și Franța), personalul auxiliar din armata germană și angajații lagărelor de concentrare (recrutați din Letonia, Ucraina, Croația ș.a.). Toți aveau motive temeinice să fugă de represaliile sovietice. Mai erau apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar italienii preferau să plece din peninsula Istria decât să trăiască sub regimul iugoslav. Numeroase minorități etnice care colaboraseră cu forțele de ocupație (italienii În Iugoslavia, ungurii din nordul Transilvaniei, aflată sub stăpânire maghiară În timpul războiului și restituită apoi României, ucrainenii În vestul Uniunii Soivetice etc.) au fugit odată cu armata germană În retragere, pentru a scăpa de represalii din partea majorității locale sau a Armatei Roșii care Înainta. Nu s-au mai Întors niciodată. Deși plecarea lor nu a fost dictată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dispută. Autoritățile sovietice au organizat la rândul lor o serie de schimburi forțate de populație Între Ucraina și Polonia: un milion de polonezi au fugit sau au fost strămutați În ceea ce era acum vestul Ucrainei, În timp ce jumătate de milion de ucraineni au trecut din Polonia În Uniunea Sovietică, din octombrie 1944 până În iunie 1946. În câteva luni, o regiune cândva pestriță, cu religii, etnii și limbi diferite, s-a transformat În două teritorii distincte, monoetnice. Bulgaria a transferat 160.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
000 de kilometri pătrați la est și a fost recompensată cu 104.000 de kilometri pătrați În teritorii germane de mai bună calitate, la est de râurile Oder și Neisse) a fost spectaculoasă și a avut numeroase consecințe pentru nemții, ucrainenii și polonezii din teritoriile afectate. Dar era neobișnuită În contextul din 1945 și trebuie Înțeleasă mai degrabă ca o componentă a amplei ajustări teritoriale impuse de Stalin la marginea vestică a imperiului său: a recuperat de la români Basarabia, a răpit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Polonia trecuse de la 68% polonezi În 1938 la o majoritate poloneză covârșitoare În 1946. Germania era aproape toată germană (dacă nu luăm În calcul refugiații străini și persoanele strămutate). Populația Cehoslovaciei, care Înainte de München cuprindea 22% germani, 5% maghiari, 3% ucraineni carpatici și 1,5% evrei, era acum aproape exclusiv cehă și slovacă: din cei 55.000 de evrei cehoslovaci care au supraviețuit războiului, numai 16.000 se mai aflau acolo În 1950. Diasporele tradiționale din Europa - grecii și turcii din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și iugoslavi preferau să rămână În taberele temporare din Germania decât să se Întoarcă În țările de origine. Cetățenii sovietici se temeau pe bună dreptate de tipicele represalii Împotriva oricui stătuse În Vest (chiar dacă fusese ținut Într-un lagăr). Balticii, ucrainenii, croații și alții ezitau să se Întoarcă În state aflate acum, oficial sau de facto, sub control comunist: reticența lor era motivată de riscul represaliilor (li se puteau imputa crime de război), dar și de simpla dorință de a duce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preluat 22.000 de persoane strămutate (Împreună cu familiile lor) pentru a lucra În minele din Valonia. Franța a acceptat 38.000 de oameni pentru diverse slujbe manuale. Marea Britanie a primit 86.000 de refugiați, inclusiv veterani din armata poloneză și ucraineni care luptaseră În divizia Waffen SS Galițiană 8. Criteriile de admitere erau simple: statele vest-europene căutau lucrători manuali zdraveni (bărbați) și, din această cauză, i-au favorizat vădit pe baltici, polonezi și ucraineni, indiferent de partea cui fuseseră În război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
refugiați, inclusiv veterani din armata poloneză și ucraineni care luptaseră În divizia Waffen SS Galițiană 8. Criteriile de admitere erau simple: statele vest-europene căutau lucrători manuali zdraveni (bărbați) și, din această cauză, i-au favorizat vădit pe baltici, polonezi și ucraineni, indiferent de partea cui fuseseră În război. Femeile nemăritate erau bine-venite ca muncitoare sau femei de serviciu - dar Ministerul Muncii canadian respingea În 1948 tinerele care Încercau să emigreze În Canada ca fete În casă dacă exista cea mai vagă bănuială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perioada antebelică. În Polonia, germanii nu aveau nevoie de colaboratori, dar mai la nord - În țările baltice și chiar În Finlanda - Wehrmachtul a fost Întâmpinat favorabil la Început, ca o alternativă la ocupația și absorbția de către Uniunea Sovietică. În special ucrainenii au făcut tot posibilul să profite de ocupația germană de după 1941, pentru a căpăta mult visata independență, iar teritoriile din estul Galiției și vestul Ucrainei au fost scena unui conflict civil sângeros Între partizanii ucraineni și polonezi, care se opuneau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și sovieticilor. În aceste condiții, distincțiile subtile dintre război ideologic, conflict interetnic și luptă pentru independența politică și-au pierdut relevanța: În special pentru populația locală, care era de fiecare dată victima predilectă. În funcție de loc și de moment, polonezii și ucrainenii au fost pe rând adversari și aliați, luptându-se cu sau Împotriva Wehrmachtului și a Armatei Roșii. În Polonia, acest conflict, care s-a transformat după 1944 În luptă de gherilă anticomunistă, a costat viețile a 30.000 de polonezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Europa Centrală unde evreii constituiau clasa profesională locală: doctori, avocați, oameni de afaceri, profesori. Mai târziu, aceleași orașe au pierdut un alt segment important al burgheziei locale: germanii. Ca urmare, peisajul social a fost radical transformat, iar polonezii, balticii, ucrainenii, slovacii, ungurii și alții au avut șansa de a prelua slujbele (și casele) celor plecați. Acest proces de nivelare, prin care populațiile native din Europa Centrală și de Est au luat locul minorităților gonite, a fost contribuția cea mai durabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pierderi teritoriale semnificative, așa cum În perioada interbelică fuseseră incomodați de pretențiile sovietice asupra Basarabiei, pe atunci teritoriu românesc. Mai rău, liderii comuniști români nu erau adesea nici măcar... români, cel puțin nu după criteriile românești. Ana Pauker era evreică, Emil Bodnăraș - ucrainean, Vasile Luca - secui. Alții erau maghiari sau bulgari. Percepuți ca străini, comuniștii români erau complet dependenți de forțele sovietice. Supraviețuirea lor politică depindea nu de câștigarea voturilor - ceea ce nu fusese nicicând un obiectiv realist -, ci de viteza și eficiența cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
protectoarea autodesemnată a granițelor României și Poloniei, și, evident, redistribuia la discreție teritoriile rămase În zonă după deportarea populațiilor (germani și alții). Toate acestea aminteau - dacă mai era nevoie - de omniprezența Armatei Roșii. Armata a 37-a de pe Frontul 3 ucrainean a fost detașată de trupele care ocupau România În septembrie 1944 și staționată În Bulgaria, unde a rămas până la semnarea tratatelor de pace din 1947. Forțele sovietice au rămas În Ungaria până la jumătatea anilor ’50 (și din nou după 1956
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
km2 de tranșee estice transferate Uniunii Sovietice după război? Nu reprezenta Moscova pentru polonezi garanția (unică) Împotriva Germaniei, a cărei relansare era universal anticipată? Mai mult, Polonia scăpase de minoritățile dinaintea războiului: evreii fuseseră uciși de nemți, iar nemții și ucrainenii - expulzați de ruși. Dacă Polonia era mai „poloneză” decât fusese vreodată În cursul complicatei sale istorii, era meritul Moscovei. Dar relațiile interstatale, mai ales În blocul sovietic, nu se bazau pe recunoștință sau pe lipsa acesteia. Polonia era utilă Moscovei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nalkari, calmuci, tătari din Crimeea și alții le-au urmat germanilor de pe Volga, deportați În 1941. Tratamentul brutal aplicat națiunilor mici nu era ceva nou: balticii și polonezii fuseseră exilați cu sutele de mii În Est Între 1939 și 1941, ucrainenii În 1930 și Înaintea lor alții, Încă din 1921. Primele procese postbelice intentate colaboraționiștilor și trădătorilor reflectau și ele sentimente naționaliste. Lideri ai partidelor țărăniste din Polonia, Ungaria și Bulgaria au fost arestați, judecați și Împușcați Între 1945 și 1947
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiul unor culaci ucraineni deportați În Siberia, iar Iuri Andropov ajunsese la putere după ce ocupase postul strategic de șef al KGB-ului În Ucraina. Dar această legătură strânsă Între republica ucraineană și conducerea sovietică nu implica vreo considerație aparte față de ucraineni. Dimpotrivă, În istoria ei ca republică sovietică, Ucraina a fost tratată ca o colonie internă: i-au fost exploatate resursele naturale, iar poporul a fost strict supravegheat (În anii ’30, ucrainenii au Îndurat o represiune punitivă nu departe de genocid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și conducerea sovietică nu implica vreo considerație aparte față de ucraineni. Dimpotrivă, În istoria ei ca republică sovietică, Ucraina a fost tratată ca o colonie internă: i-au fost exploatate resursele naturale, iar poporul a fost strict supravegheat (În anii ’30, ucrainenii au Îndurat o represiune punitivă nu departe de genocid). Produsele ucrainene - mai ales alimente și metale feroase - erau transportate În restul Uniunii Sovietice la prețuri puternic subvenționate, practică prelungită până aproape de sfârșitul Uniunii. După al doilea război mondial, Republica Socialistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]