3,966 matches
-
i-am redeschis, păsările zburau în direcție opusă. Probabil, plouase între timp, fiindcă pământul era acum umed. Asta m-a făcut să mă simt mai bătrân... După aceea, am descoperit-o pe Ana, în spatele meu. Mi-a arătat niște pini uzi de pe marginea drumului: "Cît sunt de apropiați și, totuși, cât sunt de singuri", a zis ea cu un ton blând din care am dedus că vroia să mă împace. Dar eu eram, în continuare, supărat și vroiam să i-o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
meu des și negru, pe care-l aranjam după moda romanilor din Cividale: scurt și încrețit cu fierul cald. Din pricina necazurilor prin care trecusem revenise la cum era înainte, lins și drept, așa că am încercat să fac inele șuvițele încă ude. Mi-am pus un brâu de in, încălțările cele bune, singura tunică de mătase ce-mi mai rămăsese, puțin tocită, și centura cu margini și găici de aramă pe care niciun cămătar nu voise s-o ia. Soarele coborând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
om sfânt. Am continuat să mergem preț de trei mile pe o ceață ce se întețea văzând cu ochii. Deja se lăsa întunericul, adus mai devreme de vremea ploioasă; Bovo a zărit satul leproșilor; în aer plutea mirosul de lemn ud pus pe foc, ce ardea cu vâlvătăi. Cine n-a fost într-unul dintre locurile în care orașul îi exilează pe cei loviți de spurcata boală ce mistuie corpul omului puțin câte puțin nu poate ști care este lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
semănat ai să culegi ce-ai semănat ai să culegi ce-ai semănat ai să culegi ce-ai semănat Roma adoarme Încet, cufundându-se În moleșeala nopții. În depărtare șuieră o sirenă. Ultimele autobuze, luminoase și goale, fâșâie pe asfaltul ud, iar În chioșc, un om Înfofolit În haina lui așază un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară o țeavă. Au aprins o lampă ce luminează prin ceață, fantomatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
partidului, recunoscu oblonul negru și se recunoscu pe sine Însuși. Își pierdu răsuflarea. Lovitura fusese atât de neașteptată, Încât crezu că moare de infarct, dar În aceeași clipă Își dădu seama că e doar un vis și se trezi. Era ud de transpirație. Era umed și maieul pe care Îl purta pe sub pijama, pentru că de când trecuse tristul prag al celor cincizeci de ani nu mai suporta curenții de aer și În martie fusese țintuit la pat, anchilozat. Era umedă pijamaua, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
banalitate uimitoare, Îl plictisiseră. Însă Maja susținea că avusese darul de a interpreta visele - când era copilă, Înainte de a fi cu el -, iar Elio o credea, de ce nu? Femeile se pricep la lumea cealaltă, la viitor și la moarte. Era ud leoarcă, neliniștit și speriat. Nu putea pierde alegerile. Înfiorătoare perspectivă. Aș deveni țapul ispășitor. M-ar sfâșia, m-ar rupe bucăți: Roma nu-și iartă Învinșii. Te slăvesc, te preamăresc, ți se Închină, se târâie la picioarele tale - iar după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și un icnet de durere, Emma ieși din cadă. — Nu contează, nu-i nimic, Îi spuse. — De ce stai În baie? Întrebă bănuitor Kevin, t-te s-simți rău? Mori? — Da’ ce spui acolo, broscoiule! râse Emma neînțelegându-l. Aruncă pantalonii uzi În coșul plin de rufe murdare. Mâine trebuia neapărat să-și facă timp pentru mașina de spălat. — J-jură că nu mo-mori, insistă Kevin. — Nu mor, Îl liniști ea, grăbită. Kevin nu părea mulțumit. O privea ca și cum pielea ei i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să răspundă? Maja Întoarse capul, resemnată să nu aibă liniște nici măcar la coafor, În unul dintre momentele cele mai plăcute din viața unei femei - când tânărul frizer, grațios și delicat ca un balerin, Îi masa tâmplele și-i pieptăna părul ud cu o asemenea gingășie, Încât ea simțea cum o descărcare electrică, scandaloasă și fără Îndoială erotică, Îi străbătea trupul de prea mult timp dezobișnuit de un asemenea tratament atât de atent. Dar În ziua petrecerii Camillei mai erau Încă mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Printre prietenele ei - de acum era un lucru bine știut -, stilistul Michele, alias Michael, se bucura de o reputație deosebită: era un magician capabil să transforme Într-o divă pe cea mai ștearsă dintre urâte. Erau acolo femei cu părul ud, așezate comod În fotolii, unele Înțepenite sub jetul cald al uscătoarelor de păr, altele revărsate În scaune, cu șuvițe de păr unse de culoare, Împachetate În foițe de aluminiu, ceea ce le făcea să arate ca niște extraterestre. Femei așteptând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
programul de astăzi. — O, nu, protestă Maja coborând vocea. Voiam doar niște informații, o prietenă trebuie să se mute la Roma și m-a rugat să o ajut să-și caute ceva la Aventino. Împleticindu-se spre ușă, cu părul ud, trecu de damele cățărate pe scaune ce răsfoiau Amica, Glamour sau AD, În timp ce asistentele lui Michael le uscau părul, Îl Întindeau, Îl Îmbălsămau sau Îl Încrețeau, În timp ce alta le pilea unghiile de la picioare. Deschise ușa reflectorizantă cu umărul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Se redresă. Își Îndreptă spatele, Își șterse ochii și-și strânse părul la spate, În coc. Se ridică În picioare și-și dădu seama că era mai Înaltă decât broscoiul acela, un pitic insignifiant de un metru șaizeci. Puse șervețelul ud pe birou și-i trecu pe dinainte ignorându-l, ca și cum ar fi fost o mobilă, legănându-se pe cizmele lungi, cu mersul ei vaporos și indiferent, care-i amețea pe bărbați. Deschise ușa și nu-și bătu capul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de șapte ani, o, nu, nu muri, Kevin, data viitoare te ajut, Îi spun lui tati, nu ți se va mai Întâmpla nimic, te rog, nu muri. În vârful picioarelor, se apropie de el - Kevin avea fața zgâriată și părul ud. Chiar dacă purta ochelari mari și urâți din plastic, și avea bandajul pe ochi, și era gras, și mânca prea mult, pentru ea, Kevin fusese Întotdeauna foarte frumos. Era foarte frumos și așa mort. Dar era un lucru prea trist. Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nici măcar nu merita. Tatăl lui era o nulitate adorabilă. Îi fu milă de polițist. Secretarul lui Elio veni alergând. Era răvășit, uimit. Pentru a-l ajuta să se ridice, Îi Întinse mâna: lui Zero Îi părea că atinge o cârpă udă. Polițistul, nedumerit, ținea gheata sportivă de parcă ar fi fost propria lui armă. Părea scârbit - dar Zero nu putu să-și dea seama dacă el Îi făcea scârbă sau polițistul era dezgustat de sine Însuși. — Buonocore, nu l-ai recunoscut? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dată când cădeau nisipul le intra În slipuri, iritându-le testiculele. Când Îi veni rândul să stea În poartă, Antonio observă că un grup de Întârziați se adunase la malul mării. Din lipsă de spațiu, fetele se Întinseseră pe nisipul ud de lângă apă. Nu aveau nici umbrelă și nici vreo geantă cu mâncare. Doar un aparat la care ascultau muzică la volum maxim - fără a se preocupa de ceilalți -, o casetă cu Clash. Trupurile lor bronzate - asta văzuse. Patru fete Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Împiedică, se agăță de o cămașă de salopetă, se eliberă din Îmbrățișare, Împinse ușa - trebuia să iasă. Bucățica aceea Întunecată era probabil o curte. Urcă peste un covor de sticle goale, se agăță de un perete care-i părea ud - poate că umezeala urca din fluviul din apropiere. Aerul rece al nopții o lovi ca o rafală. Dar răul Începuse să crească. Sunt prea multe lucruri, prea multe sunete, prea multă lumină, lumea e un caleidoscop, o inexorabilă mașină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
există o paloare meschină În acțiuni, câtă vreme imaginația are o grandoare inexorabilă. Valentina se Întoarse În salon și apoi dispăru pe hol. — Tati! Îl chemă din nou Kevin cu vocea răgușită - când vii? — Iată-mă, Îi răspunse. Avea cămașa udă de transpirație și mici picături de sudoare i se prelingeau pe tâmple. Dar mâna nu-i mai tremura. Protagonist, pentru totdeauna. Copiii stinseseră lumina. Mobilele din salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
miște. Oricum nu avea cum să iasă până când servitoarea nu se întorcea să-și termine curățenia ori până când n-ar fi deschis cineva un geam. Era prins și terorizat. Achile a ieșit din baie ștergându-se cu prosopul. Printre șuvițele ude se vedeau bine cornițele, iar creasta atârna bleagă și îmbobocită de-a lungul spinării. Zogru se uita din dormitor, cu ochii uluiți ai lui Pampu, fără să îndrăznească să se mai clintească. Descoperirea îi dădea fiori și-l făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
visez la iubire, la iertare. Să visez sub cerul în care luna, iubita scriitorilor, semnul melancoliei și al misterului, se ridica deasupra omenirii precum un ochi ocrotitor. Să visez fiecare strop de iubire sub protecția pomilor, a florilor, a ierbii ude, a parfumurilor misterioase, a cerului divin, a sufletelor muribunde și a celor victorioase. Am închis ochii și am visat, fiindcă lumea noastră, lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la răspândirea lor care încotro. Suflarea Zilpei devenea grea și zgomotoasă când femeile vorbeau despre plecare. - Eu nu pot să plec, spunea ea. Nu pot să las copacul sacru, care e sursa mea de putere. Și nici bamah-ul, care e ud de la ofrandele pe care le-am adus. De unde o să știe zeii unde sunt, dacă eu n-o să mai fiu aici să-i servesc? Cine o să mă mai protejeze? Surori dragi, o să fim împresurate de demoni. Avea ochii măriți de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în sens invers. A spus asta și apoi n-a mai adăugat nimic. Luna era încă în primul pătrar, așa că noaptea era întunecoasă. Apa ar fi adus mireasma ei dulce în aer, dacă n-ar fi fost animalele cu blana udă care să-i strice aroma. Behăiau în somn, neobișnuite să stea ude în răcoarea nopții. Am încercat să nu adorm ca să aud muzica apelor învolburate, dar de data asta sunetul lor m-a făcut să cad într-un somn adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nimic. Luna era încă în primul pătrar, așa că noaptea era întunecoasă. Apa ar fi adus mireasma ei dulce în aer, dacă n-ar fi fost animalele cu blana udă care să-i strice aroma. Behăiau în somn, neobișnuite să stea ude în răcoarea nopții. Am încercat să nu adorm ca să aud muzica apelor învolburate, dar de data asta sunetul lor m-a făcut să cad într-un somn adânc. Toată lumea dormea la fel. Dacă tata a țipat, nimeni nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lac alb-negru îmi rămăseseră mici, așa că mai trebuia doar să-mi lustruiesc bocancii și eram gata, desigur mama n-a pierdut ocazia să-mi pună-n vedere să mă pieptăn, dar m-a scutit, măcar, de netezitul părului cu mâna udă, apoi m-a mai măsurat o dată din cap până-n picioare, mi-a potrivit cravata, m-a pupat și iată-mă gata de plecare. Ajuns în fața blocului, am dat cu ochii de mașina neagră, bunicul nu întârzia niciodată, mereu îmi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tot ce poate fi mai normal... CÎnd se Întoarseră la punctul de unde plecaseră, el Își ridică ponchoul pătat de noroi și i-l puse pe umeri, iar ea Îi mulțumi distrată. Îi privi fățiș sînii care se reliefau pe sub țesătura udă a rochiei. - N-ai pentru ce să-mi mulțumești, o fac pentru mine, prefer să-mi păstrez mintea limpede. Marie Îi aruncă o privire agasată, Întrebarea ei deveni involuntar agresivă. - Și ce făceai aici? - Trebuia să-mi tăvălesc prin noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Îi propuse să treacă el la volan, dar ea demară fără să răspundă. * * * „Costum nasol, un costum de croială clasică de la Cerruti, cu siguranță că n-a ieșit niciodată din bîrlogul ăsta”, bombăni Lucas Fersen atîrnîndu-și cu grijă haina udă În fața unuia din radiatoarele de la jandarmerie. Își uită iute ranchiuna trăgînd cu coada ochiului la Marie, care se schimba În biroul vecin. Făcu un pas Într-o parte pentru a avea o vedere mai bună spre imaginea senzuală și ireproșabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lăsînd să apară În prag silueta lui Lucas Fersen. Șiroia de apă și părea extenuat, nemaidîndu-și nici măcar osteneala să adopte o atitudine cît de cît demnă. TÎnăra femeie nu se putu Împiedica să nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza mînjită de clisă. Evitîndu-i privirea batjocoritoare, polițistul Înaintă cu greu pînă la recepție ca să ceară o cameră. - Hotelul e În Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra tabloului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]