7,855 matches
-
de aceste aparente, versnicia țâșnește prin cuvânt așa cum țâșnește fulgerul în inturic, nu trebui decât să trăim în frunmusetea lui Dumenzeu prin opera noastră și prin viața noastră, noi chiar asta facem și nu vom fi învinși. Ignoranța, indiferență, sărăcia, uitarea nu ne vor răpune, nu au ce să ne facă. - Credeți că poezia poate fi un mesager al înțelegerii între oameni? - Chiar este unul din cei mai mari mesageri, chiar asta se și întâmplă astăzi prin atâtea contacte pe care
INTERVIU CU POETA SI PICTORITA VICTORITA DUTU de LILIANA MOLDOVAN, MURES, IUNIE 2010 în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350445_a_351774]
-
o mie de ori i-am și refuzat Au schimbat portativul: «La voi e totul mafia: Romania-kaput!» Dar nu mă las doar de-a moaca; le-am răspuns cum am putut: Bukarest-Timișoara, student medicina, romunca frumoasa la noi ; Komunist-intifada-victoria-hamas-voi; Nu uitare șapte zile razboi! N-ar fi mai bine shalom, salaam alec, muncă, ba chiar hărnicie? Și un semn mai discret eu făcut : o cruce și pace peste ei pe vecie! DE VORBĂ CU IERUSALIMUL Te zărisem o clipă de pe-
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
-ntâmplă pe acest pământ Când dincolo de timp voi fi se va afla. București, 01 iulie 1994 UNDE? M-am întrebat de atâtea ori, unde se duce, unde dispare ceea ce am auzit, când nu însemn ceea ce am auzit? A răspunde - în uitare este prea eliptic și prea complicat. Dar ce e uitarea, cea care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte? Ce este prăpastia deasupra căreia verbul a trăi se lasă suspendat de verbul a scrie iar lumea însăși devine o
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
va afla. București, 01 iulie 1994 UNDE? M-am întrebat de atâtea ori, unde se duce, unde dispare ceea ce am auzit, când nu însemn ceea ce am auzit? A răspunde - în uitare este prea eliptic și prea complicat. Dar ce e uitarea, cea care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte? Ce este prăpastia deasupra căreia verbul a trăi se lasă suspendat de verbul a scrie iar lumea însăși devine o poveste care așteaptă să fie citită cuvânt de cuvânt? O
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
asistăm la adormirea unei societăți ce-și pierde, din nefericire, valorile neamului și ale creștinismului. Același Părinte Stareț al Mănăstirii Petru Vodă afirmă cu toată tăria și responsabilitatea că “au reușit dușmanii ortodoxiei să se ajungă la această stare de uitare. Ei bine, faptul că acest actor reușește să trezească în rândul tineretului de azi calități nobile, ceea ce pierduseră altădată, dovedește că acest tineret este încă însetat după adevăr, însetat de cunoașterea adevărului. Dan Puric te ajută să te cunoști pe
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
care extragem câteva fraze cu convergență lămuritor-semantică în sintagma Omul Frumos: Configurarea omului frumos de către Dan Puric are implicat un urcuș spre altitudinea stadiului moral și religios, nimbat de o smerenie și umilințea active, întrucât are de învins vrăjmași redutabili: uitarea, oportunismul, lașitatea, slugărnicia, indiferența, sfidarea valorilor autentice, zeflemeaua și ateismul. Omul frumos este cel care va zâmbi natural [ ... ], care va vorbi limba curată românească și nu cea murdărită de mitocani și țoape. Lui i se opun însă, cu subtilitatea lecturilor
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
fiind complementare ca limbaj, se instituie, se prezintă ca un asanator de reziduri mai vechi ori mai recente, din perspectivele ortodoxiei răsăritene, pe calea asumării integrale a trecutului, însă cu discernământ. Obiectivul său principal, sau inamicul lui de vază, este uitarea, și nu atât oamenii, înșiși. Pentru că Dan Puric este pașnic, își iubește foarte mult semenii, face totul pentru ei și pentru țară. Este unul din cei mai curajoși oameni ai timpului nostru pe care îi cunosc, fiind preocupat permanent de
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
Configurarea Omului demn și frumos de către artistul Dan Puric are implicit un urcuș spre altitudinea stadiului moral și religios, presărat, nimbat și însoțit de o smerenie și umilință active, fiindcă are de învins vrășmași și dușmani redutabili cum ar fi: uitarea, oportunismul, lașitatea, ipocrizia, slugărnicia, indiferența, ignoranța, sfidarea valorilor autentice, aroganța, zeflemeaua, bășcălia și, mai ales, ateismul. Prin urmare, cu toții suntem chemați la reașezarea în locul acestora a virtuților și aspirațiilor curate și sincere, fapt ce presupune cultivarea unei atitudini ferme și
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
taina lumii să se-adune într-un fir de iarbă, v-ați destăinuit cu o mare noblețe și simplitate (valori spirituale ce vă caracterizează). Ne-am preumblat pe linii de orizont și frontiere împlinite, eludând pierderile, abandonând în stingere și uitare dureri și înfrângeri. Supraviețuitor în neliniști, fruntea dumneavoastră încă visătoare spre cer... și doar toaca bisericii din apropiere, cu sunetu-i imperturbabil ce-și trage seva din rostirile liturgice, cutreiera văzduhul în același ritm ce tinde către perfecțiune. De unde începe perfecțiunea
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
din noi... Ne spală de patimi pe mine, pe voi. Aș vrea să privesc dar zăresc înainte Doar fragmente scrise, răpuse, cuvinte, Cu litere mici și cerneală albastră Un vis ofilit, ca o floare în glastră. De unde s-adun atâta uitare... Ce-nalță lumina, e sfânt și e mare Urmez mângâierea, mă vindec de vise... Pe marginea vieții de păcate promise. Aș vrea să adorm în vise și dorinți Trezite la viață mă supun în căinți, În genunchi nu am pace
CORPURI CEREŞTI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349111_a_350440]
-
nepăsare... Timbrul nu-l mai pui, iubito, Sufletu-mi e timbrat din oficiu, cu neuitare... Discuții Știi, într-o zi mă gândeam la tine... de ce a fost nevoie să mă arunci ca un zar peste trupul tău, adeseori presărat cu uitare, de ce mi-ai spus că nu există dor și nevinovăție, că nu există întâmplare... Că noi doi trebuia să ne întâlnim pe vremuri, în Parcul Carol, apoi să ne plimbăm cu o barcă, să mergem la o bere cu guler
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
veșmântul Creștinismul și porfira Ortodoxiei. Cele cinci guri ale Istrului Rezistenței, ce se revarsă în Iubire, sunt: Cuviosul, Eroul, Martirul, Mărturisitorul și Sfântul. Rezistența prin Religie cere așadar: Recursul divin al Memoriei la Ortodoxie. Pierderea memoriei, alterarea, compromisul, indiferența sau uitarea, amputează Istoria, încremenește Biserica, contorsionează omul, ține în robie comunitatea. Profanarea creștinismului, prin flagelul manipulării, al corupției, al imoralității, al egocentrismului, al politicianismului venal, al ateismului pervers, a complotismului mercenar, a evlaviosului ecumenism a condus la detronarea Națiunii și instaurarea
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
și că, tot ceea ce spun, sunt vorbe ce nu au acoperire sau (pentru mulți) nici o relevanță. Dar, de ce să spun că nu trăiesc, dacă mă simt VIU? De ce să mă mint, aruncându-mi sufletul, șifonat, la coșul de gunoi al uitării? De ce să cred că nu mai pot visa, când acolo...sunt EU! Acolo mă întâlnesc cu mine: demiurg, vis, univers, stare, clipă sau eternitate. Acolo, Îl pot striga, pe nume. Și mă poate auzi! Acolo, mă întâlnesc cu El. Îmi
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
pune în circulație sume colosale de bani și antrenează omenirea într-un curent planetar orchestrat de magnații sportului, cum ar fi de pildă, fotbalul. În România, ceea ce aparține mai mult tradițiilor sportive neaoșe este întocmai ceea ce se supune la fel de mult uitării: jocul de oină! Actualitatea oricăruia dintre noi este fiecare clipă în care ne trăim destinul. Un moment este înlocuit de altul, o trăire de alta... Nu este însă permis ca o națiune să își înlocuiască propria istorie, propriile tradiții, propriile
OINA, PARTE A IDENTITĂŢII NOASTRE DE ROMÂNI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348485_a_349814]
-
delicate le abordează fără teamă de anacronisme: naționalismul, problema universalității și a importanței traducerilor, a boemei (din perspectiva valorii și din cea a disidenței politice) ș.a.. Primul impuls al cărții a fost, cum ziceam și mai sus, polemic: împotriva acestei „uitări” a valorilor fundamentale și a deformărilor pe care noile clișee, cele anti-comuniste, le operează asupra trecutului apropiat. Dar există și un al doilea motor al cărții, memorialistic și evocator: „Efectul Echinox” este [...] o reverie eseistică și memorialistică. În al doilea
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
atât de armonioase și bogate în semnificații, cu peisajul trist al resturilor și manifestărilor de la un Revelion în stradă, poate înțelegem de ce timpul nostru nu mai are anvergură spirituală, nemaiînsemnând ordine, plenitudine și deschidere spre misterul existenței, ci intensitate și uitare de sine - adică un prezent care ne scapă mereu și ne închide în biologic și concret: „timpul s-a frânt; trecut și viitor nu se mai leagă într-un prezent îmbogățit, în două momente ce nu se opun, ci se
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
veacuri ce-s trecute, / Mărețe umbre sacre, nălțate în virtute. // Venite-s să se-nchine la sfintele altare / Și glasul să-și unească în rugi de înălțare, / Ca Tatăl, cel din ceruri, dorința lor s-asculte / Să-i scoată din uitare spre veacurile multe. // Că ăst popor trudalnic de Gheorghe și de Ioane / Mai au de ei nevoie să-i știe de icoane, / Să ia din a lor fapte mărire și putere / Să-mi crească fala țării ca banul din avere
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
de fericire dau amarul vieții lor, / Din pruncia chinuită până-n ceasul care mor. // Meritați să fiți lumină la-nălțatele altare / Și-nsfințiți s-aveți un nume de duminici, fiecare, / Slavă-n cânt vă dea diecii, Domnul aibă-vă în pază, / Când cădelnița uitării peste lume tămâiază”. Nu este uitat nici ținutul geamăn, Basarabia, căruia poetul îi închină versuri înmuiate-n roua lacrimei: „Soră dragă - Barasabă”; „Două trupuri”; „Suntem una”. Versurile acestui poet au o rezonanță aparte și ele se întorc în ecou în
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
hambare, // Din datina ce ni-i lăsată / Și din colindul uns cu miere, / Din focul sacru de pe vatră, / Cu doina coaptă în durere, // Din învechitele icoane / Cu muc de sfântă lumânare, / Din șirul nesfârșit de IOANE, / Pierdut în mărgini de uitare, // Din teascul clipei care-i dusă, / Și din porunca tăinuită, / La grinda vremilor îi pusă / Averea noastră moștenită, // Cu un cuvânt de-mbărbătare / La veacurile ce-or să vină, / Să ținem dreaptă cea cărare, / De vrem s-avem în noi
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
Țăranul ce-asudă pe glie. // Ne tragem tăria pe care-o-nmiim, / Lăsând veșniciei o urmă, / Din vatra și neamul ce încă-l iubim / Și care se-nvăluie-n brumă. // Vremelnic prin viață la cruce de timp, / Pripon eu am fost de uitare, / M-oi duce de-acuma, că-i vint anotimp / Pe ceea ne-ntoarsă cărare. Rămâne-or uitării mai toate ce-s bune / Ce nouă ne fost-au putere, / Iar cei ce s-or naște vor trece prin lume / Mereu cu a
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
Din vatra și neamul ce încă-l iubim / Și care se-nvăluie-n brumă. // Vremelnic prin viață la cruce de timp, / Pripon eu am fost de uitare, / M-oi duce de-acuma, că-i vint anotimp / Pe ceea ne-ntoarsă cărare. Rămâne-or uitării mai toate ce-s bune / Ce nouă ne fost-au putere, / Iar cei ce s-or naște vor trece prin lume / Mereu cu a țării avere”. Nici problema celor înstrăinați de meleag nu e lăsată la o parte, ci se
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
celest” , “cu luna-n deal”, învăluit în “liniște patriarhală”: “Și-n liniștea patriarhală, / În greu miros de prună coaptă, / Viața și moartea, în urzeală, / Se-mbucă, îngânate-n șoaptă.// Curând, cea pace o să cadă / Pe satul meu secat de lume, / Uitarea-și face largi hotare / Peste ce-a fost odat' minune (Sat celest). Autorul mărturisește ce efect are Puterea trecutului asupra conștiinței sale și că, prin această putere a primit și el virtuțile dreptății, curajului și abnegației exercitate întreaga viață. “De-
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
cândva, sau ne-a durut Și ne privim din nou zâmbind, Sau lăcrimăm durerilor ce le zărim. Ne-atingem sufletul cu-un gând Oriunde-am fi pe-acest pământ Și învățăm, că depărtarea, Nu e distanța dintre noi, ci e UITAREA. Referință Bibliografică: Amintirea / Ana Soare : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Soare : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
AMINTIREA de ANA SOARE în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348612_a_349941]
-
va trece primăvara, noi rămânem cei uitați Apune soarele, coboară seara, tot zboară anii venerați; și trece timpul, trecu și iarna, Cu ursuzii nori renegați. Chip iubit, ființă alintătoare, la vedete n-am să mă uit; vor trece necazuri spre uitare, Iubirea ta, eu n-am s-o uit. Referință Bibliografică: ȘI TRECE TIMPUL / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ȘI TRECE TIMPUL de GEORGE PENA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348606_a_349935]
-
Acasa > Poezie > Delectare > A FI Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului A fi ... când peste ieri se-așterne azi și peste mâine primăvara... când plouă în uitări clădind talaz și-n amintiri se-mbracă neuitarea... A fi ... când noaptea-mbracă ceru-n cenușiu și luna plânge cu sclipiri de ceață când mă săruți și mă aștepți să-ți fiu în altă zi o noua dimineață ... A fi
A FI de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348605_a_349934]