2,785 matches
-
Și în tot acest nesfîrșit exil, Virgil Ierunca nu și-a pierdut, ca mulți alții, nici o clipă credința că va veni ziua sfîrșitului, cînd comunismul se va prăbuși. Criticul din volumul Subiect și predicat (1993) a urmărit cu obstinație să umilească uitarea, memoria fiind mereu sub spectrul obnubilării, în inconștientul colectiv, acesta fiind mereu dispus, ajutat și de cei interesați, a trece în umbră toate atrocitățile cărora le-au căzut victime atîția din cei care și-au păstrat demnitatea. Autorul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ai făcut, părinte, chiar așa de grav? Las la o parte bătăile la tălpi și pe tot corpul dezbrăcat la pielea goală și umilit alături de ceilalți 60 de oameni din cameră. Pînă aici, n-a fost nimic. Eram și eu umilit ca și ceilalți. Dar iată că mie, Țurcanu mi-a imaginat o tortură specială: sub lovituri amarnice de ciomag, am fost pus să alerg în pielea goală în jurul camerei, prin fața celorlalți chinuiți și să strig în gura mare: Prăvălia mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
liberă și să găsească pe altcineva, care îi merită iubirea cu adevărat. Fii tu cel matur, pentru că o femeie îndrăgostită nu va putea niciodată lua o astfel de decizie, ba din contră, se va complăcea și mai mult. Se va umili chiar pentru cel pe care îl iubește. Așa că las-o, dragul meu, dacă pentru tine încă nu e timpul. Nu e dreptul nimă- nui să se bage în viața altuia, mai ales să-l țină pe loc. Îmi promiți că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atinsese îl înnebunise de-a dreptul și, neconcepând măcar o clipă că n-are să mai fie adoratul publicului și recunoscut ca regele muzicii ușoare românești, a preferat să se retragă în glorie cu ultimul său succes, pentru a nu fi umilit de noul val de cântăreți. Însă toți și-au mușcat limba când, după mai bine de o lună de totală absență, în oraș au început din nou să apară afișe cu celebrul trubadur, care își aștepta publicul într-un alt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
depărtare. — N-am întâlnit asemenea circ în viața mea, își pune Cornel mâinile în cap. Măi, dacă se ducea în pauză, poate se evita toată scena asta. — Îl înhățau direct din stradă, tot aia era. — Da, dar nu-l mai umileau, așa, în public, uită-te și tu ce șocați sunt oamenii. L-au luat ca pe ultimul criminal, vorba lui, nu puteau să aștepte până mâine ? Fugea din țară ? Asta-i cusută cu ață albă, dragilor, tare mi-e că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
motiv, căci n-am jignit pe nimeni, iar dacă era o problemă importantă, puteam veni și de bunăvoie pentru a o clarifica. Ce este cu această nebunie, ce e acest circ de doi bani ? Vreți să mă intimidați ? Să mă umiliți ? Pentru ce ? N-am comis nicio crimă, dar mă tratați ca pe ultimul infractor din lume. — Domnule Vasile, cred că ați fost anunțat pentru ce ați fost adus aici. — Am fost anunțat, da, sigur că am fost. Și există o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nu, ci mai ales faptul că dictatorul a profitat de alianțele abile pe care le obținuse În lume - În Occident, dar mai ales În lumea a treia, asiatică, central-africană sau arabă, ca și În China și Israel! - pentru a distruge, umili și calomnia, terfeli ființa națională, valorile ei și pe cei care credeau În ele. De fapt, acest om vorbea și lupta În numele unei puteri străine, deși născut În România și purtând un nume românesc; am amintit-o mai sus vorbind
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
libertății”, lumea și mai ales lumea literară și-a ieșit din țâțâni! Firesc și acest lucru, deoarece se cunoaște natura copilărească, adeseori infantilă - În sensul bun și mai puțin onorabil! - al cuvîntului. Decenii la rând fiind comanditată și nu rareori umilită de politicieni și de ziare, de mass-media, s-a hotărît să ia În mîini aceste „organe” și s-a strecurat la televiziune, ziare, și chiar În noile partide politice. Primisem dreptul, indiscutabil, de a comenta orice și pe oricine, cenzura
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de „N-ai voie să dormi pentru că nu o să ți se ofere o a doua șansă “ urmată de „E important dur și convingător“ urmată de „Vino cu noi să te îmbogățești“ urmată de „Dacă nu ești bogat, meriți să fii umilit“. După care reclama se termina. Atât. O văzusem de nenumărate ori și tot nu înțelegeam ce vrea să spună sau ce vrea să vândă. Robby stătea aplecat de umeri și puloverul Hilfiger legat în jurul taliei i se desfăcu și alunecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
clădire și în mine renăscuse speranța când intram în cabinetul Dr. Faheida, iar Jayne și cu mine ne-am așezat în fotoliile negre de piele față-n față, în timp ce Dr. Faheida (care părea și de data asta și motivată, și umilită de statul de vedetă al lui Jayne) era cocoțată pe un scaun ca de bar, un arbitru cu un caiet galben în care fie își nota câte ceva, fie îl consulta fugar pe întregul parcurs al ședinței. Noi trebuia să discutăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cursivă „motivațiile ascunse” ale acestei neparticipări: „Un orgoliu de superputere, suficientă sieși, care știe dinainte că ar fi eclipsat pe toată lumea aici. Nu a mai vrut, pesemne, o nouă confirmare a acestei dominații. Megatehnologiile americanilor sunt în stare să-i umilească oricând pe europeni, pe asiatici, nemaivorbind de africani...”. Omul ne transmite nedumerirea și părerea sa de rău, nu cred că este un antiamerican, cum am întâlnit destui în Europa. Multe autobuze poartă lumea de la un „raion” la altul. Poți închiria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui, să-ți imaginezi cum e să faci cale întoarsă, din cauza unei neglijențe banale, în târla dictatorului de la Minsk, pentru a-ți recupera pașaportul pe care să ți-l fluture sub nas un nu știu ce ofițer de securitate dornic să te umilească, și cheful de glume îți piere. Interogatorii, dispariții, șicanări, ședințe de tortură psihologică - orice i se putea întâmpla colegului nostru uituc. În grup, la Minsk, era altfel: făceai parte dintr-o schemă în care autorităților le revenea o parte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Est. Or, așa cum am văzut eu sau cum am simțit eu, granițele Estului înseamnă tensiune, „închidere”, crispare. În altă ordine de idei, pentru români e frustrant că nu pot pleca spre Vestul căruia doresc să îi aparțină decât după ce se umilesc pe la ambasade, făcând plecăciuni la tot felul de funcționari mai mult sau mai puțin imbecili. Câți bani și câte eforturi sunt necesare pentru o simplă ștampilă pe pașaport. Sau nu e ștampila aceea chiar atât de „simplă”? Oricât de supărați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vremurile noastre, fiind în afara granițelor, sau tinerii de azi a căror imaginație și naivitate vor fi întrecute nu numai de brutalitatea, dar și de drăceasca perfidie a celor „fără căpătâi”, care au stăpânit pământul românesc și s-au jucat, au umilit și au pervertit - când nu i-au ucis! - pe concetățenii lor... 3 O dată cu atacul nostru contra grupului Barbu în februarie ’66 (mai făceau parte din acel grup la vremea aceea Lăncrănjan, secretar de partid la U. Scriitorilor, Liviu Călin, Al.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
debutului cu roman, și ’71, anul demisiei de la Paris și a „ieșirii din sistem”, șase ani doar, în care am trăit ca un „scriitor normal” - normal în sensul că mă confundam cu masa de buni scriitori care luptau, sperau, erau umiliți și făceau „concesii” de felurite chipuri, iubeau, trăiau dezamăgiri, boli sau bucurii familiale, o „normalitate-anormală”, așa cum e posibilă într-un regim dictatorial de tip ideologic. Nici unul dintre noi, atunci, când partidul, după ’64 mai ales, lăsa ceva mai libere „barierele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
precreștine și post-ebraice). Nici vorbă de vreun bel canto arhitectural ori de vreo magnifică tavoletta. Aici domnește un Introvertit. Fără fast și fără brio. Nimic mai puțin epatant, mai dezamăgitor decât Sfântul Mormânt restaurat, pe care un minaret vecin îl umilește cu înalta-i siluetă. Vizitatorul nu zărește bisericuța pierdută în ansamblul urban decât atunci când ajunge la treizeci de metri de ea. Strada nu duce perpendicular la piațetă, ci trece pe lângă ea. Absența de esplanadă, de perspectivă și de distanță privează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru că ora de acces fusese depășită cu două minute. Regulamentul e regulament. Și era spre seară. "Judecătorul judecătorilor", muftiul cu pricina, tocmai acceptase să-mi prezinte el însuși moscheea. Protestele lui au rămas fără niciun efect. Umilirea lui m-a umilit. Obișnuiește-te și cu așa ceva, mi-am zis; uneori, păstrarea simțului umorului e cea mai bună soluție, atât pentru tine, cât și pentru celălalt: când îl vei vedea pe sergentul din fruntea unei forțe de apărare islamice venite pentru recuperarea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu gunoaie provenind de la casele coloniștilor. Ei scotoceau cu râvnă în grămezile cu deșeuri menajere pentru a-și alimenta bucătăria familială. Aici, pubelele de la bogați sunt adresate direct săracilor, dar nu atât pentru a-i hrăni, cât pentru a-i umili. Și toate acestea din cauza unui arbore genealogic folcloric, fără îndoială, transcris după o poveste arabă, cu două mii cinci sute de ani în urmă, de către un necunoscut botezat prin grija noastră "autor sacerdotal". O chestiune de cuvinte, care nu rezistă prea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bine și cauți să nu te gândești de fel la crocodil..." Și se pune Ovreiul, dar cu cât mestecă, cu atât mai tare la crocodil se gândește! Și așa avea crocodilul bogăției în cap; și așa și unii oameni politici, umiliți la obârșie, când ajung sus, le intră în cap crocodilul măririi. O fată a unui Ovreiu se întoarce de la învățătură, de la Drezda și merge în tren cu tată-său. Vorbește cu tată-său, și spune despre civilizația germană, despre profesori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prietinie între el și bătrâni. Matei a vorbit cu Maria și despre Vasilică Popazu... Apoi în noaptea de înviere când se întoarce pribeagul vine izbucnirea bătrânului înpotriva lui Vasilică Popazu. O izbucnire teribilă, în care caută să demaște și să umilească pe acest Tartufe. Dar mânia bătrânului se întinde și asupra maiorului, ș-atuncea se hotărăște bătrânul să ee la țară pe Maria și pe Panaite nenorocitul. Viața la țară. O vizită la Voinea. Maiorul decade. Maria se hotărăște la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un deplin sacrificiu, renunță la iubire! Maiorul vine s-o vadă din când în când. Popazu vine la țară ca să facă o împăcare, căci bătrânul Matei urmărește casele fetii și cucoana Safta face lui Vasilică Popazu zile fripte. Acolo se umilește, se înjosește. Apoi într-o noapte de groază pribeagul Panaite ucide pe tatăl său și se prăpădește și el. Maria are o criză grea de suflet, se îmbolnăvește. Maiorul se întoarce în sfârșit la viața lui... Căci bătrânul Dumbravă, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ies victorioși și moldovenii o iau la fugă. Este interpretarea unui cronicar polon, care prezintă faptele în chip mai mult decât părtinitor. Nici n-ar fi putut s-o facă altfel, fără a jigni sentimentul național și fără a-l umili pe rege. Ca să vină în ajutorul celor rămași în urmă, călăreții trebuiau să străbată pădurea. Prilej pentru moldoveni să-i atace, așa cum o făcuseră și, în 1410, cu teutonii la Marienburg: au simulat un atac, după care au rupt-o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceea, se va strădui să evite o suzeranitate reală, care ar fi știrbit liberatea lui și independența țării. Conflictul cu Polonia, din ultimii ani ai vieții lui Ștefan, a fost și o reacție împotriva unui rege, în fața căruia s-a umilit, totuși, cu toate că închinarea de la Colomeea se înscria în obiceiurile lumii feudale. Înfruntându-i pe poloni, domnul a vrut să șteargă orice urmă, care ar fi umbrit dreptul lui de a domni peste o țară numai “din mila lui Dumnezeu”. Pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întrebare îl poate da comportamentul unui guvernator numit într-o perioadă de criză. Știți ce am făcut în 1990, la două ore după ce am fost numit guvernator al Băncii Naționale ? M-am dus în tezaurul B.N.R. ca să ating aurul. Am umilit și eu aurul, ca mulți alți economiști, înainte de a ajunge guvernator, l-am făcut relicva barbară a omenirii. Însă, când am ajuns guvernator de bancă centrală, m-am dus la relicva barbară, am pus mâna pe aur și am ieșit
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
raporturile lui cu cei mari, prin el România a stat întodeauna cu fruntea sus. Aceasta a fost nota personală a diplomației lui și i-a reușit, căci cei mari respectă mai mult pe cei demni, decât pe cei ce se umilesc. Mai ciudată a fost însă povestea cu cele două sute de mii de ruși. Alexeev, dintr-un început, a declarat că refuză să-i trimită în Dobrogea. Argumentarea lui era aceasta: „eu știu ce am în fața mea în sudul Dobrogei. Câteva
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]