4,164 matches
-
holeră se mai afuma cu iarbă-mare. Altminteri, molima era alungată, informează Artur Gorovei, și înfigînd în parii gardului tidve de cai albi. Când izbucnea holera se afuma cu fălci de cal alb. În județul Suceava, la coleră (diareea gravă) se ungea tot trupul cu usturoi pisat și se înghițeau trei căței de usturoi împreună cu trei fire de piper. În alte locuri, relatează G. Crăinicianu, se recomanda, în asemenea împrejurări, să se ia trei cepe, trei căpățâni de usturoi, trei cărbuni, trei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
celelalte care. Mirosea frumos a primăvară, iar noi mergeam la pădure. Din coșul carului auzeam caii nechezând, oamenii care înjurau boii ce o luau pe ogoare, însetați de libertatea vântului de primăvară. Unii bărbați își suduiau femeile că nu au uns cum trebuie roțile carului, de parcă asta nu era treaba lor. Glasuri. Zeci de glasuri. M-am lungit în car cu fața în sus și am deschis ochii. Ziua se bătea cu noaptea. Un război al norilor spart de razele mici
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
m-au silit să beau o apă neagră și amară, înfiorător de amară, și pe dată capul a început să-mi ardă, râdeam, iată batjocura, sunt batjocorit M-au dezbrăcat, m-au ras în cap și pe trup, m-au uns cu ulei, mi-au biciuit obrazul cu funii ude muiate în sare, iar eu râdeam, ferindu-mi capul de lovituri, dar de fiecare dată două femei mă apucau de urechi și mă întorceau cu fața către vrăjitor, nu-i vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și fierbinte. Vera se afla alături, și soțul și cumnata și prietenul Lucian. Interceptă mișcări scăzute, foșnete, incerte rotiri de brațe. Simți ceva-cineva mângâindu-i umerii, spatele, până la dunga slipului și din nou, sub brațe. Ești ars tot, să te ung... explica Vera, încălecată, în genunchi, cu picioarele depărtate peste mijlocul său, aplecându-se, răsturnând uleiul din palme pe spatele rănit, apoi și pe pulpe, în jos, până la glezne. Masaj delicat, ațâțător. Refuză să-și întoarcă fața, primi doar vocea plină
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
liniștit, întocmai ca odinioară, acasă, când aștepta cu maică-sa, seara, sosirea mixtului de Bistrița. " Nici nu m-am uitat la ceas, se gândi el, privind vagoanele negre și ascultând curios cum scârțâiau roțile, parcă n-ar mai fi fost unse de luni de zile. Trebuie să fi trecut de nouă... Ce-mi pasă? Am vreme destulă... Numai Dumnezeu să-mi ajute să..." Apoi coti la stânga, pe marginea pârâului. Murmurul undelor neostoite se risipea legănat prin valurile de pâclă. Ici-colo, pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se distra adesea pe seama ”cậcaților “mei de la aritmetică. Orele de cunoștințe despre mediu erau captivante. Domnul ne făcea acolo, în fața noastră, la catedră, fiecare experiență în parte. Lua cana mare cu apă și o lăsa să curgă pe podeaua neagră, unsă cu motorină, pentru a ne arăta că apa ia forma și culoarea acesteia și cậte și mai cậte lucruri interesante ne tot învăța. La orele de muzică, teoria avea parte egală cu cậntarea, iar “Ceata lui Pițigoi” cậnta veselă după
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
plan, s-a situat întotdeauna pregatirea profesională, datoria față de școală, priceperea și inovația didactică. Și astăzi mă înclin tăcută în fața celor care au avut curajul, liceeană fiind, să-mi încredințeze sute de extemporale și teze la corectat sau să mă “ungă “profesor la fiecare lecție mai deosebită, pentru a mă forma pentru viitor. În cinstea și în memoria acelor admirabili dascăli, liceul nostru a primit numele de “Spiru Haret”, în semn de înaltă prețuire pentru minunații oameni care au știut să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
lui ceresc, Nu s-au ivit din bolta Înstelată, Ci dintr-o amforă cu vin grecesc. (Păstorel Teodoreanu) Monarhia prezidențială... Dacă-aș mai trăi un ceas, de dragoste nu mă las! Din boxele atârnate În colțurile Încăperii, vocea Romicăi Puceanu unge inimile petrecăreților, iar vinul de buturugă, gros ca uleiul și dulce În cerul gurii, alunecă pe gât cu o ușurință care anunță chef mare, În ciuda dimineții ce plesnește ferestrele. Of, Doamne, că frumoasă mai e viața asta, Își lasă Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de ea... Iar dacă lași băutura, atunci să nu uiți niciodată unde ai pus-o! Cum primăvara mângâie acoperișurile cu degete catifelate și calde, cârciumarul a scos mese pe terasă, sub umbrar, iar mușterii - gâdilați plăcut de razele soarelui - Își ung gâtlejurile cu beuturile care fac viața dulce și capul greu dimineața. Muzichia de pahar și de inimă albastră, filozofează Gicu, aduce sete și mai mare pe șoseaua gâtului. După care cântă, spre amuzamentul celor doi, fiindcă n-are voce nici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
echipat În portocaliu și vrea să dea cu tifla la dușmani! Din frumoasa emisiune, țop În frumoasa circumscripție... Cei trei cheflii, Sandu, Gore și Gicu, s-au reîntâlnit la cârciumă, de data asta la terasă, fiindcă strălucește soarele a primăvară unsă cu bucurie de viață pe toate părțile și e păcat să stai Înăuntru. Că om sta destul Înăuntru atunci când va trebui să punem mâinile pe piept, după cum a ținut să precizeze Gore de la bun Început... Sandu - să nu uităm că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cap și-l umple din nou. Se uită când la Gicu, când la Gore, nu-i vine să creadă ce aude. Băi, eu vorbesc de mîndria națională și voi mă luați cu țigările? Dăunează! E drept că merge șprițul ca uns cu mahoarca lângă el, da` eu vorbeam despre afrontul argentinian. Să nu mai aud tangouri de azi Încolo, gata! Se face liniște. Numai Gicu se ridică, intră-n cârciumă, apoi revine vesel. După câteva minute, din boze răsună Vânzătoare de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cum juca bătând din palme, Pe-a pierzării căi părinții o-ndreptară ș-o vândură. Ea? De-o intra în templu, sub negre boltituri Al morții spirit doară îl simte în tăcere, Căci nu-țelege blândul cuvânt de mângâiere Din paginele unse a sfintelor scripturi. {EminescuOpIV 363} Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adînci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bîntue Înnalță-ne, ne mîntue
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în alunecarea pe o coajă de banană. Mă tem că nu există hazard nevinovat. Multe destine se frâng când se rupe prima verigă a lanțului de iluzii. Fiecare om are haosul lui personal. Mai mult sau mai puțin creator. Ne ungem cu făină pe față ca să nu ne recunoască ursitoarele. Fatalitatea este regizată de timp. Ori de erori. Fă tot ce depinde de tine! Restul îi aparține destinului. Destinul poate pierde partida cu noi, doar dacă nu se prezintă în ring
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav. 7. Prin voia lui Dumnezeu, și spre pierzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Cînd a ajuns, a ieșit cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimși, pe care-l unsese Domnul ca să piardă casa lui Ahab. 8. Și pe cînd se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda și peste fiii fraților lui Ahazia, care erau în slujba lui Ahazia, și i-a omorît. 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
dreaptă pînă la partea stîngă a casei, lîngă altar și lîngă casă de jur împrejurul împăratului. 11. Au adus înainte pe fiul împăratului, i-au pus cununa împărătească și mărturia și l-au făcut împărat. Și Iehoiada și fiii săi l-au uns, și au zis: "Trăiască împăratul." 12. Atalia a auzit zarva poporului care alerga și mărea pe împărat, și a venit la popor în Casa Domnului. 13. S-a uitat. Și iată că împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
pe nume pentru aceasta, s-au sculat și au luat pe prinșii de război, au îmbrăcat cu prada pe toți cei ce erau goi, le-au dat haine și încălțăminte, le-au dat să mănînce și să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toți cei osteniți, și i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la frații lor. Apoi s-au întors la Samaria. 16. Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împărații Asiriei. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
a subiectului care contemplă obiectiv. ["RÎUL CE-MI PROROCEȘTE... 2257 Râul ce-mi prorocește ce-o să cânte inima mea ruptă de durere, acel râu i-a prorocit și lui Omer. Altfel l-a înțeles el, altfel eu. Crezi că a unge inima cu mierea mîngîierei este a uda buzele cu vin. Cum peștele poate trăi numa-n apă, astfel sufletul meu poate trăi numa-n mine. Cum lacrima iese din ochi, astfel iese gândirea pe buze. Însă ochiul umed de bucurie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lui. [7] 2267 își spală instrumentul, [î]l parfumează. și pleacă 2292 [8] Să iau * numai grabnic * mireasa * cu mine Aține-te băiete *! [9] Cabala*** acid fenic cimbistra bumbac perie de dinți pânză scobitori lămâie 402 {EminescuOpXV 403} unt de uns pe cap pieptene cameșa de noapte *** papuci halat [REPROȘURI] 2292 [1] Nu ți-i rușine madam S.? Am arătat * servitoarei c-ai spart oglinda din cauza ei, din gelozie în contra ei. Bine-ți stă una ca aceasta d-tale, femeie serioasă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
25 Eu aș da mereu cu c... 1 Ti-aș pătrunde paciavurul Pân cuprinși ca de o spaimă * Am scari * încet de-a.... Până ce lăsând să-mproaște 30 Tot în noduri *** cirul Ar mai merge și-nainte Dar ți-ar unge * și samurul. TURTURICĂ, TURTUREA (p. 562) Turturică, turturea, De ce-mi ești așa de rea Și nu-mi stai alăturea. Că mi-e drag un turturel 5 Ce suspină singurel, Mă gândesc numai la el. 1023 {EminescuOpXV 1024} DE UNDE VII
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
doar de stăpân. De cât de multă grijă are de ei. Există perechi de lux, din piele, pe căra le porți numai la ocazii și pe care le ții în dulapuri special amenajate și parfumate. Crema scumpă cu care sânt unși în fiecare zi face cat ei să arate noi peste ani, spre deosebire de pantofii sau ghetele de zi de zi, care suportă scâlcierea, noroiul, umezeala și care nu văd crema niciodată în viață, arătând ca dracu'. Câinii de apartament sau câinii
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
El a zis: Ridică ochii, și privește: toți țapii și berbecii care sar pe capre și pe oi, sunt bălțați, pestriți și seini, căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban. 13. Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stîlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruință. Acum, scoală-te, ieși din țara aceasta, și întoarce-te în țara ta de naștere." 14. Rahela și Lea au răspuns, și i-au zis: "Mai avem noi oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
zeului străin, de nu cu frumusețea trupului ei tânăr, măcar cu lacrimile ei. Așa hotărâră, în a patra noapte, cei doi înțelepți din sat. Ntombi era fata cea mai frumoasă. Acum se spăla în lumina lunii și câteva fete îi ungeau părul cu grăsime și i-l împleteau în șuvițe. În acest timp, tobele băteau neîntrerupt. Când Ntombi fu gata de plecare, cei doi înțelepți făcură semn spre tobe să tacă. Unul dintre ei, bătrânul Tankoko, se depărtă de oameni și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mărăcini. Peste tot era nisip, numai nisip. Iahuben știa că în această țară pustie nu se găsea de multe ori nici apă, de aceea un număr mare de tauri și alt număr de asini purtau pe spinările lor butoaie mici unse cu rășină și burdufuri de piele, pline cu apă. Soldații cântau. Apoi unii nu mai cântară, începură să istorisească în șoaptă, pentru scurtarea timpului de mers, felurite pățanii și întîmplări. Iar în cele din urmă, nimeni nu mai cântă și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ezitantă și totuși nerăbdătoare. Gura i s-a deschis și respirația i s-a accelerat. Brațele îi erau slăbite, dar genunchii deja i se ridicau de pe pat. După ce și-a atașat Clama Argintie a Pasiunii pe Tulpina de Jad, a uns-o bine cu Ulei pentru Pofte Trupești și apoi a intrat între coapsele ei. A testat poziția cu o incursiune scurtă în Poarta de Jad, apoi s-a retras și a adăugat un Inel al Voluptății din Sulf și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
e foarte atletică, modul În care se apleacă peste scaun. Buzele mi se usucă atunci când văd cum mușchii i se Încordează În partea din spate a picioarelor În tocurile alea Înalte și mi se face tare ca piatra. Mi-am uns zdravăn măciuca dar ea e cam strâmtă. Însă după ce i-o bag Începe să alunece. Îmi pot da seama că o cam doare fiincă scoate niște sunete șuierătoare, iar mușchii de pe spate i se Încordează, da probabil doar pencă curvei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]