4,632 matches
-
vreodată; să fii șef de misiune era ceva; de refuzat, nu puteam nicicum să refuz propunerea ministrului! Așa că, pe cel mai protocolar ton cu putință, am răspuns: "Tovarășe ministru, propunerea dumneavoastră mă onorează și vă mulțumesc pentru încredere". Mi-a urat drum bun și cam asta a fost tot. Am luat de la capăt pregătirea în direcțiile din minister și la instituții, de data asta pe problemele relațiilor cu Chile, și am început să învăț spaniola. La Direcția America, am început să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
asta o politică! Am purtat cu el o discuție degajată, afirmându-se de ambele "părți" interesul pentru relații corecte, pentru dezvoltarea legăturilor economice și culturale. M-a asigurat de sprijinul său și al ministerului în îndeplinirea misiunii și mi-a urat succes. Militari, militari, dar aveau stil! Aveam să remarc și în alte ocazii, chiar și printre funcționarii civili sau oamenii obișnuiți din categoria medie-înaltă, că chilienii aveau stil și se simțeau mândri că sunt "englezii (sau prusacii) Americii Latine"! Peste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ca să nu mai fie stresat, i-am vorbit de normele noastre de protocol în perioada din jurul Anului Nou: Tovarășe ambasador, fiind primul prilej de a-l întâlni pe ministru, poate ar fi bine să-i adresați felicitări și să-i urați să aibă un an cu multe împliniri. Desigur, i-ați trimis o felicitare, dar este bine să-i spuneți și direct, mai ales că ar fi un bun început al conversației. Nu a zis nimic, dar când am intrat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
înțeles că se întâmplă ceva între mine și Aidan, modul cum s-a purtat Butch era un semn în direcția asta: a dat înapoi - și puteai să-ți dai seama că de obicei era ultracompetitiv. —Petrecere frumoasă, copii, ne-a urat, puțin turtit. Apoi eu și Aidan am fost lăsați singuri. Îți place petrecerea? a întrebat. Nu, am spus. E oribilă. —Mda. (A aruncat o privire în jur, ceva mai sus decât aria mea vizuală.) Ce să-ți placă? Tocmai atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zicale, pentru a se putea retracta în caz de denunț. Chiar dacă se simțeau mai liberi, mai puțin supravegheați, locuitorii Granadei nu erau totuși mai puțin severi în aprecierile la adresa sultanului, deși se găseau sub acoperișul acestuia, deși veniseră să-i ureze viață îndelungată, sănătate și victorii. Poporul nostru e nemilos cu suveranii care nu sunt aidoma. În ziua aceea de toamnă, frunzele îngălbenite erau mai strâns prinse de copacul ce le purta decât erau notabilitățile Granadei de monarhul lor. Orașul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apropiate, ca de pildă Adra, din care se îmbarcase Boabdil, sau La Rabita, sau Salobreña, sau Almuñecar? Nu, trebuia să fie musai Almeria și trebuia să se afle acolo până în trei zile. În ajunul plecării, Hamed a venit să ne ureze drum bun și am priceput că nu era străin de exaltarea lui Mohamed. L-am întrebat dacă pleca și el în pribegie. „Nu, mi-a răspuns el zâmbind, eu nu voi pleca decât după ce va fi eliberat și ultimul captiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea să se țină de cuvânt. A sosit și ziua plecării. Khâli trebuia să se alăture unei caravane de negustori care plecau spre Oran, urmând apoi să se îmbarce. Încă din zori, granadinii au venit în număr mare să-i ureze o misiune reușită și să contribuie cu câteva monede din aur la cheltuieli. În ce mă privește, mă plictiseam într-un colț, când iată că veni să se așeze lângă mine un bătrân cu ochi șireți. Era nimeni altul decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câteva minute, când Khâli a venit pentru ceea ce se numește îmbrățișarea călătorului, a fost surprins să mă vadă cu ochii neplânși și zâmbitori. I-am explicat că aveam să muncesc, că aveam să primesc un dirham pe săptămână. Mi-a urat succes la treabă; i-am urat și eu succes în misia lui. ANUL BĂII TURCEȘTI 905 de la hegira (8 august 1499 27 iulie 1500) — Când mă gândesc că toți oamenii ăștia se spală cu bălegar... Mi-au trebuit câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru ceea ce se numește îmbrățișarea călătorului, a fost surprins să mă vadă cu ochii neplânși și zâmbitori. I-am explicat că aveam să muncesc, că aveam să primesc un dirham pe săptămână. Mi-a urat succes la treabă; i-am urat și eu succes în misia lui. ANUL BĂII TURCEȘTI 905 de la hegira (8 august 1499 27 iulie 1500) — Când mă gândesc că toți oamenii ăștia se spală cu bălegar... Mi-au trebuit câteva clipe ca să-mi dau seama ce voise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cum tata răspundea că întreg orașul Fès cunoștea inteligența și iscusința lui Zeruali, acesta i-o întorsese: — Tu, care ai citit atâtea cărți, nu știi ce a spus mama unui sultan din vremea veche la nașterea fiului ei? „Nu-ți urez să ai minte, căci va trebui s-o pui în slujba celor puternici; îți urez să ai noroc, pentru ca oamenii deștepți să fie în slujba ta.“ Probabil că același lucru l-a dorit maică-mea atunci când m-am născut, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o întorsese: — Tu, care ai citit atâtea cărți, nu știi ce a spus mama unui sultan din vremea veche la nașterea fiului ei? „Nu-ți urez să ai minte, căci va trebui s-o pui în slujba celor puternici; îți urez să ai noroc, pentru ca oamenii deștepți să fie în slujba ta.“ Probabil că același lucru l-a dorit maică-mea atunci când m-am născut, a încheiat Zeruali, râzând din toată inima. Întrevederea i-a părut încurajatoare tatei, deși interlocutorul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curajos și e un conducător cinstit? Pentru legiuni, e un zeu... Otho i-a convins pe soldați să aleagă un nou principe ca să-l înlăture pe șarpele de Nero. Galba îi datorează totul... Și să nu uităm că Otho îl ura pe Nero. — Și Caecina Alienus, legatul Legiunii Rapax, îl susținea pe Galba. Iar eu - adăugă ajutorul de bucătar cu superioritate - n-aș sta la masă cu Caecina nici dacă m-ar plăti... Ar fi în stare să-mi fure caligae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu tine? Antonius clătină din cap, dar nu luă cupa. Continua să-și privească mâinile, ca și cum ar fi vrut să și le țină în frâu, ca să nu înșface singure un pumnal și să-l înfigă în inima imperator-ului. Îl ura pe Vitellius. Îl urâse de cum îl văzuse. Îl recunoscuse imediat pe bărbatul din viziunea pe care o avusese pe când lupta împotriva quazilor. Multe nopți, Antonius fusese urmărit de amintirea acelui chip necunoscut, ale cărui trăsături le știa însă prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe omul acela respingător din fața lui. Nu avea să procedeze ca Julius Civilis, care, potrivit tradiției germane, își lăsa părul și barba să crească și nu și le tundea până când nu-și înfigea pumnalul în inima celui pe care-l ura. Antonius avea să-și cultive ura în minte, zi și noapte. Era convins că, nu peste multă vreme, urma să-l vadă pe Vitellius mort la picioarele sale, așa cum mureau acum gladiatorii în arenă. Avea să-și dedice toată energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
avea să-i ierte asta, și tot fără să-l fi iertat avea să moară în arenă, în prima sa luptă, dacă nu chiar mai înainte, în timpul antrenamentelor dure la care erau supuși începătorii. Se gândi la Vitellius. Acum îl ura și mai mult, pentru că îl lovise în plin. — Sunt obosit, repetă. Nu, nu ești obosit. Cel puțin trupul tău nu este, răspunse Calvia pe un ton ferm. Ai băut infuzia și acum te simți cu siguranță mai bine. Vino cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
moartea împăratului nostru. Se duse la altarul aflat lângă un perete și aprinse lampa votivă, murmurând niște cuvinte pe care cei doi bărbați nu le înțelegeau. — Asta e pentru Otho? întrebă Antonius, arătând spre mica flacără. — Și ce dacă mă ura? răspunse Calvia fără să zâmbească. Și Galba mă ura. Amândoi au avut o moarte tragică: primul a fost ucis de al doilea, iar al doilea s-a sinucis pentru că a apărut un al treilea împărat, sinistru, pe scena vieții noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un perete și aprinse lampa votivă, murmurând niște cuvinte pe care cei doi bărbați nu le înțelegeau. — Asta e pentru Otho? întrebă Antonius, arătând spre mica flacără. — Și ce dacă mă ura? răspunse Calvia fără să zâmbească. Și Galba mă ura. Amândoi au avut o moarte tragică: primul a fost ucis de al doilea, iar al doilea s-a sinucis pentru că a apărut un al treilea împărat, sinistru, pe scena vieții noastre - zâmbi ironic. Mă întreb ce sfârșit va avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ordinea luptelor. Îi sugeră să-l pună pe Skorpius să lupte cu un secutor formidabil, care se ridica la înălțimea campionului lui Vitellius. Secutor-ul venea dintr-o provincie a Illiriei. Șiret, Manteus îl alesese fiindcă știa cât de mult îi ura împăratul pe dalmați. Impresarul propuse ca Valerius să lupte cu Flamma: cel dintâi ajunsese destul de priceput încât să nu se facă de râs și să nu dezamăgească publicul, iar al doilea era puternic și avea să învingă cu ușurință. Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că santinelele mele te-au lăsat să treci. Calvia se întoarse spre Antonius și ridică mâinile, cerându-i să se liniștească. N-am venit la tine mânată de un impuls de moment. Peste puțină vreme vei intra în Roma. Îți urez ca zeul tău să te apere până la victoria finală. Dar apoi... — Apoi? Calvia se așeză cu mâinile în poală. — Ești un războinic nemaipomenit, dar îți va fi greu să te aperi de invidia apropiaților lui Vespasianus și a celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sampath se întoarse acasă fără slujbă, liniștit și ud până la piele. — Te rog să dispari, îi spusese cu atâta răceală domnul D.P.S, că lui Sampath îi înghețase inima. Nu mai e nevoie să te prezinți la serviciu. Oricum își ura slujba. Nu voia slujba aia. Nu o voia, nu putea face ce i se cerea și nu voia nici altă slujbă. N-ar putea s-o facă nici pe aia. Era sigur. Dar... — Ce! Ți-ai pierdut slujba! — Vai, vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Nu mai urlați la mine. Nu mai vorbiți. Faceți liniște. Faceți liniște. Faceți liniște. Ieși pe balcon și trânti ușa în urma sa. Dar ei continuară. Chiar și așa îi putea auzi prin ușa închisă. Se cățără pe acoperiș. Cât își ura viața! Era un șir neîntrerupt de mistere. Se născuse într-o mică închisoare. Singura dată când se distrase și el puțin fusese admonestat și pedepsit. Se născuse fără noroc, asta era explicația. În jurul lui în cartier, casele păreau a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la omucidere prin otrăvire. De fapt, norocul funcționarului fusese că nu mâncase deloc din laptele prins. Spionul era decis să se evidențieze prin meritele sale. Se simțea singur în Shahkot; satul lui era departe și încă nu era căsătorit. Își ura slujba de învățător la școala publică, îi ura pe băieții care îi desenau portrete deloc elogioase în caiete și care i se strâmbau pe la spate. Adesea, le dădea de făcut exerciții ca să poată pleca în cancelarie, unde se așeza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fusese că nu mâncase deloc din laptele prins. Spionul era decis să se evidențieze prin meritele sale. Se simțea singur în Shahkot; satul lui era departe și încă nu era căsătorit. Își ura slujba de învățător la școala publică, îi ura pe băieții care îi desenau portrete deloc elogioase în caiete și care i se strâmbau pe la spate. Adesea, le dădea de făcut exerciții ca să poată pleca în cancelarie, unde se așeza la fereastră și fuma. O să-i arate lumii într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
am dezbrăcat pe îndelete în fața ferestrei, sesizând uriașele trădări de natură chimică și învârtejirile amenințătoare de pe cerul răvășit. Chiar mi-am spus, Doamne, trec printr-un moment de criză - dar Felix și-a făcut apariția cu micul dejun, mi-a urat bună dimineața și totul a părut să fie în regulă. În parte, asta se datora și mâncării. Omleta părea destul de supusă în farfuria ei, deși curând a fost animată de ciudate forțe vitale. L-am sunat pe Felix și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
liber. O spun cu o oarecare invidie, pentru că eu nu am fost niciodată astfel și nici acum nu sunt. Convențiile n-o impresionau, iar prefăcătoria n-a caracterizat-o niciodată. Pe când era copil, era atrasă de arcul cu săgeți și ura vatra și ceaunul, spre disperarea Bătrânilor. Ăsta a fost norocul meu. însemna că ea procura mâncarea pentru amândoi. însemna că era la fel de bună pe câmp ca majoritatea bărbaților tineri. Prepelicarul era un cap de familie înnăscut. Cu sâni. Pentru indienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]