6,525 matches
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > BANCUL Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012 Toate Articolele Autorului - Gata, măi Mariane! Oprește dracu’ măgăoaia și hai să mâncăm, că-mi scapără ochii-n cap de foame! îi urlă în ureche Mitiță - buldozerist, ca și el - cocoțat cu picioarele pe scara utilajului, susținându-se cu brațul drept trecut prin fereastra deschisă a acestuia. - Ho, mă! Ce țipi așa?! Dă-te jos, c-acuș îs gata! îi răspunse Marian, fără a
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
e mai bine pentru ea ? nu are problem de debara, riduri, program de lucru, tâmpiți prin jur, urlete și nerăbdare prin toți. Ce mi-o fi trebuit să mă orientez către medicină ? Ah da, bunica, fie iertată ... Unde-i stagiarul ? urlă cât putu ... - Cu tot respectul nu vă înțeleg, mă chemaă șefa și eu încă nu sunt gata, nu vă înțeleg răspunsul mai ales cu partea cu potențialul. Știți, noi aici încercăm să operăm cu aspecte concrete și nu cu nuanțe
MÂNTUIREA IV de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342090_a_343419]
-
433 din 08 martie 2012 Toate Articolele Autorului Descompune-mă-n cuvinte în titluri de cărți în istorii inventate ( cu sânge rece) de bolnavi incurabili ... rămășițe ale materiei nemodelate în forme... ... Aruncă-mă în fiecare răscruce în calea anotimpurilor ce urlă a pustiu preschimbând fiecare gând în boabe de rouă... ... Lasă-mă pradă lupilor iernatici pe drumul bătătorit de remușcări și regrete... ... Descompune-mă în sunete hazlii în versuri lipsite de sens și veacuri de singurătate... ... Lasă-mă la marginea lumii
DIN JURNALUL UNEI ZILE (FALSIFICATORI DE ISTORII...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342146_a_343475]
-
aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Mai lasă în pace manuscrisul Zi ceva să nu mai stăm ca muții Eu am citit că până și mamuții Dialogau să nu-i prindă plictisul Nu mai duce degetul la gură Că mie îmi urlă liniștea în cap Îmi umblă hergheliile la trap De sus în jos, pe-un hipodrom de zgură Tu nu vezi că s-a răsturnat odaia Și ne ducem traiul pe tavan? Dar ce spun eu, că totul e în van
MAI ZI CEVA de ION UNTARU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342156_a_343485]
-
poarta. - Atunci de ce nu te latră când zbieri de-cu-seară până la miezul nopții? - Știu eu?... Probabil că-i place vocea mea. - Măi trubadurule, să știi că ai dreptate, doarme potaia că nu i se aude glasul, iar când pleci începe să urle. - Nu urlă, cere un bis... - ...A, ia privește spre balcon. - Ce este? - Eva s-a așezat în șeslong și se pregătește să-ți asculte concertul. - Din acest moment nu-i mai cânt. - Te-ai supărat? - A, nu... Vreau să-i
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342158_a_343487]
-
de ce nu te latră când zbieri de-cu-seară până la miezul nopții? - Știu eu?... Probabil că-i place vocea mea. - Măi trubadurule, să știi că ai dreptate, doarme potaia că nu i se aude glasul, iar când pleci începe să urle. - Nu urlă, cere un bis... - ...A, ia privește spre balcon. - Ce este? - Eva s-a așezat în șeslong și se pregătește să-ți asculte concertul. - Din acest moment nu-i mai cânt. - Te-ai supărat? - A, nu... Vreau să-i dăruiesc iubirea
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342158_a_343487]
-
cu cretă turistică printr-un sejur de 5 zile, cazare, masă și transport împins. În rest, totul e în ceață unde ici-colo mai cade o stea în viziunea victimei și în vizuina unui lup hămesit rătăcit la capătul lumii ce urlă disperat de arsura cozii ... Ah!!..Ce romantic!... Zbang! Am rămas cu pixul în gură. Cine l-a adus pe ăsta în mintea mea? Imaginație-imaginație da', nici așa! Mă duc să cumpăr înghețată. - Și semințe! - îmi reamintește Miorița, mioritica mea nevastă
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
22 de ani cerceteală am descoperit că toți cameleonii fac politică, adică își schimbă culoarea când le intră o țeapă în ... coadă, hienele și-au tras bănci iar maimuțele fac televiziune. -Și animalele celelalte, ce fac? -Ies pe cărare și urlă în haită: “Ieși afară/Javră ordinară!”... Unde afară? În junglă? - (tremurându-i mâna pe microfon) Dar, cum supraviețuiți? Ce mâncați? - Parlești ca la Fixeală FM ! Ești deja retoric, băi propter defect! Eu aici în junglă, mănânc în somn, mănânc încolo
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]
-
undă verde pentru o idee simplă de răsturnat monotonia zilnică. Două puncte: astăzi, în fața vânzătorilor, nu o să mai fiu același client protocolar, plictisitor, sufocant, insistent, sâsâitor, rutinat. * Ei, nu chiar așa de mari, chiar dacă vreau să fiu subiectiv și să urle-n mine patriotismul local. ** Stau prin apropiere, d’aia! Că doar nu o să mă duc la capătul orașului pentru o ceapă. *** Ah! Prima iubire! **** Era să scriu Bulă. 2. O să fiu altfel de cum pregătesc ei “placa” să mi se adreseze
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
ușor avariat. - Nu mă pot concerta ... ăăă ... contesta ... Ptiu! Nici concentra nu pot zic neconcentrat ... Băă, Ronțăilă! Numai mutra ta o văd. Dă-te mai încolo! - Așa? - Mai încolo!... - Păi, aici nu mai văd. - Dar te văd eu măi tâmpitule! - urlă Fane violent de se cutremură regele său blocat în șah, iar o frunză instabilă căzu speriată din înălțimi pe umărul său. Du-teee!... să nu te mai văd în raza mea de acțiune! Titi s-a îndepărtat de punctul fierbinte la
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
adevăr, piciorul stâng era. Scutură zeama puturoasă prin zvâcniri de picior și intră în imobil înjurând cu mâna la nas. A doua greșeală. A uitat să deschidă ușa la balcon. Stinse rapid lanterna pentru a nu fi descoperit când va urla de durere. Ghinion cu noroc. Capul greu încercat a reușit să deschidă ușa balconului. Urletul durerii programat s-a transformat în țipăt victorios. Planul îi reușea. Lanterna intră în acțiune și scomotoci profesionist locul infracțiunii. Prada părea bogată. Electronice, tot
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
din capul lui, ci de pe capul lui. Avea cagulatul un fel de lămpaș pe cap.*** Dotat, ce mai !... Sculă de sculă, nu ca rebutul ăla de lanternă a Balconistului. Cum ?Ce spuneam ? Începător, ai ? - Băă !... Mai e unu' în baie ! - urlă disperat Yală. - Aia-i oglinda, boule ! - încercă să-l liniștească Balconistu. Ori el era amețit de căzătură, ori lămpașul proiecta imaginea unei poze, ori oglinda avea pijamale, nu se clarifica nimic în capul lui. Cert era că în fața lui, în
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
să-mi răsară / răsădind pe câmpuri snopul / și să mă preling la vale / doar de o cutremurare / de la Vrancea înspre mare / care-i neagră și-n secare. («Masca» - AmNS, 252); Se curbase orizontul / cum mâna cea a mamei mele / când urla și mă năștea / și nu mă mângâia («Ana» - AmNS, 254); Sufletul pietrei este greutatea ei / sufletul stelei este lumina ei / greu sub sprânceană stă ochiul / greu în suflet doarme cuvântul / Nu știu spre unde cădem, noi nu știm / nimic nu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
este un vis, Cum ai pocni din dește, dac-ar fi, Și-apoi să te trezești în paradis ... Să mor, c-așa și eu aș tot muri ! Dar nicidecum în chin diavolesc, Să văd moartea venind, cu ochii mei, Să urlu și-ngrozit să mă topesc ... Ca ăia de-i căra-n Merțanul ei. Valeriu Cercel Referință Bibliografică: La moartea bunicuței / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valeriu
LA MOARTEA BUNICUŢEI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341877_a_343206]
-
alinta, Nu-ți cunoaște ea durerea, Cum o știe mama ta! Cât America-i de mare Și puțini pot s-o întreacă, Chiar de-i poleită-n aur, Nu-i că Țara mea ,,săracă”! Lapte să-i curgă pe râuri, Urle-i mașinile grele, Valurile de pe grauri, Si pădurea vieții mele, Le are doar România!!. Bântuită-i de minciuni, O macină lăcomia Dărmai sunt multi oameni buni ! Știu, vom fi ce-am fost odată, Vor veni și zări senine Știu că
BATE VÂNTUL PESTE APE. . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341965_a_343294]
-
Orice muncă e ușoară... Dar practica te omoară.” ............................................ - Drept să spun, efendi Pannu: "De muncit... este tot anu’ Dar mie îmi place banu’!" , A grăit crâșmaru-n grabă, Care și-a văzut de treabă. * * * - Unora le cântă cucu... Numai mie-mi urlă lupu’ - Se tot vaită un chefliu: - Dacă te treziși târziu. „Cucu’ nu-l poți asculta... Fiindcă dormi prea mult, mata.” ....................................... Lelea țândră și flămândă, Care se plimbă pe luncă... Nu cu furca-n brâu să toarcă; Dragoste-i place să
ANTON PANN, „FINUL PEPELEI CEL ISTEŢ CA UN PROVERB,” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341997_a_343326]
-
ridicată de la pământ, binențeles că îi permitea să se strecoare fără probleme. De data aceasta, ghemotocul, n-a mai vrut să-și exprime bucuria revederii cu vârful cozii sale micuțe și nostime, ci începu a mă luă la rost, când urlându-mi ceva, un fel de jale a sa interioară, când lătrându-mi serios și de zor, cu glasul său cristalin, un fel de argumente de-ale sale. Eu, care speram că se va lua în joacă cu ceilalți căței și
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
diferite puncte de ajutor financiar pentru sinistrați. Chiar și copiii își donează economiile din pușculița. Așa i-au educat părinții și profesorii de la scoala, să sară și să-și ajute semenii aflați la greu! De aceea nimeni nu țipă, nu urlă, nu varsă blesteme pe natură sau pe guvern. Caută să înțeleagă și să pună umărul la efortul de reabilitare a situației. Australianul este obișnuit cu greul. A trait, în condiții precare, într-un mediu geografic diferit de cel de unde își
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
gură la gură babei Leanca bombănind supărat. - Zambilico, stai să îți spun cum devine la o adică. Nu înțelege prea bine ce s-a întâmplat dar îi este destul ce vede și o pornește iar pe scări, de data asta urlând de-a binelea: - Fugiți, mortul! Strigoiul,... Acolo sus... Femeile și copiii încep să țipe, ușile se trântesc cu zgomot în urma lor în timp ce Ghiță încearcă fără succes să își ajungă consoarta din urmă. Cine s-a aflat la ora aceea pe
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
vorbele astea? Niciun răspuns. -Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te sfâșiem ! Te sfârtecăm ! Uuu ! -Nuuu ! Nuu ! Ce v-am făcut ? plângea Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau monștrii, care urlau numai în creierul lui. -De ce sunt vinovat ? plângea cu sughițuri. -Pentru că nu ai fost ascultător
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te sfâșiem ! Te sfârtecăm ! Uuu ! -Nuuu ! Nuu ! Ce v-am făcut ? plângea Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau monștrii, care urlau numai în creierul lui. -De ce sunt vinovat ? plângea cu sughițuri. -Pentru că nu ai fost ascultător și ai mințit ! urlau tăcând monștrii. -Nuuu ! Nu-i adevărat, plângea Tudorel lovindu-i disperat cu nuiaua. La un moment dat i se
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
sfâșiem ! Te sfârtecăm ! Uuu ! -Nuuu ! Nuu ! Ce v-am făcut ? plângea Tudorel. -Ești vinovat ! Ești vinovat. Tăceau monștrii, care urlau numai în creierul lui. -De ce sunt vinovat ? plângea cu sughițuri. -Pentru că nu ai fost ascultător și ai mințit ! urlau tăcând monștrii. -Nuuu ! Nu-i adevărat, plângea Tudorel lovindu-i disperat cu nuiaua. La un moment dat i se păru că și sculele din atelierul mecanic veniseră aici în Țara Întunericului încercând și ele să-l lovească. Cheile fixe încercau
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]