2,433 matches
-
să-l purifice. Am luat un taxi, șoferul, Sebastian, un tânăr din Nigeria, mi-a făcut o conversație plină de căldură, cu vorbe care ar fi făcut onoare unui mare poet liber de isme, un poet al savanelor și al urletelor vitale ale leilor. A primit un bacșiș mare, care l-a făcut să râdă și să se bucure cu tot soarele Africii pe față și pe mâini. În avionul Paris-Stockholm am băut tot timpul benedictină, am avut timp să redevin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îndrăzneață din liceu. În sfârșit vine curentul. Dăm drumul la televizor, iar apelurile repetate ale crainicului, la calm și la ordine, mi-au accentuat starea de neliniște. Afară, în curte, Miki urla a pustiu, alături de alți câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele câinilor se auzea cucuveaua de pe acoperiș, aproape, tot mai aproape. Mișu a adormit după ce serialul de la 23
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
accentuat starea de neliniște. Afară, în curte, Miki urla a pustiu, alături de alți câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele câinilor se auzea cucuveaua de pe acoperiș, aproape, tot mai aproape. Mișu a adormit după ce serialul de la 23 televizor s a terminat. Am încercat să adorm și eu, dar somnul nu a vrut să vină din cauza neliniștii care mă stăpânea. Pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
gând de câteva ori la rând rugăciunea Tatăl nostru, pe care o știam din copilărie, dar erau mulți, mulți ani de când nu o mai rostisem. În timp ce mă rugam, o emoție necunoscută a pus stăpânire pe mine. Am dormit puțin, tresărind mereu. Urletele câinilor nu mai conteneau, iar cucuveaua stătea nemișcată sus, pe coșul de fum, și își exersa vocalizele sinistre ca într-un scenariu de groază: Cu-cu-veau, cu-cu-veau, cu-cu-veau! PRIMĂRIȚĂ Nici nu am apucat să mi beau cafeaua, când un Aro alb
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe care delegația necunoscătoare de limba română, cea "dulce ca un fagure de miere", le-a luat drept manifestări de simpatie!). În vara lui 1978 avea loc vizita, în România, a primului-ministru al Iranului, Hoveida, la invitația lui Manea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
arcadelor podurilor, blocând fluxul apelor. Multe case s-au prăbușit. În inima nopții, forțele naturii păreau să se dezlănțuie: zguduiri ușoare de cutremur au semănat fiori de teroare printre lumea speriată, care se înghesuise la ultimele etaje ale locuințelor. Un urlet înfricoșător a răsunat lugubru pe străzi, transmițându-se rapid pe fundăturile orașului: «Adigele a rupt malurile!». Și iată o undă murdară depășind barierele rămase și învăluind ca o caracatiță imensă vechile construcții. Trei metri de apă și noroi au scufundat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sufletul înălțîndu-i-se pe aripi de flăcări. Totul ia proporții infinite. Scena cu lună e "colosală", mormintele sunt "monstruoase", umila câmpie a Brăilei capătă perspective sahariene. Melancolia e purtată prin pădurile de molifți, salutată de șoimul de pe creste, ori comentată de urletele cîinelui: Scârbit peste măsură Tovarăș de-ntristare, De zgomotul cetății, Un câine, lângă mine, Eu caut în natură Prin urletele sale Un loc făr' de murmură Natura să răscoale, Supus singurătății... În aste locuri vine. Mica Tismană devine palat ossianic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a Brăilei capătă perspective sahariene. Melancolia e purtată prin pădurile de molifți, salutată de șoimul de pe creste, ori comentată de urletele cîinelui: Scârbit peste măsură Tovarăș de-ntristare, De zgomotul cetății, Un câine, lângă mine, Eu caut în natură Prin urletele sale Un loc făr' de murmură Natura să răscoale, Supus singurătății... În aste locuri vine. Mica Tismană devine palat ossianic, într-o scenerie feudală stil Mrs. Radcliffe: Feodală cetățuie, ce de turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lor mâini uscate, o raclă de spijă. În mijlocul sălii au pus ele racla, Capacul în pripă sări de pe dânsa Și tricolici negru, fiorosul Vronța, Astrucat într-însa, privea slut cu ochii... Apoi cele Stafii de mâni s-apucară. Hârcâind cu urlet, chiuind cu hohot Și cu bucurie turbată, drăcească Conjurând secriul, ca în iad jucară. Stamati dezvoltă poemul în sens ariostesc, în direcția unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Îmi place o natură cu fiii săi sălbatici, Cu piscuri dărâmate, cu țărmuri singuratici, Cu cedri-a căror frunte se-nalță pîn' la nori, Cu munții săi gigantici, din cari furioase Șiroaie cad și umplu prăpăstii negricioase Cu zgomote și urlet ce umple de fior. El caută "poezia ce muge ca furtuna", biciuind pe tirani, iar neliniștea blazată a lui Childe Harold se preface la el într-o ardoare valahă de explorație pe munte, bălți, bărăganuri: Dar sufletul meu vecinic spre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spirit curat contemplativ: El vedea pe ienicerii cu turbane și cu suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți, Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușe, Grinzi cădeau arzând pe drumuri și cădeau ferești și ușe, Urlete de biruință în al chinurilor vaier, Glas tremurător de clopot se amesteca prin aer, Trec prin fum și bălți de sânge, trec prin stâlpii nalți ai scării, Și prin țipetul mulțimii sună vaietele mării. În proza lui Eminescu se văd
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur copacii de fag. Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlete în râuri se năruie, cad. Natura se găsește la Eminescu într-un chip elementar, având ca notă dominantă cantitatea. Cutari versuri conțin numai noțiunea simplă de codru, dar în proporție colosală. Omul e anulat și zdrobit de foirea fluturilor și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
totuși în răstimpuri, ca în cazul monologului lui Arbore, pe marele artist. În Luceafărul, Delavrancea face greșeala de a voi să trateze biografic toată viața lui Petru Rareș, în loc să-și aleagă un moment caracteristic. Marele patriotism al lui Petru Rareș, urletele continui de vitejie ale credincioșilor săi purtați pe felurite câmpuri de bătaie nu izbutesc să risipească impresia de învălmășeală inconcludentă și de monotonie zgomotoasă. Afectarea, dulcegăria, sentimentalismele artificializează piesa, iar cadențele oratorice degenerează în goale scheme. IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI Aparținând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tot volumul întîi, luat în sine, este fără interes. Prin el se pregătește însă încet mișcarea grozavă ce se apropie. Frazele, considerate izolat, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării. Teroarea surdă, colbul de răzmeriță, întunecarea apocaliptică sunt pregătite în timpuri lungi și măsurate, cu un efect epic considerabil. Epopeea debutează încet ca un cer înnorat, devine bubuitoare spre mijloc, apoi se rezolvă. Misterul existenței epice nu stă în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
veșnic în picioare, și imperfecțiunea omului, care nu poate decît să fie îngenuncheat de forța propriilor greșeli și nedreptăți.] Kenrick, translated from the Saxon / Kenrick, tradus din saxonă - "valuri negre" încălecînd "vînturile ce vuiesc", "nori bruni întunecați" ascunzînd "fața soarelui"; "urletul lupului" înfricoșînd cerul; "muntele ucișilor"; "vînturi tăioase și asurzitoare" vuiesc "peste întinsa cîmpie"; distrugerea șade pe sabia omului; omul "plin de sînge". Cerdick, translated from the Saxon / Cerdick, tradus din saxonă - "săgeata zburătoare-a morții"; "fluviul vuitor"; "lacul morții"; "furtuna
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
câștigă puterea de a stăpâni vremelnic material și nu spiritual devenind faună și animal, învinsul, în cazul nostru legionarul, devine floră și îl apropie de Dumnezeu. Caznele îl desăvârșesc pe om și nu îl poate acoperi colbul vremilor mișele, nici urlete, nici mușcături câinești, nici violențe. „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al Lui.” Pătimirea este creatoare, ea înflăcărează pe om atunci când are un scop măreț, un ideal sfânt și devine punct cardinal în viața sa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
eu deja eram În apropierea expirării pedepsei. Acolo am fost repartizat din nou lângă camera 4-spital, unde mai fusesem, chiar de două ori, și nu ne-am dat seama deloc de ce se Întâmplă, până când, la un moment dat, am auzit urlete, plânsete, chinuri de la 4-spital. Atunci am Început să bănuim ceva, dar nu știam ce se-ntâmplă. Într-o bună zi, ne-a luat din celula asta și ne-a băgat la 4-spital, după ce acolo mai rămăseseră alții, asupra cărora se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să zic așa, pe lângă eroul principal, nu? De la Pitești ne-au dus la Jilava. La Jilava, când am intrat În celulă, o deținută tocmai făcea o criză de epilepsie. Eu m-am speriat, pentru că erau niște convulsiuni și niște gemete, urlete ca de animal rănit... Acea persoană era Nina Dombrovschi 3, fata generalului Dombrovschi, care a fost numit primarul Bucureștiului după ce-au intrat rușii În București. Ea fusese condamnată la 25 de ani. Și i-am spus mamei atunci: „Vai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
întâmpla atunci cu mine. Am protestat împotriva crimei care se săvârșea sub ochii mei împotriva mea și altor deținuți din secția specială în care mă aflam: torturi, înfometare, insulte. Rezultatul a fost că, în noaptea și ziua următoare, bătăile și urletele din secție au fost și mai crunte. Același lucru s-a întâmplat și când am protestat pe lângă procurorul local. Când la Jilava spital (și subliniez cuvântul spital) am fost bătut cu bastonul de cauciuc de către plutonierul Petre pentru că mă rugam
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se terminase. Nu se auzea nici măcar o muscă, darmite greier. Sala amuțită. Nimeni nu părea grăbit să comenteze. Îmi aminteam școala de demult, din țara de demult și de dincolo. „Marș la loc, loază!”... tuna spre clasa amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre drepturile pe care exilatul Îl descoperise În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
s-ar putea spune despre Jilava, care a rămas ca o rană pe suflet cicatrizată urât, pentru fiecare din cei care au trecut și au zăbovit cu lunile sau chiar cu anii între zidurile umede și ucigașe, animate doar de urletele paznicilor orchestrați de sadicul Moromet sau de al său „alter ego” Ivănică. Toate aceste imagini ca dintr-un film de groază păreau a fi atins limita superioară a barbariei, umilinței și suportabilității fizice și psihice, depășind de la distanță chiar inchiziția
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a porni la atac. O imagine de Apocalips, care din statică așa cum părea la început, se puse în mișcare, pășind câte un pas spre victimă. O groază nemaipomenită îl cuprinse pe Tavi și o marcă, fără să vrea, printr-un urlet de fiară încolțită. Pe măsură ce ochiul se acomoda își dete seama că nu era vorba de demoni ci de gardieni, care vroiau să-i administreze o corecție pentru ce? nu știa încă. în mijlocul camerei era un pat de fier gol, cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aruncând peste el s-a deșteptat. L-au coborât de pe patul de execuție, iar Ștefan îl întreabă: Mai vorbești despre crimele de la Pitești că au fost făcute de Securitate și nu de voi legionarii? Drept răspuns Voinea a dat un urlet de fiară rănită. „Uite-l că nici nu mai poate vorbi criminalul”, a zis blândul locotenent Ștefan. L-au dus în celulă așa dezbrăcat. Cu hainele în brațe. Când l-au văzut Nicolae Petrașcu și Popicu, s-au îngrozit de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
el. C) Moartea lui Vică Negulescu Dar cel mai groaznic episod petrecut acolo este cel cu moartea lui Valeriu Negulescu (Nea Vică), pe care nu l-au putut recepta direct, ci numai din strigătele auzite din celula lui sau din urletele gardienilor, toate completate de imaginație, care urmărea moment după moment agravarea situației acestuia. în camera lui Nea Vică era Pavel Grimalschi, legionar neclintit în credința lui și doi „reeducați”, altădată băieți bravi și ei: Dan Dumitrescu și Aristotel Gheorghiu. Această
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Dans în ritm macabru Apocaliptic ropot De prohodiri ciudate Cer negru Negru de clocot Ce-ntunecat se zbate Și Bate... Bate... Bate... Morți vii Stafii și câte-un înger mat Ce-a înghețat Plecat în veșnicii. Morți vii Stafii în urlete surpate de nebuni. O, Doamne, unde ești?! De ce n-aprinzi minuni Minuni cerești? O, Doamne unde ești? Din nepătruns Nici-un răspuns Pitești, Pitești Pitești. Explicația acestor fapte nu putea să fie decât una pe plan metafizic; păcătuise de neiertat neamul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]