2,982 matches
-
liniile mari pe care le-am desenat mai sus. În America, În „lumea nouă”, se pare că altele sunt căile, cel puțin de la al doilea război mondial Încoace; nu știu, nu cunosc, nu am Încercat, dar se pare că acolo vârtejul „modernizărilor” și-a spus mai apăsat cuvântul, mai bine zis spiritul comercial, așa-zis pragmatic, cel care vizează succesul iute, bănesc, succesul de librărie, de vânzare. La noi și În „vechea Europă” Încă deosebim cel puțin două feluri de succes
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
zborului, / a morții, / vârsta ochilor grei, / rămășițe de timp” (Daniela Rusu, Anotimp, IV, 4, 1997, p. 23); „toamna / păsările răsar din dealuri / și trag după ele / cu aripile / pământul, lumina, zborul și pe noi / cei rămași singurii nesiguri, / amestecându-ne, / vârtej de vânturi plăpânde, / în teroarea / schimbării de-anotimp” (Daniela Rusu, ***, 5, 1998, p. 12); „Ochii tăi sunt două stele / Văd iubirea mea prin ele. Ochii tăi cireșe-amare / Mi-au dat formă și culoare. / Ochii tăi mărunte flori, / Doar speranțe și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
poate numi zăpezile iterativ? o măreție de închipuire este ce văd și se întîmplă doar meteorologic, n-a fost cădere peste toate, chiar dacă fulgi groși vin dungi în jos pe vînt, însemnările de piatră în priveliște clădirile stației Adjud și vîrtejul de la podul peste Trotuș peste Trotuș și peste închipuire, cădeți, pogorăminte cu har! rînduri trecute, moartea lucrului despărțit de roada sa, sămînța care l-a rodit, lunecarea cîtorva lumini pe șosea, jumătate de kilometru în pîclă albă, tot scenografie, neamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vezi subsol, Păstorel Teodoreanu, "Hronicul măscăriciului Vălătuc", roman bahic etc., stație "Petrom" la șosea, coboară călătorii ostentativ de mulți ce sînt și mai ales de actul prezenței lor, orașul Tîrgu Frumos speculat și de ploaie, eterna miză pe viitor, în vîrtej se adună nădejdea ochilor noștri, trei copii, eu dorm în brațe la mama, cu suzeta în gură, eu saltul dintr-o privire de doi ani jumate, al treilea cu maturitatea de șapte-opt ani, stăm cu bunica, pînă acum ni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
oraș mineresc egal te aștepți să apară! orașul autogară cît plăcinta betoanelor, nu Abrud, Cîmpeni, jalea folclorică Gîndu' și străinătatea / Îți mănîncă sănătatea / Scoate vinu' și se-ntreabă / Pînă cîndu' le mai rabdă! cabinet parlamentar conservator, deputat Nicolae Popa la vîrtejul circumscripției, casele fără curți matahale între vecini, peretele din spate ține munte, ia navetiste, grilaj la podul CFR, treceau cu mocănița, se va urca, Alba Iulia pentru centrul de județ peste creste, asemenea aranjamente sînt peste tot, cad prost în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Invest", "Dacia minut" castani cu zăpadă, șarpantă la bloc, piatra de hotar a orașului beton în trupul bisericii nezugrăvite, sare pe loc la marginea șoselei, face din amîndouă mîinile, trece trenul, creiere de zăpadă, bolovanul coroanelor, crengile sistem nervos, Hărman vîrteje din trecere, Buzău 143 km la pasaj, Ilieni cîmp, 4-5 cîini răspîndaci, alții trei fac alt cîmp, cum te întinzi pe labele din față, animal masă de sexualitate nedeterminată, șinele făgașe de roți, fierul nu se mai vede, Prejmer creierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
regim a fost "în dauna țării" (40,3% vs. 35,7%). Poate cea mai spectaculoasă metamorfoză a opiniei publice românești are ca obiect atitudinal cuplul dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu, simbolurile fostului regim și încarnările umane ale comunismului. Condamnați în mijlocul vârtejului revoluționar, în data de 25 decembrie 1989 într-un proces unanim recunoscut ca o mascaradă juridică, executarea soților Ceuașescu în ziua Crăciunului a fost încă de la început considerată ca una din petele negre ale Revoluției române. La scurt timp după
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să fac eforturi mari, fiind chemat la partid, la cadre, să mă justific de ce am divorțat și mai ales că Anca nu avea nimic de a face cu divorțul. Am vrut să clarific și aceste aspect pentru că au stârnit un vârtej public foarte mare în acea vreme. Am făcut eforturi uriașe ca nimeni din sistemul de cadre al partidelor să n-o lege pe soția mea cu nimic de divorțul meu pentru că nu era adevărat, nu din cauza ei divorțasem. Ea a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
aproape tot ce-i necesar unui mic centru intelectual: Universitate, teatru, numeroase școli bune, muzeu ...”.”. Cobâlcescu, care era un mare admirator al Iașului îi spune lui Leon: „Prea multe elemente de valoare rămân sterile în București. În afară de intrigile politice și vârtejul de a parveni, nici natura nu le favorizează acolo. N-ai pe ce să-Ți odihnești ochii după o muncă încordată, nu poți vedea un deal sau o câmpie verde, rareori ai ocazia să admiri o noapte frumoasă pe lună
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
jumătatea drumului. Ambasadorul povestește cu patos. Soția mea prinde o mînă a doamnei Sikorski și o mîngîie cu compasiune. Venise cu surle și trîmbițe. Urcase în văzduh tot ce nu era bine priponit în pămînt. Zgomotul era infernal, dar viteza vîrtejului nu era prea mare la început. Destul de repede iureșul a început să se întețească. Am închis geamurile și am asigurat voleții. Pe aici, jaluzelele sînt din lemn tare și pot constitui, la o adică, un mic paravan. S-a întrerupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să asum, fie și într-o variantă minoră, postura înțeleptului. Mă cunosc prea bine ca să asum o asemenea postură. Admit însă că există o legătură - nu neapărat programată - între textele adunate în acest volum: sunt încercări de a ieși din vârtejul „actualității“, sau de a lua temele „actuale“ drept punct de plecare către orizonturi aflate dincolo de tranzitoriu și conjunctural. E vorba, în fond, de câteva gânduri rapide asupra unor subiecte esențiale, la care, în „clipa cea repede“ a vieții zilnice, nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un maidanez care zace pe-o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura mediocră a soarelui. E atât de imobil, de extatic, de impasibil, încât pare mort. Ceea ce văd e o lecție de destindere rituală, un salt, aproape mistic, în afara vârtejului înconjurător. Prin comparație, toți trecătorii care ocolesc silueta canină par o adunătură de agitați. Ei, oamenii, sunt, de data aceasta, „vagabonzii“, vietățile fără stăpân și fără rost, în vreme ce câinele adormit la soare are „stabilitatea“ unui călugăr Zen. Aș vrea să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oricând o listă validă de probleme nobile, care să definească fără rest ceea ce este „important“: problema sensului, a morții, a iubirii, a suferinței, a desăvârșirii de sine, a creativității. Acestea sunt, într-adevăr, probleme importante și e un fapt că vârtejul zilnic le marginalizează, le adumbrește, schimbând unghiurile și răsturnând proporțiile. Necazul e că toate aceste probleme întrunesc un soi de consens vid: toți admit, la răstimpuri, că ele sunt importante, dar nimeni nu le ia în serios, decât în rare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
față de tot ce nu e „eu“. Orgoliul ca treaptă supremă a răului individual poate fi, la rândul lui, obârșie a unei noi circularități. Te simți îndreptățit, prin auto-fascinație, să-ți oferi chiolhanuri fabuloase, femei, bani și victime. Iarăși și iarăși, vârtejul absorbant al viciilor se reconstituie viguros, pornind de pe oricare din trep tele lor. Dinaintea acestei epidemii, o singură consolare: așa cum un viciu adoptat le instituie pe toate celelalte, un viciu suprimat le aruncă în aer pe toate celelalte, sau, în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a fost niciodată mai batjocorită ca acum. Se vorbește sângeros de urât, cu un apetit al promiscuității și al degradării de care cu greu ne vom putea vindeca. Viața cetății a devenit o baie de vulgaritate. Suntem în ochiul unui vârtej toxic, al unei tornade, care riscă să ne desfigureze. Cu puțin timp înainte să moară, Socrate îi spunea prietenului său Criton: „ăreaua folosire a cuvintelor nu e doar o greșeală de limbă, ci și un mod de a face rău
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
după dorință. Începea astfel ingineria genetică, intervenția conștientă În genom. Importanța biotehnologică e colosală: o bacterie oarecare e obligată astfel să producă ceva util pentru noi, de pildă interferon sau insulină, deși n’avea de gând așa ceva... Urma firesc, În vârtejul descoperirilor, un vechi vis: clonarea, adică construirea unui organism identic cu altul, prin care acela să obțină, din aproape În aproape, nemurirea. Treabă curentă la plante, grație culturilor in vitro, dar Încă inabordabilă la animale. Până acum vreo doi ani
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pisicile mi-au scos câțiva peri albi... De albit n’o s’o fac niciodată; cel mult strămoșul - unul din mai mulți - concurentului meu canin, lupul, care o face de-al binelea. Dacă apucă. Cum pot fi totuși recunoscut? După vârtejul de pe năsuc, din stânga... și după codița, oleacă strâmbă, tot spre stânga... O asimetrie deci, dar spune Cristi că ăsta e semn de evoluție. Ce, voi n’aveți tălpile inegale, iar trei sferturi sunteți dreptaci? Iar eu vă spun că orice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
14 43. Diversitate Zic unii că noaptea toate pisicile sunt negre. Privind la mine, pot spune că și ziua. Ceea ce nu știu aceia e că noi ne deosebim excelent Între noi, chiar sub blănița neagră, căci avem semne distinctive, precum vârtejul de pe năsucul meu, care scapă bipezilor. Cum le scapă și altele: de pildă, pentru tine, Cristi, toți chinezii sunt o apă și-un pământ. Cam așa e Moti, dar nu știu unde vrei să mă duci. La consecințe. Ca, de pildă, tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
erau pulverizate de jos în sus. Minunat era că atunci când se formau aceste turbioane, ieșeam afară și-aveam o plăcere clocotitoare de a simți energia din centrul tornadei, plăcerea de a-mi ridica mâinile și a face mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta vehement că nepoată-sa îmi copiase întru-totul atitudinea și oarecum spiritul acela descătușat de copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nască în mediul citadin al Botoșanilor, târg înfloritor la vremea aceea, priitor mai degrabă părinților decât copilului; copilul a trebuit să-și urmeze destinul acolo unde acesta l-a condus, în raport cu propria structură. Ajuns la Ipotești, era ca intrat în vârtejul unei ape din care nu putea ieși, oricât de bun înotător ar fi fost. Nu se știe nimic despre atitudinea copilului din oraș, dar se știe că natura încă nealterată a Ipoteștilor a rezonat perfect cu structura lui romantică. Copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
delict" (aparatul de radio marca "Pionier"). La proces, Toader a arătat "onoratei curți" că, având doar unde lungi, aparatul "Pionier" n-avea cum prinde posturile care emit pe unde scurte și ultrascurte. Degeaba: a contat turnătoria și nu evidența... În vârtejul tuturor întâmplărilor rostogolite peste România post-revoluționară, "Cronica de la Arbore" a coborât în nedreaptă uitare. Cine o recitește, va fi bucurat de redescoperirea unui univers rural profund original, cu adevărat românesc, emoționant și entuziasmant tot odată.... După ani și ani, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
oară pe bunicul Vasile Lazăr, atunci, la gară? o întreb eu. Nu!... Ultima dată l-am mai văzut și-am stat cu dânsul de vorbă, oleacă, în mare grabă, la început de toamnă, în același an... După ce țara intrase în vârtejul războiului și ostașii noștri reveneau, se retrăgeau din Ardeal... Pe la începutul lui noiembrie... În ce împrejurări? O descos eu, vrând să aflu cât mai multe lucruri despre dânsul... ... Ni s-a comunicat de la primărie, într-o luni, să fiu pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Poporul Îi iubește și nu se va lepăda de ei În veci. Ei sunt pentru popor, iar poporul pentru ei și peste tot miroase și pute. N-ai să scapi În veci de duhoarea asta. Vuietul brizei răscolea nisipul stârnind vârtejuri de-a lungul plajei, dar marea era liniștită În larg. N-ai unde să scapi și Încotro să fugi. Va fi desigur o zi superbă de plajă. O aștept lungit pe nisip În pielea goală, cu hainele strânse sub cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
grav.. dar, mai ales grav.. Nu ne transmitea nici o emoție.. „ A ieșit, băieți..!”, murmură profesorul satisfăcut de execuția perfectă.. și-și frecă palmele din nou, „.. a ieșit..!” L-am mai reluat de câteva ori, cu mai multă dezinvoltură... Și... în vârtejul acela de marș forțat, în cadență cazonă, am avut, la un moment dat, vaga senzație că băncile, catedra, fruntașii comuniști aliniați pe perete, gata de marș... totul se învârtea în jur, ca la „roata norocului”... ritmat... „Tră-ias-că...tră-ias-că!.. Stă-pân... pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ales, „anchetarea” uncheșului.. a tatălui său și a Mădălinei... ce însemna suferința lui, pe lângă sacrificiul lor.. Nu durerea ci, umilința îi devasta sufletul. Simți cum i se împotmolește mintea în învălmășeala aceea de gânduri. Totul s-a petrecut ca un vârtej. Soarele începu să se arate printre vârfurile brazilor. Niște păsări despicară văzduhul ca niște săgeți sclipitoare. Clopotele bisericilor din .. Poiana Teiului... din Fărcașa și din Borca.. începură să se audă bătând, umplând de jale văzduhul cu ecoul lor vălurit, de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]