3,613 matches
-
se liniști Îndată ce bocănitul copitelor Iedului se stinse undeva, În Răspântii. Se apropie de gardul cu uluci putrede și date cu var, dincolo de care se afla clădirea cam dărăpănată și cu acoperiș de tablă ruginită a Dispensarului. Din curte, liniștea văzduhului fu iară tulburată, de astă dată de nechezatul armăsarului Canafas. Fuseseră buni și statornici prieteni cu ani În urmă, până se auzise că talanului i se luase pielea, iar carnea fusese trimisă la o fabrică de conserve. Enin Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l dibui pe Cel ce Doarme trebuie să știi să vezi scrânteala tuturor alor firii; să nimerești clipa neștiută când Soarele o dezmiardă incestuos pe buna sa soră Luna, când lumina se face neagră și apele curg la deal, când văzduhul Încremenește și toate par a Îngheța, tăcute; să scrutezi fără uimire mișcările bezmetice ale stelelor, dar și cursul lin al țărânii În gaura rotundă a unui cuib de păianjen ascuns În pământ. Pe lângă toate astea și Încă multe altele, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înghită curând prefăcut În tot soiul de bucate grele, dar alese, atât Îi rămăsese În minte din acea Întâmplare: În fața casei de tot izolate ce se afla departe, dincolo de vie, vecinul acela răzleț făcea niște mișcări ciudate cu mâinile prin văzduh, Încete, dar bine cumpănite și care păreau a avea un rost temeinic și Însemnat. Acel vecin, În urmă cu ani mulți, pe când se suise În autobuz ca să plece la armată, iscase un strigăt pe jumătate vesel, pe jumătate de deznădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
timp, se Îndepărtase. De ondulările prietenoase ale pământului se bucurau copiii. Își dădeau drumul pe coasta dinspre Dunăre a satului, călare pe niște cărucioare făcute de ei din scânduri și rulmenți furați de pe la măgăoaiele de mașini agricole. Chiotele lor umpleau văzduhul și lui Foiște i se părea, dacă Închidea ochii câteva clipe, că În jur era iarnă și copiii goneau la vale pe sănii. Însă repede Îl zăpăceau și-l aduceau cu picioarele pe pământ aerul Încins, mirosul de miriște arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin zăpadă, Îndreptându-se către marginea Întunecată a Codrului de la Miazănoapte. Făcură primii pași printre copaci și-și dădură seama că acolo nu ninsese. Buruienile nu păreau nici verzi, nici uscate și nu răneau tălpile celor doi. Lumina era cenușie, văzduhul Încremenit apăsa liniștea cam fioroasă ce Învăluia pădurea. Foiște Își Înălță ochii spre cer și, printre coroanele negre și neclintite ale copacilor, zări un nor ca o palmă uriașă cu degetele răsfirate. Strigă către ea, făcându-l pe Repetentu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
I Aflat‐am pânʹși clipa și încotro a mers S‐ a risipit odată cu seara‐n univers, și trece prin noiane de sfere aurii Ca raza lunii peste rotundele tipsii. și râul nostru are adânc mai diafan, și pare mai albastru văzduhul udeștean, De când, în ziua plină de miei și porumbei, Au picurat într‐însul, albaștri, ochii ei. Când vântul calm foșnește în satul meu natal Se‐ndeasă iarba țării să‐i facă loc sub șal; Din rădăcini când mișcă vântoasa codrii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
că este ca un fagure de miere?” De vorbă cu S.A.D. despre „Poezie văzută din in terior”,în „Cronica”, Iași, 20 aprilie 1979 4 OCTOMBRIE 1964 Strigat‐am, singur în lume, numele mamei, și mi‐a răspuns numai frigul văzduhului, cu ochi de stele holbați, dar fără de lacrimi, aspru privindu‐mă, fix . O, tu - cea nemuritoare, ce ți‐ai ales doar trupuri duioase, preagingașe scutece, ca să ne naști, strălucită ești! 127 și nimic nu‐ți tulbură chipul ascuns. Dar ele
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
anul acesta fac și eu 80 de an i! A fost o vreme, dragul meu, Mie mă‐adresez, Când din dragostea pentru femei Îmi făcusem crez. A fost o vreme, dragul meu, De‐ ncredere adâncă, Că tot ce zboară prin văzduh Se și mănâncă... A fost o vreme și s‐a dus, Așa cum trec cocorii. Ce‐ am avut de spus am spus, Așa cum ploaia seacă norii. A fost o vreme ca‐n povești, Cu Feți Frumoși și Zâne, Ai fost un
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sunt după ele?... Ai bunicului, bunicii? Glasul lor încă aici‐ i. Mâna caldă, tremurândă, tot mai stă‐ n amurg, la pândă, cu covrigi și acadele pentru‐obraji în acuarele. Dacă irisul‐ lumină panʹ la nalba din grădină și, cu fulgi, văzduh ocupu‐l, ce le‐ o fi, acuma, trupul?... Auroră boreală, sau a zorilor beteală?... Printre nori a ploii buclă, sau a soarelui nălucă ce, rămas fără copite, culmea vestului l‐înghite, și‐ acea umbră, prin poiene, întârzie să‐ 1 desene
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
MI‐E DOR DE TINE, MAMĂ Sub stele trece apa Cu lacrima de‐o samă, Mi‐e dor de‐a ta privire, Mi‐ e dor de tine, mamă. Măicuța mea : grădină Cu flori, cu nuci și mere, A ochilor lumină, Văzduhul gurii mele ! Măicuțo, tu : vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie și cântec fără moarte ! 315 Vânt hulpav pom cuprinde și frunza o destramă. Mi‐e dor de‐ a tale brațe, Mi‐ e dor de tine, mamă. Tot cască leul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zăpadă Toată lumea să il vadă, Cu morcov în loc de nas Și o gură fără glas, Va vedea întreaga lume Prin ochii săi de cărbune! Primăvara În sfârșit s-a arătat Soarele mult așteptat! Și din cer acum coboară Domnișoara Primăvara, Prin văzduh venind din țări, Zburând zile peste mări, Apar păsări călătoare Ciripind peste ogoare, Totul este plin de viață... Peste tot numai verdeață. Și privind peste câmpii, Vezi la joacă doar copii. Vara S-a sfârșit anul școlar! Vara ne oferă
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
spate am zero, doi. Fiecare-n scena sa Importanță va avea. Nu-ncercați locuri rotate Căci aceasta nu se poate! Iar acum, dragi copii, Vom ajunge și la mii, Sute chiar și milioane Peste țări și peste oceane: 1000 Din văzduh el s-a ițit, Cu trei zero la sfârșit, 100000 vine Cu cinci zero după sine, 1000000 șase zero are-n coadă si-i dorit de lumea toată.
Numerele by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83644_a_84969]
-
aceste două ilustrații. Toshimitsu era impresionat și el de sul, și se aplecă, admirativ, asupra lui, împreună cu Mitsuhide. Seniorul ezită să-l mai privească și îi ceru lui Toshimitsu să-l strângă. În acel moment, din depărtare se auzi, prin văzduh, sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din Templul Hoyo, semnalizându-le trupelor din tot orașul să fie gata. Auzit în arena sângerosului război, semnalul de corn era un sunet de o groază indescriptibilă, reverberând în ecouri triste. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe parcurs, își lepădaseră cu toții șiretlicurile și nemulțumirile. Strângându-și banii în pumni, păreau să se fi transformat și fiecare alerga să-și facă munca ce-i fusese dată. Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite, într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe care și-o storceau acum oamenii dintr-înșii îi bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tot ce-avem! — Eu n-am să mă dau bătut! În doar jumătate de zi, se munci mai mult decât în ultimele cinci. Biciurile supraveghetorilor și toiagul lui Kanbei nu mai erau necesare. Noaptea se aprindeau focuri, praful ridicat întuneca văzduhul în timpul zilei, și, în sfârșit, construcția fu aproape gata. În timp ce stăvilarul de pe uscat se apropia de încheiere, munca asociată a devierii celor șapte râuri din jurul Castelului Takamatsu înainta și ea. La acel proiect fuseseră puși să lucreze aproape douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu am timp de pierdut în călătoria asta. Va trebui să renunț la întâlnirea cu marele preot. Vă rog, transmiteți-i salutările mele. După-amiaza se încălzea. Drumul spre Saga era deosebit de uscat, iar copitele cailor iscau nori de praf în văzduh. Mitsuhide călărea în tăcere, gândindu-se, pe îndelete, la un plan, în modul său caracteristic, atent, cântărindu-i posibilitățile de aplicare, reacțiile publice de așteptat și riscurile unui eșec. Ca o muscă ce revine mereu oricât de des ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenii se desfășurau în formație de luptă. Membrii corpului de arcași din față își lansau strania ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se dispersară, înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o clipă ca fumul prafului de pușcă să se risipească, în fața inamicului apărură războinici în armuri, cu lănci de fier, începând să-și croiască drum. Dengo și luptătorii săi de elită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu mai avea voința să se ridice. Nu făcu decât să clatine din cap. — Ce-ați pățit, stăpâne? Uitând complet de ei înșiși, ceilalți se adunară împrejur, în întuneric. Gemetele de suferință ale lui Mitsuhide și umbrele oamenilor umpleau tot văzduhul. În acele clipe, luna strălucea cu o limpezime deosebită. Deodată, din întunericul plâcului de bambuși se auziră clar pașii și urletele zgomotoase ale hoților. Se pare că ne atacă prin spate complicii individului cu lancea de bambus. Tâlharilor ăstora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi încă nu știau idee că acel cap nu-i aparținea lui Shibata Katsuie, ci lui Menju Shosuke, căpitanul pajilor săi. — L-am omorât pe Katsuie! — Am ținut în mână capul seniorului din Kitanosho! Împingându-se și îmbrâncind, făceau văzduhul să răsune de strigătele lor. — Stindardul! Steagul auriu! Și capul lui! I-am luat capul! UN PRIETEN ADEVĂRAT Katsuie abia scăpase cu viață, dar armata lui fusese zdrobită. Până în acea dimineață, stindardul clanului Shibata, cu emblema sa aurie, fluturase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deplasați cât puteți de ușor. Orașul Inuyama și castelul său se aflau pe malul opus, drept în față. Prin acel loc, curgea Râul Kiso, pe cursul superior. Ecourile apei care se lovea de bolovani sau șipotea prin vaduri răsunau în văzduh, dar luna, muntele și râul, învăluite în vapori denși, păreau încruntate cu mică. De pe mal nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecați! Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de campanie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au ascultat pînă la cuvîntul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: Ia de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!" 23. și scoteau strigăte, își aruncau hainele, și azvîrleau cu țărînă în văzduh. 24. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătîndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. 25. Pe cînd îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului, care era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
palatul domnesc. „Pictorii de la Cetățuia, înainte de a trece la lucru, au făcut studii asupra picturii bisericilor din Bucovina. De aceea și la Cetățuia avem un exemplu ingenios de felul cum au reușit să sintetizeze vechea concepție folcloristică română a vămilor văzduhului, cu tema scării cerului”<footnote Petru Comarnescu, Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei. Arhitectura și fresca în secolele XV-XVI, Casa regională a creației populare Suceava, f. a., p. 293 footnote>. Ceea ce se remarcă de la prima vedere la pictura bisericii mănăstirii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
te așteaptă. Eu am să mă întorc din cale. Dacă vei avea nevoie de mine, cheamă-mă! Până să-mi dau seama, locul din fața mea este gol goluț. Doar ultimele cuvinte rostite de glasul cântat al țigăncii mai pluteau în văzduh...Am pornit mai departe, amintindu-mi că am mai pățit-o odată cu această țigancă... Soarele își ițește pentru ultima dată fruntea din spatele dealurilor Galatei. Parcă ar fi vrut să-și ia rămas bun până a doua zi. Pe când firea se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
s-a oprit în colțul uliței privind neajutorată când într-o parte când în alta. Parcă îi este frică să treacă în cealaltă parte...Un târgoveț - la rugămintea ei - o trece peste uliță. Glasuri în limbi diferite se întretaie în văzduhul care începe să se încingă, potopit de colbăria ridicată de copitele cailor și roțile trăsurilor sau harabalelor. „Ce bine ar prinde câteva picături de ploaie” - gândesc eu, privind curios la viermuiala din jur. Bătrânul își șterge fruntea nădușită cu o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
prin faptul că are gard la uliță și este mai încăpătoare. Nu seamănă nici una cu cealaltă. Prin curțile caselor trebăluiesc rândașii sau câte un țigan rob. Acesta este semn că aceea este o casă boierească...Glasurile precupeților se întretaie în văzduh ca gâzele în zbor. Călugărul își pune mâna streașină la ochi și, arătându-mi o dugheană mai răsărită, mă întreabă: Vezi dugheana aceea? E a „Tofanei jupînesăi răposatului Ilie ce au fost spătar mare”. Și ce-i cu asta, părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]