4,335 matches
-
putem stăpâni și, eventual, canaliza În direcții mai puțin nocive pentru Împlinirea noastră Întru umanitate. În context, manifestarea violenței În sport nu apare așadar ca o exprimare nefirească ci ca o supapă de eliberare a potențialului nostru de agresivitate, cu valențe de terapeutică socială și individuală. Dimpotrivă, dacă fenomenul violenței este rezultat el educației - și Încă al unei educații greșite - atunci tot În sarcina unei resocializări prin educație (corectă, de această datăă stă șansa noastră de a ne Înscrie Într-o
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
mai ales În condiții de competitivitate socială. Cu Îndreptățire Nicolae Râmbu sintetizează: „teoreticienii civilizației consideră În general funcțiile violenței În societatea modernă drept o cale a eliminării tensiunilor care altfel nu ar putea fi controlate”. Mai mult chiar, violența are valențe fondatoare, pe care toleranța cu greu le poate pretinde. Într-o lucrare despre onoare, coordonată de Marie Gautheron, Raymond Jamous demonstrează că, dintotdeauna, sentimentul acesta nobil este asociat cu violența, concluzionând că: „Înainte de toate, onoarea se manifestă În relația
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
din noi este, În al doilea rând, tot sarcina cuvântului. La fel cum În societățile alcoolicilor anonimi, cuvântul are forța de a impune conștientizarea viciului și a reuși chiar vindecarea acestuia, „exorcizarea” violenței comunitare - domestice sau sportive - prin cuvânt are valențe terapeutice. Intuind valoarea terapeutică a cuvântului, unele găști de cartier au ales să Înlocuiască Cu toate că și violența domestică ca și violența ritualică sunt, În bună măsură, produse ale frustrărilor datorate excesului de „Înregimentare”de care se face vinovată construcția socială
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
pe care această complexitate le degajă, evidențiind trei relații. Responsabilitatea juridică și responsabilitatea morală. Într-un anume sens, și responsabilitatea juridică comportă o dimensiune morală ca de altfel și responsabilitatea politică sau În afaceri. Aceasta pentru că - așa cum sublinia N. Hartmann valențele diriguitoare ale eticului: - „Valorile morale alcătuiesc un tribunal În fața căruia intenția și acțiunea omenească trebuie să răspundă. Ele Însă nu au de dat nici o socoteală asupra competențelor lor, nu recunosc nici o instanță asupra lor. Ele apar ca o instanță ultimă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
sarikion, melist, clibanion, tipie, tubă, solium, libelă, cestul, palestră, lorică, caligă, triremelă, hemiolă, cercură, catafractă, gaulă, ipagogă, liburnă, cibee (pl.), fasele (pl.), celoce (pl.), fistule (pl.), nablii (pl.) etc. *** Să revenim la explicarea titlului: de ce am invocat − prin metaforă exegetică − valențele centripete ale prozei artistice istorice? Ce poate însemna acest "accelerator" și despre ce "particule" este vorba? Răspunsul la seria acestor întrebări se structurează ca un rezumat la cele expuse mai sus. Romanul și nuvela istorică marchează accentuat începuturile moderne ale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acestui gen. La alt nivel acum, cel lexical, romanul și nuvela istorică din secolul analizat au contribuit la împrospătarea vocabularului limbii literare pe trei căi bine conturate. Cea dintâi este calea regală a cuvântului învechit și arhaic, vorbă care, prin valențele ei evocatoare, a împrospătat, cu maximă economie de mijloace, limba în cadrul ei diacronic. Amintirea ziselor înțelepțite de trecerea prin strunga anilor a întărit programatic starea națională a expresiei. Valorile poetice ale exprimărilor vechi au fost repuse în circulație și altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
zi cu zi, identificat cu ea), determinând, practic, relația dintre om și cărțile pe care le citește (alege să le citească?): excepțională intuiție in nuce, e drept, încă necristalizată deplin, dar prezentă și simțită, de o modernitate de excepție. Adăugăm valența de document de istorie a vieții private (exemplu: programul de rugăciune al lui Brâncoveanu), totul sub mereu prezentul bemol al problemelor/ grijilor/ cumplitelor vremi în ciuda cărora domnul reușește să susțină tipărirea de cărți, construirea de biserici ori înființarea de școli
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
metaliterar al reflecției. Observațiile criticilor literari din anii 30 cu privire la "luciditatea" scriitorului Blecher semnalează și ele această dimensiune poetologică, încă rară în proza românească a vremii. Totodată, obsesia operei de artă și a scrisului arată că autorul învestește literatura cu valențe de experiment de cunoaștere, ceea ce nu înseamnă că Blecher are în vedere o lectură în cheie spiritualist-salvaționistă a Întâmplărilor în irealitatea imediată. Tema interpretării lumii, a căutării unui sens dincolo de absurdul cotidian, face din cartea sa una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe fondul degradării continui a capacității de conservare a Imperiului Otoman după pacea de la Kuciuk-Kainargi, Regulamentul Organic semnifică nu doar un simplu act legislativ înseriat celor cu valoare constituțională pentru societatea românească, ci un autentic jalon, cu multiple simboluri sau valențe, în procesul complex al evoluției acesteia către modernitate în deceniile de mijloc ale secolului XIX. Faptul că a fost proiectat, elaborat și pus în aplicare la comandă și sub strictă supraveghere externă, rusească în esență, dar și turcească prin efectul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
dintre aceste "producturi", dintr-o dublă perspectivă: economică și ecologică. Fără a subestima valoarea economică a lemnului pentru țară, utilizat ca material de construcții, ca materie primă și combustibil sau ca marfă pentru export, Hodocin pare să insiste pe cealaltă valență a pădurilor, cea ecologică, desprinsă din "înrâurirea lor asupra climei, timpului și a rodirii pământului". Lecturile sale din Georg L. Harting 14, Rudolph Feistmantel 15 ori Johann G. Leiböck16, ale căror lucrări de specialitate le regăsim în lista-inventar a propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
îndoială, dat de către retorică. Dincolo de valoroasele categorii teoretice prin care fenomenele studiate pot fi surprinse și prezentate în mod adecvat, retorica este și arta care se ocupă de examinarea discursurilor în strânsă conexiune cu contextele sale (sociale, istorice, politice etc.), valență care se pliază foarte bine pe caracteristicile discursurilor postmoderne, care, după cum am observat deja, presupun relația postmodernism postmodernitate. Chiar dacă absența unei definiții satisfăcătoare pare a fi o altă trăsătură a postmodernului, acesta poate fi totuși descris sub forma unor practici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
potrivite în mod corespunzător. Procedeul caleidoscopului sau cel al palimpsestului se regăsesc în straturile scriiturii actuale pentru a stimula receptorul la o recontextualizare perpetuă. Alături de acestea, hipertextul (o scriere în spații cu multiple posibilități) se poate înscrie ca o altă valență a scriiturii postmoderne. Aceste proceduri pot fi ușor detectate în scrierile filosofilor postmoderni, în special ca o consecință a refuzului discursului totalizator și a structurii ascunse a sensului. 3.4. Buclă concluzivă Ceea ce pare a caracteriza societatea contemporană este creșterea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care îi alcătuiesc de acum mediul ambiant. Consumul și spectacolul său au efecte asupra subiectivității și valorizării, care sunt supuse constant orientării date de exigențele sale sau ale comunicării de masă. Începând de la Heidegger încoace, cotidianul a început să capete valența unei probleme filosofice, fiind inventat, reinventat sau perceput din perspectiva sublimului 376. Având în proximitatea sa teoretică reflecțiile profesorului său din Critica vieții cotidiene, Baudrillard nu va face un elogiu cotidianității, ci va încerca să descrie condiția generală a subiectului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu îl reflectă; el ar exprima mai curând transformarea sa proiectată drept posibilă în numele filosofiei"377. Deoarece cotidianul survine de cele mai multe ori ca amestec (hybris), o "filosofie a cotidianului" include în sine un echivoc; Lefebvre pare a-i acorda doar valența de reflecție despre cotidian, excluzând-o într-o anumită măsură pe aceea de filosofie care aparține cotidianului și este conținută în el378. La fel ca Lefebvre, Baudrillard va reține o accepțiune a cotidianului ca produs al diferitelor activități, de cele mai multe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale stilului utilizat de către Baudrillard și ale procedeelor retorice folosite în vederea alcătuirii unei scriituri care să semnifice în sine caracteristicile Americii despre care vorbește. Astfel, Baudrillard pune la lucru pentru o scriitură ce îmbină aparențele unui jurnal de călătorie cu valențele unui eseu cu implicații antropologice și filosofice, un vocabular extrem de variat al spațiului, vitezei, senzațiilor etc. Utilizând un limbaj deopotrivă poetic și lucid, Baudrillard își anunță dintru început scopul căutarea și descrierea "Americii siderale, cea a libertății zadarnice și absolute
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cheamă, adesea, diferențe "doar filosofice"" (Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, trad. și note de Corina Sorana Ștefanov, Editura All, București, 1988, p. 126). În ceea ce privește raportarea la noțiunile de public și privat, Habermas ar dori, de pildă, o artă cu valențe preponderent publice (în acest sens apără un tip de artă modernă care să asigure o serie de efecte cognitive și morale benefice sau să explice condițiile vieții), în timp ce Rorty valorizează perspectiva privată a libertății umane (cu legături, de pildă, între
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
solidaritate, pp. 124-129. 316 Tocmai pentru că realizează distincția public privat, Rorty nu simte nevoia (habermasiană) de a considera desconstrucția ca instrument social, de rezolvare a problemelor cu relevanță publică, ci ca pe un demers care poate fi "util" doar în valențele sale private. Rorty sugerează astfel că Habermas universalizează dorința sa ca orice discurs sau teorie să contribuie în mod direct la dezvoltarea socială. Rorty îl interpretează pe Derrida ca pe un ironist, iar pe "admiratorii" săi (Culler, de Man) drept
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizată extrem de sugestiv de o mare personalitate a sportului nostru, Nicu Alexe. Pentru a ajunge la acesta stare, la acest cumul fericit de capacități complexe maxime, la timpul optim, se impune o modelare atotcuprinzătoare, de un Înalt profesionalism, cu valențe chiar de artă. Acest cumu! superior valoric sumei componentelor sale, este de scurtă durată, greu de atins la timp și mai greu de menținut pentru mai multe competiții importante legate. Această modelare Începe din concepția asupra pregătirii, care nu trebuie
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
performanțelor economice - exprimate prin creșterea puternică a exporturilor de produse farmaceutice și electronice - inclusiv prin intermediul ISD. În termeni generali, ISD pot contribui la stimularea competiției și la ameliorarea calității resurselor productive Într-o economie gazdă, exemplul Irlandei atestă și o valență particulară a acestor fluxuri, legată de crearea unor nuclee de activități economice ce pot deveni motoare ale dezvoltării. Aceasta, deoarece În al doilea stadiu al dezvoltării, În funcție de capacitatea guvernelor de a promova politicile macroeconomice și microeconomice corespunzătoare, de a stimula
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
de ani (între 632-711 d.H.). Latura etnolingvistică s-a materializat prin arabizarea rapidă a comunităților nearabe din arealele cucerite (berberi, etnii hamitice, negroide etc.), proces ce a însoțit extensia teritorială și a facilitat în bunămăsură omogenizarea socio-culturală a spațiilor ocupate. Valențele confesionale ale expansiunii au avut reverberații mult mai profunde decât cele etno lingvistice, cultura islamică dovedind o capacitate de contagiune etno-teritorială pe o arie ce transcede cu mult spațiul ocupat de arabi. În calitate de creatoare a Islamului, arabitatea s-a înscris
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
Iată așadar, o sumedenie de elemente politico geografice șisocio-culturale ce au structurat de-a lungul timpului istorico-geografic, identitatea teritorial-funcțională a spațiului arabofon și i-au tușat marca individualității proprii pe eșichierul geopolitic global. O marcă ce i-a atribuit deci, valențele unui domeniu intermediar atât în plan spațial (hologeic), câtși istoric (holocronic), intermediaritatematerializată la nivelul tuturor componentelor cadrului geopolitic: configurarea relațiilor externe (politico diplomatice, comerciale, de integrare), parametrii de conflictualitate, potențarea raporturilor teritoriale de tip centralitate periferie, dispunerea infrastructurilor critice, distribuția
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
ai spațiului arab, însă în contextul geopolitic actual, poziția și întinderea teritorială la scară mondială și zonală, capătă o pondere din ce în ce mai relevantă în evaluarea potențialului regional al arealului arab. Din acest punct de vedere, Istmul Suez separă două spații cu valențe relativ diferite, sub aspectul locului geometric și geografic pe mapamondul politic. Partea nord-africană a fost și a rămas hinterlandul natural de interese ale Europei pe bordura sudică transmediterană. Partea arabo-asiatică se încadrează astăzi mai mult ca oricând în aria patrulaterului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
latura abordării raporturilor relaționale intra și interregionale, circumscrise ariei de conținut a elementelor specificate. Demersul vizează reliefarea atributelor particulare ale spațiului arabofon, ca unitate geopolitică cu personalitate teritorial-regională distinctă. În același timp, un atare proiect este menit a evidenția și valențele funcțional-teritoriale ale “piesei arabe”, rezultate din modul în care este integrată spațial și funcțional în angrenajul mecanismului geopolitic regional și global. În realizarea investigației științifice pe coordonatele menționate, am beneficiat de sprijinul binevoitor al domnului prof. dr. OctavianGroza, precumși de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
transmisă nu mai este evidentă. Se poate proceda, apreciem în proporții sensibil egale, la vânzare sau cumpărare în funcție de intuiția investitorului. Fig. IV.3 Nivel rezistență (pentru un curs cu fluctuații inferioare neregulate) Nivelurile suport și rezistență nu au importanța și valențele unui trend. Ele sunt însă constructe grafice cu valoare operațională situată imediat sub cea a trendului, deoarece permit judecăți cu valoare de reguli asupra evoluției cursului. Astfel: Forma crescătoare sau descrescătoare a nivelului suport și rezistență ne oferă reguli de
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
poate fi descrisă astfel: la prezența unui stimul exterior, organismul are o reacție (comportament), însoțită de o anumită consecință. Dacă este o consecință plăcută, schema comportamentală este fixată. Fig.V.5 Paradigma învățării comportamentului În acest punct este de remarcat valența predictivă a paradigmei învățării, datorată creșterii probalității reale de a obține un comportament dorit, odată ce schema de comportament a fost învățată. Cu aplicare concretă la activitatea bursieră, paradigma învățării comportamentelor investiționale este o variantă a binecunoscutului model "stimul-reacție" aparținând lui
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]