2,342 matches
-
logoreic și spiritual i se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează Mircea Eliade. Spiridon Vădastra, personaj din proiectatul roman eliadesc Apocalipsul, preluat în parte în Noaptea de Sânziene este, fără îndoială, apropiat prin vanitate, veleitarism și obsesia parvenirii de eroii schițelor și ai comediilor caragialiene, mai exact de avântatul dar cameleonicul Coriolan Drăgănescu, de înflăcăratul și ridicolul primar al Mizilulului, Leonida Condeescu, sau de naivul megaloman Conu Leonida. În varianta inițială, publicată postum sub
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
obiectivă a acestei caste de "caraghioși, vorbăreți și pierde-vară".62 Interesantă este, de această dată, luciditatea cu care personajele își conștientizează limitele. Cu o franchețe dezarmantă, Eleazar, aprigul și incomodul observator inclus autocritic în propria-i caracterizare demistificatoare, demască metaforic vanitatea tinerei generații: Ați văzut vreodată un pește stricat, noaptea? Asta e cultura noastră: fosforescență de cadavru la începutul putrefacției"63. Mai apropiat de semidoctul caragialian, apare la Al. O. Teodoreanu "poetul" Florinel Guguștiuc din schița Bibliofilie, un "moment" veritabil, prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de distorsionare a limbajului, îndreptățesc utilizarea termenului de "nonaristotelism" pentru caracterizarea operei dramatice a lui Caragiale. Mai exact, este adevărat că sursa comediei caragialiene, ca și în teatrul comic de factură clasică, provine din discrepanțele evidente între vicii universale prostia, vanitatea, ipocrizia etc. și veșmântul acestora. Însă la Caragiale mai întotdeauna se întrevede în subsidiar, ca origine a conflictului, tocmai relația dintre individ și sistem, relație care va deveni centrală în farsa tragică. Un alt aspect care marcheză desprinderea de tradiție
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
documente false? Le fabrică și le publică. Si-a satisfăcut patima. Vrea să se ilustreze ca istoric? Nu rezistă de-a minți o Tară întreaga asupra evenimentelor ei. Inventează un document din “luna caldă a lui Iulie”. Si-a satisfăcut vanitatea!”. Phaedrus va face din fabulă un gen literar poetic, fiind luat ca model Jean de La Fontaine, în unele dintre cele mai cunsocute fabule: Vulpea și strugurii, Greierele și furnica, Vulpea și corbul. Alți autori latini au fost atât de apreciați
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
unnecessary letter! My lord, if you will give me leave, I will tread this unbolted villain OSWALD: Lasă-mă, n-am nimic de-a face cu tine. KENT: Trage spadă, mișelule! Vii cu scrisori contra regelui și ții partea păpușii Vanitate împotriva maiestății tatălui ei. Trage spadă, potlogarule, ori uite-așa-ți prăjesc țurloaiele! Trage-o, misele, pune-te pe treabă! OSWALD: Ajutor! Mă omoară! Ajutor! KENT: Apără-te, nemernice! Fă față, mișelule, ține-te, sclav sclivisit, apără-te! (Îl bate
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de dragoste, ambele având efecte la fel de dăunătoare. Principalele cauze ale tulburărilor emotive la adolescenți „cu efecte negative asupra conduitei lor sunt: atitudinea rigidă a adulților(părinți, profesori), tratamentul dur și injust, apariția sentimentului de izolare, de neînțelegere, dar și de vanitate datorită unor erori pedagogice”(I. Dumitrescu, N. Andrei, 1975, p. 44). Profesorul trebuie să fie conștient că toate acțiunile, atitudinile sale se au ecou pozitiv sau negativ asupra elevilor, a conduitei acestora. Dacă elevii sunt adolescenți, responsabilitatea profesorului este cu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
avut atracții sentimentale-erotice față de oameni celebri, unele s-au exprimat prin iubiri puternice: Sainte Beuve, Prosper Merimée, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, Franz Liszt, Frédéric Chopin, Théophile Gautier, Eugène Delacroix (i-a realizat un portret). Flexibilă, s-a adaptat vanității, narcisismului, egoismului și exaltării partenerilor ei. Relația cu Alfred de Musset a fost inspiratoare, benefică creației, a scris și a publicat Elle et Lui. Familia Musset a fost revoltată de relația celor doi care au plecat în Italia unde Aurore
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și iubiri de neînțeles... Sunt bărbați care se ruinează fără să obțină ceva de la noi și alții care au grația unui buchet de flori... Noi nu avem prieteni. Avem amanți egoiști care își cheltuiesc averile nu pentru noi, ci pentru vanitatea lor. Pentru oamenii de teapa asta trebuie să fim vesele, când ei sunt bine dispuși, înfloritoare de sănătate când au chef să luăm masa cu ei... Nu ne este îngăduit să avem suflet, fiindcă riscăm să fim gonite și insultate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că nimic nu are sens și că orice act se absoarbe în vanitatea lumii. Dacă este resimțită ca provocare, șansă și prilej, atunci ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că fiecare clipă este importantă și că ea se înscrie și durează în coerența unui destin. Aceeași conștiință acută a finitudinii poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
timpul istoriei nu are un sfârșit al lui sau câtă vreme este postulată judecata finală a istoriei lumii. Dar dacă timpul istoriei are un sfârșit și nu există o judecată finală a istoriei lumii, atunci istoria devine la rândul ei vanitate a timpului lumii, iar suita actelor și faptelor care o alcătuiesc - agitația vană a finitudinii reiterate la scara istoriei. * Ca loc al maximei exersări a libertății în condițiile finitudinii, destinul face cu putință o nouă evoluție, dincolo de progresul vieții înlăuntrul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a disciplinei, plus loialitatea și supunerea. Mulți își băteau joc de "Apostolomania" lui Iorga atunci cînd cerea acceptarea șefiei lui și considera drept trădare orice nesupunere. Nu era modest și nu considera că ar avea motive să fie. Celebru pentru vanitatea sa, lingușitorii lui erau la mare cinste, din păcate, Iorga îi aprecia pe lingușitori mai mult decît pe prietenii săi sinceri care aveau curajul să-l contrazică: de aici conflictele lui cu V. Pârvan, I. Chendi, Mircea Eliade și cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
germanii în timpul primului război mondial, ca Alexandru Tzigara-Samurcaș și alții. Poate că era atît de ușor influențat de către unii din apropiații lui din cauza unui idealism și a unei naivități aproape copilărești 120. Era cu siguranță lipsit de realism în politică, vanitatea, temperamentul și naivitatea sa aproape garantîndu-i eșecurile în acest domeniu. Pe lîngă devoțiunea sa față de România, Iorga era devotat și soției și familiei sale. Șeicaru își amintește că în timpul unei discuții despre piesele lui Iorga, l-a întrebat pe acesta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de taxe pentru cărțile și ziarele importante, ba chiar și pentru studiile în străinătate 159. Îndemna elita și pe învățători să adopte naționalismul cultural românesc și să creeze o aristocrație merituoasă, care să elimine "aristocrația mercantilă"160. Naționalismul, temperamentul și vanitatea lui l-au făcut să adopte distorsionări și să lanseze lucrări lipsite de valoare deoarece se înscriau pe linia naționalismului său cultural. Opiniile literare ale lui Iorga au cea mai mică valoare din toate realizările sale. Dar el a rămas
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
orice înverșunarea controversei. Dat fiind tot ce știm despre Iorga, nu este deloc de mirare că oricine îndrăznea să nu fie de acord cu el în privința interpretării istoriei românilor, temelia naționalismului său cultural, intra inevitabil în conflict cu ego-ul și vanitatea lui. Iorga nu avea deloc un caracter conciliant. Nu putea lăsa fără răspuns o tentativă de uzurpare a monopolului său asupra interpretării istoriei românilor, astfel că trebuia să se declanșeze o "luptă". Cu toate că nu exista nici un diferend politic între Giurescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la un loc, obositoare. Dar la vremea lor, pentru cei care le practicau, ele erau noi și nemaivăzute. Strălucirea rece a artei contemporane sau cinismul filmelor de la sfârșitul deceniului păreau proaspete și autentice, după comodele convenții burgheze din trecutul recent. Vanitatea solipsistă a epocii - tinerii convinși că pot schimba lumea În trei pași simpli: do my own thing, let it all hang out și make love, not war - a fost dintotdeauna o iluzie, care nu a Îmbătrânit frumos. Dar nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin care nuditatea corespunde purității, fiind conotată pozitiv, iar vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck convențională alături de pletora de podoabe, coafura sofisticată etc. conotând frivolitatea, vanitatea și alte cedări lumești. În eseul pe care-l consacră lui Georges de la Tour, Melancolia II. Eseu despre poetica și simbolica lui Georges de la Tour467, Victor Ieronim Stoichiță face o analiză a acestui topos luând în considerare și una dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întrucâtva enigma morții, reprezintă ea o altă figură, decadentă, a deșertăciunii, cu a cărei filozofie ne familiarizează toate acele amare memento mori din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității", specifică secolului XVII, și a reflecției düreriene, pe care Victor Ieronim Stoichiță o înregistrează în seria Magdalenelor pictate de acesta. Melancolia întruchipată adesea de Magdalena apare mai mult decât ca o expresie a prototipului curtezanei penitente (meretrix paenitens), (e.g. Thaïs
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]