KorAP: Find »[drukola/base=vasal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...125 >

3,120 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

boarea blândă de la Începutul Lunii a Patra adiind peste el, Hideyoshi ieși călare din Gakuden și, după ce observă atent tabăra lui Ieyasu de pe Muntele Komaki și fortificațiile inamice din regiune, porni pe drumul spre Inuyama, Însoțit de zece paji și vasali apropiați. Ori de câte ori se Întâlnea cu Shonyu, Hideyoshi Îl trata ca pe un vechi prieten. Când erau tineri samurai În Kiyosu, Shonyu, Hideyoshi și Inuchiyo ieșiseră adesea Împreună la băutură. Că tot veni vorba, ce face Nagayoshi? Întrebă el. Se raportase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
grav. — A Încurcat totul cu judecata sa impulsivă, dar se vindecă extraordinar de repede. Vorbește fără oprire doar despre dorința de a reveni pe front cât mai iute posibil, pentru a-și spăla cinstea obrazului. Hideyoshi se Întoarse spre un vasal și Îl Întrebă: — Ichimatsu, dintre toate fortificațiile inamice pe care le-am văzut pe Muntele Komaki, care părea a fi cea mai puternică? Era genul de Întrebare pe care-i plăcea s-o pună, chemându-i pe oamenii din jurul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pe Muntele Komaki, care părea a fi cea mai puternică? Era genul de Întrebare pe care-i plăcea s-o pună, chemându-i pe oamenii din jurul lui și ascultând, Încântat, cuvintele sincere ale tinerilor luptători. În asemenea momente, mulțimea de vasali personali tineri care-l Înconjurau nu-și cântăreau niciodată cuvintele. Când se aprindeau, Hideyoshi se Înfierbânta și el, iar o asemenea atmosferă Îl punea pe orice om din afară În dificultatea de a spune dacă se certau seniorul cu vasalii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
vasali personali tineri care-l Înconjurau nu-și cântăreau niciodată cuvintele. Când se aprindeau, Hideyoshi se Înfierbânta și el, iar o asemenea atmosferă Îl punea pe orice om din afară În dificultatea de a spune dacă se certau seniorul cu vasalii sau doar niște prieteni. Totuși, imediat ce Hideyoshi redevenea, cât de cât, serios, toți ceilalți Își luau seama. Shonyu stătea așezat lângă el și interveni, În sfârșit, În conversație: — Și eu am un lucru despre care aș dori sincer să vorbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
termen scurt, mai mult Îl mulțumea stăpânirea situației de ansamblu, chiar dacă necesita un timp Îndelungat. — Ei, să nu ne grăbim, spuse el, după care se mai relaxă puțin. Până mâine am să mă hotărăsc. Vino de dimineață la tabăra principală. Vasalii personali ai lui Hideyoshi așteptaseră pe coridor, iar acum veniră lângă el. Când ajunseră la intrarea În fortăreața principală, văzură un samurai cu straie ciudate, care stătea ghemuit Într-o poziție de supunere, lângă locul unde erau priponiți caii. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
afirma că Ieyasu se ridicase la luptă cu dreaptă justificare și conducea armata din datorie morală. O expresie de mânie turbată - rară pentru el - schimonosi chipul lui Hideyoshi. — Care dintre inamici a scris pamfletul ăsta? Întrebă. — Ishikawa Kazumasa, răspunse un vasal. — Secretar! răcni Hideyoshi, privind peste umăr. Pune să se Înalțe peste tot pancarte cu următorul mesaj: „Omul care ia capul lui Ishikawa Kazumasa va primi răsplată zece mii de banițe.“ Însă chiar și cu acest ordin, furia lui Hideyoshi nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de banițe. Poarta castelului era deschisă, iar comandantul său ieși să-i salute el Însuși pe invadatori, arătându-le drumul. Clasa samurailor de sub vechiul shogunat nu avusese monopolul imoralității și al degradării. Sub domnia lui Ieyasu, atât seniorul, cât și vasalul mâncaseră orez rece și păsat; purtaseră bătălii; luaseră prășitoarea, lucraseră la câmp și munciseră Împreună cu toții ca să supraviețuiască. În sfârșit, Învinseseră toate greutățile și deveniseră destul de puternici pentru a-i ține piept lui Hideyoshi. Și totuși, chiar și acolo, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să-și ia masa de dimineață. Se aflau În Pădurea Hakusan, numită astfel datorită capelei Hakusan, care se Înălța pe culmea unei mici coline din apropiere. Hidetsugu Își instală taburetul pe colină. — N-aveți apă? Îl Întrebă tânărul pe un vasal. Mie nu mi-a mai rămas deloc În gamelă și mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, Își turnă pe gât ultimul strop de apă. — Nu e bine să bem prea mult când ne deplasăm, Îl sfătui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nu mi-a mai rămas deloc În gamelă și mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, Își turnă pe gât ultimul strop de apă. — Nu e bine să bem prea mult când ne deplasăm, Îl sfătui un vasal. Aveți puțină răbdare, stăpâne. Dar Hidetsugu nu-l Învrednici nici măcar cu o privire. Oamenii pe care-i trimisese Hideyoshi să-l păzească erau pentru acel tânăr ca niște cuie În talpă. La numai șaisprezece ani, era general comandant și, firesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
armată, cu siguranță. — Trebuie să luați o hotărâre, stăpâne. — E inamicul? Altcineva cred că n-ar putea fi. — Stai, mă Întreb dacă este Într-adevăr inamicul. Hidetsugu continua să se arate indiferent. Refuza să creadă că e adevărat. Dar, de Îndată ce vasalii săi ajunseră pe creasta colinei, strigară toți Într-un glas: — Blestem! M-am gândit eu că se putea ca inamicul să aibă un plan de a ne urmări. Pregătiți-vă! Nemaiputând aștepta ordinele lui Hidetsugu, cu toții se repeziră să ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
glasuri disperate care cereau să i se ocrotească viața. Ici, colo, dintre copaci și tufe, de peste tot În lungul drumului, năvăleau roiuri de soldați dușmani. Singura unitate care nu reușea să se salveze era puțin numeroasă, alcătuită din Hidetsugu și vasalii lui. Hidetsugu fusese ușor rănit În două sau trei locuri și lupta Înverșunat cu lancea. Mai sunteți aici, stăpâne? — Repede! Retragerea! Înapoi! Când Îl vedeau, vasalii Îi vorbeau aproape ca și cum l-ar fi dojenit. Până la ultimul, muriră În luptă. Kinoshita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
unitate care nu reușea să se salveze era puțin numeroasă, alcătuită din Hidetsugu și vasalii lui. Hidetsugu fusese ușor rănit În două sau trei locuri și lupta Înverșunat cu lancea. Mai sunteți aici, stăpâne? — Repede! Retragerea! Înapoi! Când Îl vedeau, vasalii Îi vorbeau aproape ca și cum l-ar fi dojenit. Până la ultimul, muriră În luptă. Kinoshita Kageyu observă că Hidetsugu Își pierduse calul și rămăsese pe jos. — Vă rog! Luați-l pe-acesta! Plesniți din bici și plecați de-aici fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Între trupe, astfel Încât, dacă Unitatea Întâi se odihnea, celelalte unități se opreau, și ele, una după alta. Deodată, Kyutaro Își puse mâna pâlnie la ureche și ascultă: S-au auzit Împușcături, nu-i așa? Chiar În acel moment, unul dintre vasalii lui Hidetsugu intră, În galop, În tabără și opri brusc calul. — Oamenii noștri s-au risipit complet. Armata principală a fost anihilată de forțele clanului Tokugawa, nici chiar viața Seniorului Hidetsugu nu mai e În siguranță, se tângui el. Întoarceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
o urgență și am alergat mâncând pământul pentru a-i informa pe Seniorul Nagayoshi și pe Seniorul Shonyu. Cu această ultimă precizare, omul dădu pinteni calului și dispăru, continuându-și drumul spre următoarea unitate din față. — De vreme ce a venit un vasal În locul unui mesager, nu putem decât să presupunem că oamenii noștri din spate au suferit o Înfrângere totală. Stăpânindu-și neliniștea din suflet, Kyutaro mai rămase așezat un moment pe scăunelul de campanie. — Toată lumea la mine! Deja informați care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
unui mesager, nu putem decât să presupunem că oamenii noștri din spate au suferit o Înfrângere totală. Stăpânindu-și neliniștea din suflet, Kyutaro mai rămase așezat un moment pe scăunelul de campanie. — Toată lumea la mine! Deja informați care era situația, vasalii și ofițerii se strânseră În jur, cu chipurile palide. — Forțele clanului Tokugawa sunt pe cale să ne atace. Nu vă irosiți gloanțele. Așteptați ca inamicul să ajungă mai aproape de șaizeci de pași, Înainte de a trage. După ce-i instrui cum să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
un glonț rătăcit, căzu mort Înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată. Kyutaro răgușise de atâtea urlete: — N-are rost să-i fugăriți prea mult timp. Genza! Momoemon! Opriți trupele! Spuneți-le să se Întoarcă! Câțiva dintre vasali se repeziră Înainte și, cu mare dificultate, opriră soldații. — Înapoi! — Retragerea sub stindardul comandantului! Hori Kyutaro descălecă și ieși de pe drum, pe vârful unei movile. Din locul unde se opri, putea vedea totul foarte clar. Privi fix În depărtare. — Hm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cu coapsele depărtate, stătea cocoșat Înainte Într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat În fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi superiori Îl sfătuiseră odată să-și corecteze poziția corpului, iar Ieyasu consimțise, dând vag din cap. Dar, Într-o noapte, stând de vorbă cu vasalii, le povesti despre trecutul lui. — Am crescut În sărăcie. Mai mult decât atât, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi superiori Îl sfătuiseră odată să-și corecteze poziția corpului, iar Ieyasu consimțise, dând vag din cap. Dar, Într-o noapte, stând de vorbă cu vasalii, le povesti despre trecutul lui. — Am crescut În sărăcie. Mai mult decât atât, am fost ostaticul unui alt clan de la vârsta de șase ani și toți cei pe care-i vedeam În jurul meu aveau mai multe drepturi decât mine. Prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
fiu eliberat din prizonieratul la clanul Imagawa și trupul meu avea să-mi aparțină din nou. Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu era incapabil să uite vremurile pe care le petrecuse ca ostatic al clanului Imagawa. Printre vasalii săi apropiați nu exista nici unul care să nu fi auzit povestirile din zilele lui de prizonierat. — Dar, știți, continuă Ieyasu, potrivit celor pe care mi le-a spus Sessai, preoții respectă mai mult ceea ce spun despre un om umerii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Garda Roșie a ieșit În față! — Arată bine, dar mă Întreb cât de bine vor lupta. Ii Hyobu avea douăzeci și trei de ani. Toți știau că tânărul era foarte respectat de Ieyasu și, până În acea dimineață, se numărase printre vasalii din imediata apropiere a seniorului. Din partea lui, Ieyasu Îl considera pe Ii un om ce putea fi folosit cu bune rezultate și Îi Încredințase comanda a trei mii de oameni, precum și responsabilitatea de a conduce avangarda. Acea poziție oferea atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
atât posibilitatea cuceririi celei mai mari faime, cât și Înfruntarea celor mai crâncene greutăți. — Astăzi, să-ți arăți curajul așa cum știi tu, Îl sfătui Ieyasu. Ii, Însă, era atât de tânăr, Încât Ieyasu Îi repartiză În unitate pe doi dintre vasalii cu experiență. Și adăugă: — Să asculți cuvintele acestor veterani. Frații Yukisuke și Terumasa priveau Garda Roșie din poziția lor Înălțată de la Tanojiri, spre miazăzi. — Atacați acel Corp Roșu ostentativ care se dă atâta În spectacol! ordonă Yukisuke. Cu aceste cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
insistaseră asupra validității propriilor lor argumente, provocând o controversă. Acum, priviră șocați la plecarea indigerată a lui Honda. — Honda, unde te duci? Îl Întrebară ei, grăbiți. Honda se răsuci În loc, vorbind ca și cum ar fi ajuns la o concluzie adâncă: — Sunt vasalul seniorului meu de când eram copil mic. Având În vedere situația În care se găsește, nu pot face altceva decât să merg lângă el. — Așteaptă! Kazumasa părea să creadă că Honda era doar căpos și ridică mâna să-l oprească. — Seniorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
o tornadă alergând spre răsărit. Când ieșiră pe malul de miazăzi al Râului Ryusenji, găsiră armata lui Hideyoshi mergând pe țărmul dinspre miazănoapte, companie după companie. — Ei, uite-i! — Stindardul de comandant cu tigvele aurite. — Probabil Hideyoshi e Înconjurat de vasalii lui. Honda și oamenii săi, care călăriseră fără oprire, priveau spre malul celălalt, arătând cu exclamații zgomotoase și punându-și mâinile streașină la ochi. Cu toții tremurau de emoție. Distanța era atât de mică Încât, dacă oamenii lui Honda ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
merită să fim Înțelegători cu el. Oamenii noștri să nu tragă nici o săgeată sau vreun glonț În direcția lui, oricât de Îndârjit ne atacă. Dacă există vreo relație karmică Între noi, Într-o bună zi, am să mi-l fac vasal. E un om demn de a fi iubit. Nu trageți; lăsați-l În pace. În acel timp, desigur, cele trei grupuri de muschetari de pe celălalt țărm continuau să-și Încarce puștile, trăgând Încontinuu. Un glonț sau două ajunseră chiar În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
companii de soldați și-l trimise În urma lui. Întocmai așa cum se așteptase Ieyasu, Nobuo luptă cu ariergarda În retragere a lui Hideyoshi și, deși, un moment, păru să se afle În avantaj, fu repede Învins. În acest mod, mulți dintre vasalii săi căzură În bătălie. Dacă n-ar fi venit din spate Întăririle lui Honda, Nobuo Însuși ar fi putut deveni una dintre marile prăzi ale ariergardei lui Hideyoshi. Retrăgându-se la Muntele Komaki, Nobuo nu se prezentă imediat În fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]