3,889 matches
-
pe toate, nu-i așa? Citește gândurile nerostite? Sigur, acum odihnește-te, fiindcă mâine va trebui să te scoli devreme, că să-l însoțești pe don Terentio la ferma de la Ferdinando pentru maslul mamei sale. Îți șade foarte frumos în veșmântul ăla de ajutor de preot și mă tem să nu te deoache, fiule, așa că am hotărăt să agăț o potcoavă de cal la poarta casei. Trebuie să ținem departe și să alungăm ispitele diavolului. Isabella turuie mereu că semeni cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fac semnul crucii sub șorț. Maica Domnului ți-a vorbit și e musai să te-ajute, iar noi nu trebuie să ne lăsăm târâți în necazuri de ochii înveninați ai vecinilor. Tot Isabella repetă mereu că ești un înger cu veșmântul ăla alb pe tine și dantelele alea, și îngerii, cum știi și tu, nu sunt de pe lumea asta. III Geronimo însuși era impresionat și se îngrijea de toate cele; copilul ăla atât de nărăvaș, dar totodată generos și inteligent, era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bune, fie bat câmpii, iar eu tac. Simt că nu mai rezist, de aceea mă aflu aici. Toți spun că ar fi bântuit de diavol, cum e cu putința ca unul ca el să meargă la mânăstire și să îmbrace veșmântul de călugăr? Dacă rămâne în sat învață o meserie ca la carte, a mea, sau alta, și astfel se ferește de a urma dorințele și planurile Satanei. Bătrânii, dar și cumetrele, vin la mine acasă și tot îmi zic că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să revadă textul a doua și chiar a treia oară, ca să și-l amintească la perfecție. Giandomenico a fost îndrumat spre Placanica, un sătuc vecin cu Stilo. A sosit acolo în asfințitul unei zile a anului 1582, îmbrăcat fiind cu veșmântul alb al "câinilor Domnului" cusut de Catarinella. Împlinise nu demult treisprezece ani. Geronimo, chiar dacă era încruntat, îl privea drept în ochi, dându-i binecuvântarea. Caterina plângea, îi tot spunea să aibă grijă să nu răcească, să se ferească de umezeala
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el nu e o șopârlă, ci un scuipat pe care boșorogii îl împing din plămâni și din trahee pentru a putea să respire. Locotenentul Carlo Spinelli susține că te-a capturat în timp ce fugeai spre nord deghizat în țăran. Cine îmbracă veșmintele tatălui nu comite niciun delict. Rasa mea se udase și Geronimo, taică-meu, îmi dăduse pantalonii lui vechi și haina. Lui Spinelli îi place să omoare oamenii pentru decorații: pentru el un om nu face nici cât o para chioară
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de a fi resemnat. Se gândise să-l pună în gardă împotriva temnicerilor, dar deja era convins, nu mai exista niciun pericol pentru bietul om, dat fiind că-l țineau acolo fără să-i dea vreo atenție, ca pe un veșmânt pus după gratii, așteptând să fie mutat aiurea. Aici în temniță, ți s-a mai arătat vreodată șarpele? Nu, nu era prietenul meu. Trecea prin biserica în noaptea aceea de Crăciun, și sunt sigur că nu am fost eu singurul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și înțelegătorul Nicola, unul din gardieni: O doamnă, ce vine de departe, cere îngăduința să-ți vorbească. Am refuzat eu vreodată pe cineva? Ea m-a rugat să te întreb, ceea ce am și făcut. Femeia intră. Era îmbrăcată foarte simplu, veșmintele îi erau rafinate și scumpe; mersul ei era ca al unei regine, trufaș. Îl privi pe Tommaso drept în ochi și, cu un surâs politicos și aproape afectuos, îl întrebă: Îți amintești de mine? Momentul de rătăcire al lui Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mulțime, aclamându-i numele, l-a salutat la Sorbona, regele Ludovic și Richelieu l-au primit imediat și a primit o chilie ce aducea mai curând cu salonul unui cardinal decât cu cea a unui eremit. A primit daruri, cărți, veșminte, obiecte din aur. Nu-i venea să creadă, era amețit. Dar eu cum am să pot să vă recompensez? Cu știința și gândirea ta, fra' Tommaso, și cu afecțiunea ta pentru Franța pe care o consideri un fel de cetate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se auzeau. Degetele lui coborâră de-a lungul gâtului, apoi mai jos, încurcându-se în cordonul paltonului, în nasturii care se împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele, îl lărgi cu disperare, încurcându-i veșmintele, care în sus, care în jos, dar reușind, în sfârșit, s-o prindă cu amândouă palmele. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele, îl lărgi cu disperare, încurcându-i veșmintele, care în sus, care în jos, dar reușind, în sfârșit, s-o prindă cu amândouă palmele. Nu mai simțea moliciunea dinainte, parcă un pumn țâșnea dinăuntru, trăgând, după el, de-a valma, simțuri și măruntaie. Fără a-și domoli strigătul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o luă asupra lui și și-o puse pe cap. Se potrivi, de parcă Petrache și călărețul de bronz erau de-o seamă, fiecare în lumea lui. Se simți, dintr-odată, chiar și cu această putere nouă, foarte ostenit. Își strânse veșmintele pe trup, vântul sufla prin ele de parcă ar fi fost zdrențuite. Se ghemui la rădăcina zidului și adormi. Poate că visă și visul îl nedumerea, căci capul i se înclină într-o parte și, tot așa, cununa de spini, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumânările mănunchi și aprindeau snopul întreg, se ridica un fum gros care dădea convoiului mai degrabă înfățișarea unui priveghi decât a unui pelerinaj. Biserica era neîncăpătoare, oamenii stăteau în pridvor, dându-se deoparte și întinzându-se să atingă cu mâna veșmântul vreunui episcop care ieșea, cu alai. Cerul era plumburiu și trist, ca un Dumnezeu umilit de rugile suind de pe pământ. — Nu credeam să mai vii, spuse Costică Ologu, căutând un loc în care să fixeze vârful cârjei. — Nu vă știu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frământate ca un aluat de încălțări de tot felul. Ceafa lui Coltuc se răsuci pentru o clipă, destul cât cineva să-i tragă tolba peste cap. Mulțimile dezlănțuite trecură, în urmă rămaseră tarabe răsturnate, mănunchiuri risipite de busuioc, fâșii de veșminte și chiar câțiva bocanci desperecheați. Jandarmii nu mai pridideau întinzând farfuriile de plastic umplute cu polonicele, unii se trăgeau deoparte, ca să mănânce cu mâinile, înghițind pe nemestecate, și să se poată întoarce la reduta din jurul camionului pentru o nouă năvală
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreme să privească cerul, cu ochi neclintiți și uscați. Când găsi puterea de a se uita la ce lăsase în urmă, se găsi într-un spectru știrb al luminii, căruia i se vedeau mai ales marginile, roșu și violet. Sub veșmintele sfâșiate, loviturile lăsaseră carnea umflată și vineție. Pielea se îngroșase ca o crustă întunecată și hainele, de uscătura sângelui, deveniseră scorțoase. Se trase îndărăt, de parcă trăia un coșmar și ar fi vrut să se ferească, stând cu fața la perete. Numai că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru, acum și pururea și-n vecii vecilor ! Amin ! Isaia avea, dintr-odată, un glas nou, lipsit de urmele seci ale tutunului și de alunecările cleioase ale țuicii. Cortegiul tresări, își îndreptă spinările și- și netezi veșmintele, Puțică agitară prapurii, apoi îi păs trară drepți și neclintiți. Calu se schimbase, nu mai avea coama zbârlită și botul alungit din orice parte l-ai fi privit. Nu mai căutau unii la alții cu dușmănie, el și Pârnaie mergeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sale. Lumina îl îmbracă pe Sfânt și-l cuprinde de strălucire: se îmbracă cu tot trupul și în întregime în Lumină, Care este însuși Hristos Dumnezeu, și se văd pe ei înșiși împodobiți cu o slavă negrăită și cu un veșmânt dumnezeiesc strălucitor, și-și închid ochii nesuportând să vadă strălucirea neînțeleasă și neacoperită a veșmântului lor, încât își caută un loc ascuns, unde să se slobozească de multa povară a slavei<footnote Idem, Cartea discursurilor etice. Discursul 4 , p. 215
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
trupul și în întregime în Lumină, Care este însuși Hristos Dumnezeu, și se văd pe ei înșiși împodobiți cu o slavă negrăită și cu un veșmânt dumnezeiesc strălucitor, și-și închid ochii nesuportând să vadă strălucirea neînțeleasă și neacoperită a veșmântului lor, încât își caută un loc ascuns, unde să se slobozească de multa povară a slavei<footnote Idem, Cartea discursurilor etice. Discursul 4 , p. 215. footnote>. Participarea la lumina dumnezeirii nu se limitează la suflet sau la minte, ci trupul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Făcătorul și Domnul și Stăpânul a toate. Apoi se îmbracă (Gal., 3, 17) cu tot trupul și în întregime în Lumina Care este Însuși Hristos Dumnezeu, și se văd pe ei înșiși împodobiți cu o slavă negrăită și cu un veșmânt dumnezeiesc strălucitor, și-și închid ochii nesuportând să vadă strălucirea neînțeleasă și neacoperită a veșmântului lor, încât își caută un loc ascuns, unde să se scape de multa povară a slavei (2 Cor., 4, 17). Apoi Stăpânul Însuși li se
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
trupul și în întregime în Lumina Care este Însuși Hristos Dumnezeu, și se văd pe ei înșiși împodobiți cu o slavă negrăită și cu un veșmânt dumnezeiesc strălucitor, și-și închid ochii nesuportând să vadă strălucirea neînțeleasă și neacoperită a veșmântului lor, încât își caută un loc ascuns, unde să se scape de multa povară a slavei (2 Cor., 4, 17). Apoi Stăpânul Însuși li se face hrană și băutură veșnică și nemuritoare; și se vede de către unii ca un sân
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
puțin imposibilitatea de a prinde toate elementele sufletelor lor îl turbura. În general, arhitectul observase că spiritul tinerilor cu care avea mai des de a face e suspicios, oscilant, tras între doi poli: admirația subită pentru câte un om matur (veșmînt schimbat al instinctului supunerii filiale) și o recalcitranță tot atât de subită, degenerând în dezamăgire și dispreț sarcastic pentru același om. Greutatea pentru Ioanide de a-și forma o noțiune despre tineri venea de acolo că nu putea să-i surprindă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gând indecent, atât era de serioasă și de sigură de sine, dezgolită ca o jucătoare de tenis. Lui Ioanide îi plăceau grozav asemenea imagini, susținea chiar că în orașul construit de el lumea va umbla vara cu costume simplificate, corespunzând veșmântului antic, în nici un caz nu punea vreun gând erotic în admirația lui, mai degrabă încerca o simpatie paternă. Însă gustul lui pentru anatomia tinerelor fete constituia o senzualitate sublimată de artist. Dacă Tudorel s-ar fi căsătorit cu o astfel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cânte câteva arii franceze cu acompaniamentul pianistului, și se pune întrebarea dacă invitarea ei nu pornise la sugestia lui Pomponescu. Adevărul este că contribuția Ioanei fu foarte reușită. Într-o rochie decoltată, abia prinsă de umeri, ce semăna cu un veșmânt grec, aducea aminte de imaginea convențională a Mariannei. La asta contribuia gâtul ei puternic, soliditatea contururilor. Ioana cântă cu gesturi liniștite, ridicând în finale mâinile în sus, ca într-o tragedie antică. Cineva dintre români sugeră să se cânte ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spun nimic. Verticalitatea Ioanei îi apăru ca o impostură și maiestatea ei - compromisă. Dimpotrivă, trecu în revistă obiceiurile doamnei Ioanide, lenjeria ei impecabilă, gustul pentru tot ce este imaculat și drapat. Ce-ar fi o statuie greacă de femeie cu veșmântul în cute întrerupte anarhic? Arta spălatului și a drapării, în antichitate, mergea mînă-n mână cu arta arhitectonică. În legătură cu doamna Ioanide se petrecu în acest timp un incident și comic, și penibil. Pomponescu nu întîrzie, firește, să afle de felonia lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
veneno, Nec casia liquidi corrumpitur usus olivi. "Cu toate că n-au palat înalt cu porți superbe, vomitând dimineața un val imens de lingușitori veniți să salute pe stăpîn" ("Pomponescu, Pomponescu!" făcea Suflețel o apropiere ironică); "și nu tânjesc după uși încrustate, veșminte stropite cu aur sau bronzuri de Corint, și nici nu-și vopsesc lâna cu culoare asiriană; nu corup untdelemnul cu scorțișoară." - Cum vine asta, Iti (așa îndulcea Aurora pe Panait),untdelemn cu scorțișoară? Suflețel se învîrtea în cămașă prin odaie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
simț, cu sentimentul de părinți și soți, cu umanitatea lor în sfârșit. Câte erori judiciare strigătoare la cer nu s-au comis din cauza formalismului justiției, care consulta numai textele, nu și inimile! Domnul procuror a compus acuzatului, acestui tânăr în veșmânt național românesc, un portret de fiară sanguinară. Doamne, cum ne înrîuresc lecturile de specialitate! Ați văzut în ce culori sinistre și anormale ne-a evocat o copilărie așa de nevinovată, așa de suavă? Nu uitați că acuzatul este orfan de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]