6,708 matches
-
cum ar zice Georges Didi-Huberman1, ele ni se înfățișează totodată ca niște „volume dormitânde”, întunecate, enigmatice, asemenea cuburilor negre ale sculptorului contemporan Tony Smith. Căci, ca și creațiile acestuia, corpurile-obiecte sau obiectele-corpuri ale lui Kantor sunt nu numai semne ale vidului, ale absenței, ci și depozitarele unei energii ascunse ce trezește stranii reminiscențe. Relicve tăcute și misterioase amintind de ceva vag și extrem de îndepărtat, ele jalonează „aventura pe tărâmul materiei și al fantomelor” a regizorului, aidoma unor pietre comemorative înălțate pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de materialitate datorată acestor aparențe. „Prezența manechinului e în deplină concordanță cu convingerea mea tot mai fermă că arta nu poate exprima viața decât prin absența vieții și prin recurgerea la moarte, folosindu-se de aparențe șs. n.ț, de vidul spiritual, de absența oricărui mesaj”. Iată de ce manechinul poate deveni în teatrul practicat de el „un MODEL care să incarneze și să transmită un profund sentiment al morții și al condiției omului mort, un model pentru ACTORUL VIU”. Fără îndoială
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
presupune „să le despuiem, să le supunem rușinii de a apărea în toată goliciunea lor, precum leșurile într-un osuar”. Misiune de care se va achita Femeia de serviciu, Măturătoarea, versiune derizorie a „Femeii cu coasa”, adică a MORȚII. Parada vidului: moarte și degradare Măturătoarea reprezintă în primul rând mijlocul de a aduce pe platoul de joc al teatrului o „muncă dintre cele mai «de jos»”, asociată, în plan simbolic, cu „materia în descompunere” și, în al doilea rând, adaugă Kantor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
straniu, care, crede Kantor, ar trebui să șocheze dureros publicul. Moartea și degradarea își dau astfel mâna pentru o „ultimă paradă”, acea „paradă vidă”, acea „celebrare care nu duce nicăieri” al cărei punct culminant este numit - cum altfel? - „complicitatea cu vidul”. Și totuși, în plin „simulacru înșelător”, în plină iluzie ce lasă un gust de „improvizație încropită repede și prost”, își face loc un fior tragic, reînvie ceva din emoția tragediei antice. Căci teatrul acesta cu actori-manechine și cu figuri de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și recunoaște asta. Totuși „palida licărire” a acestor amintiri este singura care, aureolând arhitectura pur verbală a unui asemenea tip de teatru, îi precizează și îi nuanțează sensul. Căci întregul eșafodaj de cuvinte deplânge aici zădărnicia invocației funebre, sentimentul de vid și de tăcere; actul „sculptării unei pietre în formă de piatră”, ne spune un text din Fragmente, este legat de ideea sinuciderii și a amuțirii finale. Un act „echivalent cu «a tăcea»”. Un ciudat paradox face însă ca acest act
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
colossos-ul originar, de rudimentara stelă funerară, de primul mormânt. Astfel încât tot acest ceremonial desfășurat în jurul unui cadavru prezent/absent, care nu reprezintă la Genet decât un simulacru de ceremonial, și tot acest univers spectral care trimite, în același timp, la vid, la absență și la piatra comemorativă par cu atât mai bizare! În aventura lui Genet, moartea dublează întotdeauna privirea, fie ea și cea mai frivolă. De asemenea, fiecare gest poartă pecetea morții. Pentru ceremonialul funebru cu mormânt gol și catafalc
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu se află sicriul cu trupul neînsuflețit al împăratului Germaniei oferă prilejul unei false ceremonii, simulate, găunoase, scurte sau lungi, în cinstea oricărui fel de absență”. Vrând să dea expresie acestui permanent joc între absență și prezență, spectral și piatră, vid și materialitate, joc în care vede adevărata esență a teatrului, Genet va apela și la un alt procedeu, cel al imaginii reflectate în oglindă, făcând din el un soi de metaforă geamănă cu aceea a mormântului gol. În Balconul, oglinzile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
imaginilor. În reflexul spectral, ceva persistă totuși din puterea adevăratelor fantome. Corpul costumat și manechinul sau actorul-statuie ca „bloc de absență” Glorificare a imaginii și a reflexului, construcție a cărei arhitectură țesută din materie și din cuvinte se deschide spre vid, pentru ca „din acest vid să se desprindă o aparență care să arate vidul”, cum se spune în „Straniul cuvânt de...”, teatrul, în concepția lui Genet, se îndreaptă către invizibilitate, aspiră la ea precum statuile lui Giacometti. Ca și ele, actorii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ceva persistă totuși din puterea adevăratelor fantome. Corpul costumat și manechinul sau actorul-statuie ca „bloc de absență” Glorificare a imaginii și a reflexului, construcție a cărei arhitectură țesută din materie și din cuvinte se deschide spre vid, pentru ca „din acest vid să se desprindă o aparență care să arate vidul”, cum se spune în „Straniul cuvânt de...”, teatrul, în concepția lui Genet, se îndreaptă către invizibilitate, aspiră la ea precum statuile lui Giacometti. Ca și ele, actorii, crede Genet, nu capătă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și manechinul sau actorul-statuie ca „bloc de absență” Glorificare a imaginii și a reflexului, construcție a cărei arhitectură țesută din materie și din cuvinte se deschide spre vid, pentru ca „din acest vid să se desprindă o aparență care să arate vidul”, cum se spune în „Straniul cuvânt de...”, teatrul, în concepția lui Genet, se îndreaptă către invizibilitate, aspiră la ea precum statuile lui Giacometti. Ca și ele, actorii, crede Genet, nu capătă masivitatea statuilor decât pentru a ieși cât mai repede
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o profundă rană narcisiacă, de amenințarea prăbușirii, toate aceste temeri fiind adesea opusul afirmațiilor prealabile. Neimplicarea totală poate fi una din strategiile folosite pentru a nega orice sentiment de tristețe sau pentru a evita orice suferință depresivă. Experiența subiectivă a „vidului” (Kernberg, 1980) constituie un mijloc de apărare, adesea foarte eficientă, împotriva amenințării depresive ce urmărește adolescentul în goană după un „obiect” niciodată satisfăcător: nu există de acum înainte nimic de așteptat, nimic de sperat, nimic de căutat, nici de iubit
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adesea foarte eficientă, împotriva amenințării depresive ce urmărește adolescentul în goană după un „obiect” niciodată satisfăcător: nu există de acum înainte nimic de așteptat, nimic de sperat, nimic de căutat, nici de iubit. Adolescentul devine distant, inaccesibil. Această experiență a vidului amenință rapid baza narcisiacă, putând culmina cu senzații de irealitate, de plutire (cf. exemplul Jacques). Pentru Gutton (1986), acest gol, această plictiseală intensă, constituie una dintre formele majore ale stării de proastă dispoziție și are drept rol tocmai evitarea efortului
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
să fie singura modalitate defensivă în fața emergenței fantasmatice. Singurele elemente personalizate se regăsesc în exprimarea afectelor primitive fără elaborare și nici posibilitate de justificare; aceasta este în mod esențial tristețea. De notat extrema sensibilitate a lui Pascal față de absență, de vidul pe care îl subliniază cu fiecare desen. La probele psihologice „pata neagră” și la TAT, materialul mai concret îl ajută pe Pascal. Realitatea este perfect percepută, la fel și sensul relațiilor puse în joc. Două direcții apar în mod clar
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vârstă, mai întâi depresia anaclitică aproape caracteristică, cu manifestări somatice importante, apoi multiplicarea conduitelor de protest și apariția eșecului școlar, în sfârșit, organizarea progresivă a conduitelor psihopatice și delincvente. Organizarea psihopatologică poate fi recunoscută la început în paralel cu prevalența vidului („depresia” în sensul cvasi meteorologic al termenului care este exprimată tipic prin desenul caselor), apoi o tentativă de reconstrucție defensivă și idealizantă, dar al cărui scop este negarea suferinței și a sentimentului de pierdere (exprimată de această dată prin plimbarea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Pascal este anorexia, mai ales în relația cu mama) pentru a ajunge la organizarea apărării prin acțiune, obținând singura ieșire pulsionară trăită ca posibilă: să agreseze, să ia de la altul ceea ce nu va putea niciodată să obțină în mod spontan. Vidul devine atunci persecutiv, deoarece îi reamintește această suferință trecută. Pe măsură ce comportamentele psihopatice, pe de o parte, apărarea prin acțiune, pe de altă parte, ocupă locul întâi, nucleul depresiv devine din ce în ce mai ascuns și mai inaccesibil. Această inaccesibilitate îl privește atât pe
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de demarcație dintre devalorizarea celuilalt, mai ales a părinților și devalorizarea propriei persoane este întotdeauna clară. Această pierdere a stimei de sine este însoțită, în general, de un sentiment de proastă dispoziție, de dezinteres, de plictiseală și mai ales de vid. Invers, a se privi pe sine ca pe propriul său ideal poate provoca stări de jubilație, de excitare, sentimentul că este „grandios”. Oscilațiile frecvente între aceste momente în care adolescentul trăiește un sentiment de grandoare și aceste momente de vid
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vid. Invers, a se privi pe sine ca pe propriul său ideal poate provoca stări de jubilație, de excitare, sentimentul că este „grandios”. Oscilațiile frecvente între aceste momente în care adolescentul trăiește un sentiment de grandoare și aceste momente de vid exprimă elaborarea propriului său sistem de valori ideale. Totuși, pe perioade lungi, adolescentul poate fi invadat de această senzație de vid, de această plictiseală, care amenință travaliul psihic ce este pe cale de a se efectua. Chiar și față de acest sentiment
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
este „grandios”. Oscilațiile frecvente între aceste momente în care adolescentul trăiește un sentiment de grandoare și aceste momente de vid exprimă elaborarea propriului său sistem de valori ideale. Totuși, pe perioade lungi, adolescentul poate fi invadat de această senzație de vid, de această plictiseală, care amenință travaliul psihic ce este pe cale de a se efectua. Chiar și față de acest sentiment de vid adolescentul poate construi sisteme de apărare: fie să adere la un ideal intermediar, idealizarea unui grup de exemplu; fie
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
elaborarea propriului său sistem de valori ideale. Totuși, pe perioade lungi, adolescentul poate fi invadat de această senzație de vid, de această plictiseală, care amenință travaliul psihic ce este pe cale de a se efectua. Chiar și față de acest sentiment de vid adolescentul poate construi sisteme de apărare: fie să adere la un ideal intermediar, idealizarea unui grup de exemplu; fie să adere la un ideal de tranziție sub forma aderării la o credință religioasă, filosofică, sportivă, culturală, dietetică, estetică etc. Această
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
manifestărilor suferințelor psihice la această vârstă. Într-adevăr, în mod obișnuit, acest travaliu de separare sau, mai precis, acest „travaliu de renunțare” se exprimă prin intermediul crizelor lacrimogene, a momentelor de proastă dispoziție, de repliere spre sine însuși cu sentimente de vid și de plictiseală care succed altor perioade de excitare, de jubilație sau de exaltare. Astfel, adolescentul trebuie să se confrunte cu oscilații neîntrerupte ale dispoziției sale și putem defini această perioadă ca fiind aceea a unei veritabile disfuncții fiziologice a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
psihodinamic patologiile carenței și narcisismului sunt la originea acesteia. În afara defectelor de gândire care se întâlnesc în aceste depresii, ele se mai caracterizează prin intoleranță la frustrații, impulsivitate și tendință de a acționa pentru a lupta împotriva sentimentului amenințător de vid și abandon. În termenii trăsăturilor de personalitate, semnele unei oralități de neoprit sunt adesea în planul întâi (aviditate exacerbată, dorință distructivă) în timp ce semnele analității sunt diminuate ( capacitate de a se abține, plăcerea de a se abține etc.). OBIECTUL EXCITANT: SOLUȚIE
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
autonom, ceea ce nu s-a realizat încă. Putem deci considera că acești adolescenți aparțin acelui ansamblu psihopatologic numit „situații limită” și pentru care „sindromul borderline” citat deja, descris de Masterson, reprezintă prima opțiune. Acești pacienți suferă mai mult de sentimentul vidului, al neantului, al nonsensului decât de existența unor afecte depresive și a unor reprezentări ale obiectului pierdut. „Dezobiectualitatea internă” creează un gol, o ruptură în sentimentul de continuitate cu atât mai important cu cât accentuarea nevoilor pulsionale ale adolescentului nu
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
gol, o ruptură în sentimentul de continuitate cu atât mai important cu cât accentuarea nevoilor pulsionale ale adolescentului nu face altceva decât să amplifice procesul proiectiv. Un cerc vicios apare: fiecare manifestare pulsională amplifică trebuința proiectivă, ceea ce accentuează sentimentul de vid, de ruptură, de absență, care întărește trebuința pulsională etc. Sub efectul mâniei și al dorinței, reprezentările sunt destabilizate, chiar distruse, ceea ce provoacă angoasa terifiantă a „deșertului” mental, a neantului care este rezultatul furtunii emoționale și nu cauza” (Ladame, 1988). Adolescentul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de absență, care întărește trebuința pulsională etc. Sub efectul mâniei și al dorinței, reprezentările sunt destabilizate, chiar distruse, ceea ce provoacă angoasa terifiantă a „deșertului” mental, a neantului care este rezultatul furtunii emoționale și nu cauza” (Ladame, 1988). Adolescentul trăiește un „vid intern”, vid al reprezentării, al afectului, al emoției, al investiției, el trăiește această plictiseală care ia puțin câte puțin forma unei proaste dispoziții grave, a unei retrageri care invadează diferitele sectoare ale vieții. În același timp, prin proiecție, el dezvoltă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
care întărește trebuința pulsională etc. Sub efectul mâniei și al dorinței, reprezentările sunt destabilizate, chiar distruse, ceea ce provoacă angoasa terifiantă a „deșertului” mental, a neantului care este rezultatul furtunii emoționale și nu cauza” (Ladame, 1988). Adolescentul trăiește un „vid intern”, vid al reprezentării, al afectului, al emoției, al investiției, el trăiește această plictiseală care ia puțin câte puțin forma unei proaste dispoziții grave, a unei retrageri care invadează diferitele sectoare ale vieții. În același timp, prin proiecție, el dezvoltă uneori sentimentul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]