10,890 matches
-
tema etică a psihopatologiei. Mai exact „imaginea etică” a nebuniei care se generalizează asupra nebunului ca personaj care încarnează nebunia. Pentru societate, nebunia este expresia unei vinovății. Bolnavul psihic este considerat ca fiind un personaj damnat, asupra căruia sunt proiectate vinovățiile colective. În decursul istoriei sale culturale, nebunia a avut, printre altele și rolul de a „prelua” culpabilitățile colective ale societății. Societatea este cea care proiectează, transferă asupra „nebuniei” propriile sale „probleme” ca în cazul unei catarsis colectiv, similar unui scenariu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un fenomen socio-cultural care absoarbe culpabilitatea socială. Ea are un rol esențial, de menținere, în mod paradoxal, a stării de echilibru și puritate socială. Tot ceea ce este impur, străin valorilor morale este proiectat în registrul nebuniei. Nebunia absoarbe răul și vinovăția purificând în felul acesta societatea. Orice societate evită nebunia. Caută să o ascundă. În orice societate există boli care sunt recunoscute și de care se vorbește (bolile somatice) și boli care nu sunt recunoscute, care se ascund și de care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a nebuniei prin schimbarea atitudinii societății față de aceștia, restabilește o stare de echilibru între societate și nebunie. Recunoscând demnitatea umană și pierdută pentru nebuni, societatea se eliberează de faptul de a-i fi culpabilizat. Remarcăm prin aceasta că de fapt vinovăția de „a fi nebun” aparținea societății care proiecta asupra acestora propriile sale tare negative. Anulând aspectul infamat al nebuniei, societatea se reabilitează din punct de vedere moral, sfârșind prin a se disculpabiliza la rândul său. Din acest moment societatea nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ele sunt și de ordin moral. Descoperind și demonstrând faptul că nebunia este expresia unor fenomene psihice morbide, psihopatologia va compensa complexul colectiv de culpabilitate al societății față de nebunie și de bolnavii psihici. Nebunia încetează de a mai fi o „vinovăție”, o „pedeapsă”. Ea se integrează umanului și este cognoscibilă și înțeleasă ca atare. Persoana umană poate fi la fel de bine sănătoasă sau normală psihic, după cum, în egală măsură, poate fi alienată sau bolnavă psihic. Sănătatea și boala sunt virtualități egal posibile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ele nu trebuie aliniate răului sau binelui. Aceste concluzii ale psihopatologiei care reașează nebunia pe un alt sistem de valori, construiește concomitent și o altă atitudine etică față de bolnavii psihici și boala mintală. Această etică exclude atât rușinea, cât și vinovăția. Nebunia exclusă și anatemizată se reîntoarce acceptată în registrul umanului prin psihopatologie. Care sunt efectele practice din punct de vedere etic, ale concluziilor psihopatologiei pentru boala psihică și bolnavul mintal? În primul rând acestea constau în deculpabilizarea nebuniei și instituirea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simptome patologice de la un individ la altul prin inducție sugestivă sau prin imitație. Coprolalie: limbaj grosolan, indecent, vulgar. Criză: schimbare bruscă de atitudine, comportament, cu caracter emoțional-afectiv zgomotos, de scurtă durată și intensitate variabilă, de regulă reversibilă. Culpabilitate: sentiment de vinovăție real sau imaginar trăit cu intensitate de bolnav. Degenerescență: degradare progresivă a personalității, psihic și somatic, cu caracter ereditar, constituțional, dând impresia unei regresiuni la formele ancestrale de evoluție. Déja vu: falsa impresie sau iluzia patologică de „a recunoaște” lucruri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ce sunt inocente, chiar din punctul de vedere al regimului persecutor, și când segmente importante ale populației sunt pedepsite nu pentru crimele de care sunt bănuite, ci pentru cele pe care le-ar putea comite”. Se merge dincolo de prezumția de vinovăție, orice persoană devenind un delincvent potențial. Există deci tot timpul o amenințare surdă care justifică și întreține teroarea. Ea devine totală când nimeni nu se mai opune (Arendt,1995). Căci lucrurile pot merge și mai departe, eliminarea oricărei forme de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și, în sfârșit, rezidenții, un fel de informatori premianți, „șefii clasei”, care puteau instrui și dirija rețeaua în locul ofițerului de legătură, atunci când era necesar. Deși enumeră toate categoriile de mai sus, Legea Deconspirării nu distinge și între eventualele grade de vinovăție care li s-ar putea asocia, ca și cum miza sa etică ar putea fi atinsă printr-o tratare uniformă a tuturor situațiilor reale. Pentru legiuitorul postdecembrist, o persoană de sprijin nu e mai puțin colaborator al poliției politice decât un rezident
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
purtătorul său nu știa nimic. Tehnic vorbind, o asemenea persoană este și ea vizată de lege ca subiect al deconspirării, câtă vreme a fost înregistrată în cartotecă și folosită ca „sursă”. Totuși, chiar și pe cea mai riguroasă scală a vinovăției, e limpede că într-un asemenea caz avem de-a face cu un colaborator involuntar, creat de ofițer prin „exploatare în orb”, adică prin una dintre cele mai uzitate metode ale muncii operative. O altă situație foarte des întâlnită, în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
doar insuficientă (nefiind și a lustrației), ci și periculoasă, care-i confundă și îi transformă pe nevinovați în vinovați, ratând să-i demaște pe aceștia din urmă. Din fericire, lucrurile nu stau așa, câtă vreme criteriul suprem de departajare a vinovățiilor rămâne încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. Nu detaliile formale îi disculpă pe nevinovați și nu ele îi incriminează pe vinovați. Esențiale sunt faptele și consecințele lor: ele îl separă pe falsul informator de informatorul naiv și pe informatorul de ocazie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
simțit vinovate dacă ar fi putut crește acei copii, altele au specificat că vinovați trebuie să fie socotiți în primul rând cei care le-au obligat să recurgă la asemenea măsuri). Menționăm că majoritatea celor care au exclus sentimentele de vinovăție sunt femei cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani. Pot fi operate - după cum s-a presupus, de altfel - corelații între femeile ce se declară practicante active ale unei credințe religioase și afirmarea stării de culpabilitate în urma faptului că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau rudele foștilor deținuți; în cele mai multe cazuri, ele nu știau aproape nimic despre cel arestat - unde este închis sau dacă e în viață); 7. informarea că individul este sau a fost el însuși expus unui stimul nociv de mediu; 8. vinovăția față de moartea sau severa vătămare a altora (un obicei al anchetatorilor era acela de a-i spune celui arestat că el este vinovat dacă familia sa va avea de suferit). Utilizată frecvent, tortura a avut un loc aparte în acest
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
arbitrar s-a păstrat. Se urmărea permanent diferențierea după un criteriu care, neîndeplinit, aducea cu sine, în primul rând, „refuzul iubirii de partid”, ceea ce reactualiza în noi trauma originară a copilului din relația cu mama! Refuzul afecțiunii declanșează spontan sentimentul vinovăției, iar mai târziu constituie baza complexului de inferioritate sau de insuficiență. Am alergat apoi în urma masei, implorându-i iubirea, purtând steaguri și cravate roșii, semnele iubirii, dar și ale eroticului. L.A.: De acord cu paralela, însă cum se poate explica
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că nimeni nu a avut mustrări de conștiință. Lozinca „în numele și pentru binele poporului” a acoperit de-a lungul istoriei cele mai mari atrocități. Cu toate că masele nu au înțeles prea bine substratul problemei, ele nu pot fi absolvite automat de vinovăție. Fără a intra în detaliile tehnicilor manipulative de tip Goebbels, copiate de comuniști, putem releva chiar simplitatea sugestiilor induse prin întrebări retorice de tipul „Vreți voi războiul total?”, creatoare de mari confuzii prin folosirea reversibilității și a incertitudinii unei relații
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de a nu „rata/scăpa” ceva, atunci poate am refuza/controla mult mai bine propriile excese sau pe cele ale consumului inutil, dar și a peste 75% din ceea ce oferă ziarele și televiziunea. Întrebarea dacă inconștiența poate oferi absolvirea de la vinovăție nu este numai una retorică și, revenind la formula complicității mai puțin conștiente, de tipul „ei n-o știu, dar o fac” - ea poate fi tradusă și în altă cheie: dacă noi am „făcut cam tot ce s-a făcut
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
suspectează pe celălalt, atunci relația devine un coșmar, iar escaladarea conflictului în cerc vicios (fiecare se simte justificat prin măsurile celuilalt) devine patologică. Conflictul interior trăit de fiecare, într-o formă sau alta, a fost cel dintre sentimentele refulate ale vinovăției inițiale (orice schimbare socială prin crime se confruntă cu acest conflict), conștientizarea sacrificiului inutil și mai ales sentimentul lipsei de libertate din relație. Sentimentul neputinței rezolvării acestui conflict a determinat refularea sau proiecția vinovăției în „sus”, iar prelucrarea a urmat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fost cel dintre sentimentele refulate ale vinovăției inițiale (orice schimbare socială prin crime se confruntă cu acest conflict), conștientizarea sacrificiului inutil și mai ales sentimentul lipsei de libertate din relație. Sentimentul neputinței rezolvării acestui conflict a determinat refularea sau proiecția vinovăției în „sus”, iar prelucrarea a urmat modul tipic unei mentalități bazate pe suspiciune și nesinceritate cronică, acela de a căuta vinovații în altă parte. L.A.: Una dintre problemele centrale ale „prelucrării trecutului”, care, în opinia mea, ne blochează cel mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
urmat modul tipic unei mentalități bazate pe suspiciune și nesinceritate cronică, acela de a căuta vinovații în altă parte. L.A.: Una dintre problemele centrale ale „prelucrării trecutului”, care, în opinia mea, ne blochează cel mai mult, este chiar aceea a vinovăției. Cum a fost prelucrat trecutul nazist și sentimentul vinovăției în Germania? D.G.: Dacă vrem să facem cu adevărat o treabă cinstită, corectă și pe croiala moralității proprii, n-ar trebui să ne uităm la cât de bine au reușit sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nesinceritate cronică, acela de a căuta vinovații în altă parte. L.A.: Una dintre problemele centrale ale „prelucrării trecutului”, care, în opinia mea, ne blochează cel mai mult, este chiar aceea a vinovăției. Cum a fost prelucrat trecutul nazist și sentimentul vinovăției în Germania? D.G.: Dacă vrem să facem cu adevărat o treabă cinstită, corectă și pe croiala moralității proprii, n-ar trebui să ne uităm la cât de bine au reușit sau nu vecinii noștri să-și prelucreze un altfel de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
reușit sau nu vecinii noștri să-și prelucreze un altfel de trecut decât al nostru. Nazismul a fost un socialism de altă factură și a durat mult mai puțin decât comunismul. Trebuie făcută apoi o diferență între sentimentul și conștiința vinovăției: primul este legat de cel de rușine și inferioritate pornit, de regulă, în relația cu părinții, celălalt este condiționat de dezvoltarea supraeului. Dacă sentimentul vinovăției este mai vag și difuz, iar nelegat de situații concrete, poate declanșa depresii, conștiința vinovăției
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
durat mult mai puțin decât comunismul. Trebuie făcută apoi o diferență între sentimentul și conștiința vinovăției: primul este legat de cel de rușine și inferioritate pornit, de regulă, în relația cu părinții, celălalt este condiționat de dezvoltarea supraeului. Dacă sentimentul vinovăției este mai vag și difuz, iar nelegat de situații concrete, poate declanșa depresii, conștiința vinovăției îmi menține trează amintirea greșelii și faptul că trebuie să fac ceva pentru a mă scuza sau a repara răul făcut, indiferent de timpul când
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vinovăției: primul este legat de cel de rușine și inferioritate pornit, de regulă, în relația cu părinții, celălalt este condiționat de dezvoltarea supraeului. Dacă sentimentul vinovăției este mai vag și difuz, iar nelegat de situații concrete, poate declanșa depresii, conștiința vinovăției îmi menține trează amintirea greșelii și faptul că trebuie să fac ceva pentru a mă scuza sau a repara răul făcut, indiferent de timpul când o voi face. Condițiile de prelucrare în Germania sunt altele, însă cea mai importantă este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și Aufklärer (iluminiști), îndeplinind un rol de „clarificatori” ai poporului și în care problema adevărului ocupa un loc central. Pedeapsa cea mai mare în educație este pentru minciună - ei sunt extrem de severi în acest sens și pentru că prelucrarea sentimentului de vinovăție e strâns legată de cultura adevărului, nu de cultura vinovăției, cum s-ar putea crede. Copilul învață de mic să-și asume răspunderea pentru faptele sale și adevăr, iar perfecționismul cerut de „ideea absolută” și corectitudinea unei justiții, conectată permanent
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și în care problema adevărului ocupa un loc central. Pedeapsa cea mai mare în educație este pentru minciună - ei sunt extrem de severi în acest sens și pentru că prelucrarea sentimentului de vinovăție e strâns legată de cultura adevărului, nu de cultura vinovăției, cum s-ar putea crede. Copilul învață de mic să-și asume răspunderea pentru faptele sale și adevăr, iar perfecționismul cerut de „ideea absolută” și corectitudinea unei justiții, conectată permanent la morala filosofilor clasici, au diminuat șansele ocolirii vinovăției. Meticulozitatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cultura vinovăției, cum s-ar putea crede. Copilul învață de mic să-și asume răspunderea pentru faptele sale și adevăr, iar perfecționismul cerut de „ideea absolută” și corectitudinea unei justiții, conectată permanent la morala filosofilor clasici, au diminuat șansele ocolirii vinovăției. Meticulozitatea lor analitică a făcut să nu existe probleme în a se ști adevărul - cum ar fi detaliul că Hitler nu-și plătea impozitele! Au existat însă și unele excepții care dau de gândit, asociabile unor practici contemporane: unii naziști
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]