2,833 matches
-
un moment dat. Poezia Anei Blandiana rămâne, orice am spune, prizoniera afectului, e o lirică a sentimentului descătușat, senzorială, până la un punct. Chiar și volumul Cu stea de pradă (1985), care se delimitează de letargicele, oniricele, metafizicele poeme anterioare (unde visarea și somnul erau tutelare), din perioada maturității (Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972; Ochiul de greier, 1981), construiește versuri după tehnica imaginilor expresioniste. Prin urmare, iritarea, revolta, stări specifice acestui volum, se traduc tot prin antrenarea unor figuri de stil. E de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cerceta posibilul, a i te deschide înseamnă a renaște. A te naște către libertate și responsabilitate. CUNOAȘTERE A POSIBILULUI: TRECUTUL, PREZENTUL ȘI VIITORUL O MARE DE INCERTITUDINE Cunoașterea posibilului e un exercițiu de stil, o speculație intelectuală, sau e pură visare? Să ne oprim la alt eveniment major al secolului al XX-lea, nazismul. Istorici, sociologi, politologi, economiști, psihanaliști au scris tomuri întregi menite să ne facă să înțelegem această monstruozitate, să o explice. Se iau în discuție factorii sociologici, culturali
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dorește a fi, ca și filosofia lui Bergson, o încercare de a gîndi contingența lumii. Dacă avem visuri mărețe, înseamnă că ori suntem nebuni, și-atunci credem în visurile noastre și suntem fericiți, ori suntem doar niște visători pentru care visarea e o muzică a sufletului, plină de alinare, dar fără rost. Dar dacă visăm la ceva posibil, atunci ne e dat să cunoaștem posibilitatea reală a adevăratei decepții. Nu pot regreta din adîncul sufletului că n-am fost un împărat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
propune el? Un alt imposibil: este imposibil ca o lume diferită o lume de ființe egale, mai fraternă și mai solidară, mai primitoare și mai nuanțată, mai demnă și mai poetică să fie imposibilă, aici și acum. Cîteodată, elanuri de visare pun stăpînire pe spiritul, sufletul și trupul său. Tuturor acelora care observă cu ironie că este incapabil să spună cum ar arăta o astfel de lume, el le amintește că ființele umane n-au nevoie de un proiect, nici de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
omul nu are înclinație - a dat a lehamite din mînă și numai ce vezi că n‑are spor deloc. Atunci în aceste caractere însetate de activitate, dar slabe, feminine, gingașe, încetul cu încetul ia naștere ceea ce se numește înclinare spre visare și omul, pînă la urmă, nu mai este om, ci un fel de ființă ciudată de genul neutru - un visător“4. Evident, avem a face cu una dintre „ideile fixe“ dostoievskiene, dacă meditația asupra ei are limitele temporale atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
nuvela din contextul imediatului și multiplică posibilitățile de interpretare. Motivul „omului de prisos“ este tratat astfel nu à la Belinski și Dobroliubov, ci à la Dostoievski. Da, personajul face parte din galeria predecesorilor, este înzestrat cu aceeași înclinație excesivă spre visare, este aproape lipsit, ca și „confrații“ săi, de impulsuri sexuale, comportamentul său este dominat de ezitare și timiditate, ceea ce aproape că duce la anihilarea voinței. Însă dedublarea sa este mult mai accentuată, mult mai frenetică decît la Oneghin sau Peciorin
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
o mamă bătrînă, cu ocupația predilectă de a împleti ciorapi, precum și o bucătăreasă, tot Fiokla și tot surdă! În sfîrșit, regăsim și un iubit (la Pușkin, deghizat în femeie și tocmit ca bucătăreasă în locul decedatei Fioklaă sub același acoperiș. Iar visările Nastenkăi nu mai sînt atît de hieratice, ele avînd, de fapt, un singur final posibil: căsătoria (mai întîi cu un prinț chinez și apoi cu tînărul chiriaș de la mansardăă. Peste toate acestea plutește aburul destul de frivol al Bărbierului din Sevilla
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
întâlneai într-o zi pe stradă, povesteai și acasă evenimentul. (Acum Magdalena nu numai că nu ațipea în fața televizorului, nu mai putea dormi nici măcar noaptea. Televizorul nu-l mai punea în funcție... în lungile ore de nesomn, câteodată o apuca visarea și se gândea la tovarășul Lascu " la felul cum îl cunoștea din vedere de pe stradă, înalt, serios, important, politicos, răspunzând oricui la salut, necăsătorit, adică văduv... Oare cine îi spală cămășile acelea mereu albe? Și-l imagina pe tovarășul Lascu
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
de realitatea lor. Cert este că mie experiența privirii mi-a fost suficientă. Și aceasta pentru că întoarcerea asupra sieși, de care vorbeam la început, mi se pare miza importantă. Iar, uneori, asceza atingerii obligă ascuțirea privirii și transformarea ei în visare și în sursă aparte de sinteză. Muzeul meu, al primilor zece ani, e pe cale de a se deschide. Dar nu este interactiv. 3. Despre mișcare Experiența unei lumi în care mișcarea însăși devine punct de referință este unul dintre privilegiile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în panoul decorativ intitulat Muzica, proiectat pentru casa Tache Ionescu. Artistul realizează o pictură de atmosferă, de o rezonanță arcadică, imprimând personajelor, un tânăr care cântă ascultat de o femeie îngenunchiată într-un decor de grădină sălbatică, un aer de visare și reținută melancolie. Pictura reflectă o profundă interiorizare, a cărei dimensiune este recuperabilă din atitudinea și expresia concentrată a personajelor absorbite de farmecul muzicii. Paula Constantinescu detectează un reflex literar al picturii germane, menit a accentua aici o sensibilitate simbolistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întregului ciclu decorativ, în care apar noțiuni abstracte precum viață, vis, plăcere, poezie, glorie"177. Seria de teme de ecou hedonist-poetic evocă o perspectivă simbolistă asupra concepției panourilor decorative, pe care, în opinia criticului, pictorul a derealizat-o. Însă poezia și visarea nu sunt eliminate din aceste schițe care respiră o emoție decantabilă în culoare și mișcare și mai ales într-o încețoșare a imaginii. În cazul celor două schițe pentru Vara, fundalul acvatic, ambianța estivală, efectul de siluetă amintesc de celelalte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mișcare și mai ales într-o încețoșare a imaginii. În cazul celor două schițe pentru Vara, fundalul acvatic, ambianța estivală, efectul de siluetă amintesc de celelalte tablouri cu caracter simbolist ale lui Petrașcu, de desfășurarea unei atmosfere care predispune la visare. În Toamna, anotimp al melancoliei și al reflecției nostalgice în registrul sensibilității simboliste, accentul simbolist se precizează mai ferm cu ajutorul unui personaj așezat la o masă, într-o atitudine meditativă, cu o carte în față și cu o vioară alături
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
natural, pictorița se dispensează de reperele istoriste sau moderne și în privința veșmântului pe care-l poartă femeia. Sugestia simbolistă a unei feminități arhetipale, rezultat al unei alchimii, vine și pe această filieră a dizolvării reperelor, dar și din invitația spre visare pe care expresia de transă a femeii o invocă. Pe lângă configurarea unei "terre idéale", a unui "paysage imaginaire", sugerată de diversitatea horticolă, ca și în primul panou, fapt remarcat cu acribie de Marian Constantin, cel de-al doilea panou marchează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o femeie-nimfă-sirenă se află la marginea mării. Este vorba de o ființă mitologică ieșită în singurătatea deplină a unui loc pustiu, desfășurându-și grația departe de ochiul profan. Simbolist în această pânză este un anumit aer melancolic, o deschidere spre visare pe care-l degajă peisajul natural. Frumusețea sa se răsfrânge în apariția solitară a sirenei și a momentului magic, privilegiat, la cumpăna dintre zi și noapte. Petrașcu urmărește acest efect contemplativ, și mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1892- 1942) cu Prometeu (bronz, 37 x 28 x 17 cm), Somnul, Diavolul, pentru a nu vorbi de contribuția la monumentul din Rio de Janiero, celebra statuie, Isus Mântuitor, al cărui chip îi aparține sculptorului român, Vasile Ionescu Varo cu Visare, Savu Savargin etc. Există și sculptori care au pornit din România pentru a fi ulterior asimilați ca sculptori în alte culturi, unii uitați, precum George Swiacinsky. În definitiv, este dificil de a stabili ponderea pe care a reprezentat-o simbolismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
raport tematic, influența rodiniană este recuperabilă din obstinația cu care acești artiști revin la tema gândirii, a gânditorului și cea a sărutului, ca variațiuni tematice ale sculpturilor rodiniene, cât și la exprimarea unor états d'âme, suferința, melancolia, disperarea, meditația, visarea, sau cu termenii Adrianei Șotropa, prin "Importanța acordată sugestiei, Ideii, sentimentelor, rolul activ al spectatorului (...)"312. Într-un alt registru, cel al disocierii de această dată dintre sculptură și pictură, S. Maur sesiza deopotrivă la Teodor Burcă și Horia Boambă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Roma și la Paris figura în Salonul Societății Artiștilor Francezi cu numeroase premii, Severin apărea ca un artist consacrat din timpul vieții, a cărui sensibilitate simbolistă era reprezentată plenar în opere precum Vers l'infini (Spre infinit), Spre necunoscut (1915), Visări păgâne, Suferința etc. Referindu-se la Vers l'Infini și portretul lui Macedonski, Marin Simionescu-Râmniceanu revenea asupra unei obiecții fondatoare privitoare la sculptura simbolistă, aplicarea unei viziuni picturale volumelor, operație care se constituie și în modalitate de lectură simbolistă. "Dacă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afectiv. Tot o dimensiune extatică este prezentă în lucrarea Spre necunoscut (1915), unde două figuri cu un aspect androgin, la limită feminine, îngemănate destinal în blocul de piatră, par extrase unui vis. Transa în care se află topește deopotrivă suferința, visarea, pasiunea, sentimentul disoluției într-un melanj de sensibilitate decadentă. Aceste chipuri cu pleoapele pe jumătate închise, fapt corespunzător unui rapel către abisul propriei interiorități, semicecitate a unei somnolențe magnetice, stau sub semnul agoniei și al declinului. Cu titlul Suferința (1928
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea a unei femme fragile sau a unei femme fatale. Spre deosebire de tabloul lui Pallady, calele nu devin eufemismele devoalate ale unei sexualități febricitate senzual, privirea este cea care indică florile, și nu invers. Există aici o simbioză între reflecție și visare, între spirit și expresia subtilă a unei dorințe, reveria. Floarea pare să exercite un fascin asupra tinerei femei, lujerul pe care se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza se înscrie în tiparul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de reflexivitate, de complexitate sufletească. Există, prin urmare, și un registru soft, în continuitatea romantismului, al reveriei ușoare, al stărilor tranziente, puse adesea în relație cu o preocupare intelectuală. Astfel, lectura unei cărți decupează profilul unei feminități interiorizate, înclinate spre visare. Aici însă funcționează un prim tipar "burghez", întotdeauna femeia este înfățișată citind și nu bărbatul. Lectura devine astfel o preocupare feminină, un hobby grațios este vorba de lectura de romane -, în cazul bărbatului lectura este presupusă ca studiu sau ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestei picturi, cel al interiorității. Acest chip ne trimite prin sugestie către altundeva, o proiecție incertă, o vibrație emotivă, o evanescență. Tablouri precum Fată tânără cu fața la foc, Doamna în rochie galbenă sau Pe gânduri asociază reveriei și o gesticulație afină. Visarea vine și din așteptare, precum într-un tablou ca Femeie lângă stâncă, așteptare pe care nimic nu o clarifică. O întâlnire? Un scurt popas pentru odihnă? Un moment de contemplație? Lectura ne introduce în spațiul reveriei căreia cartea îi servește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
erotică calchiată parcă după Watteau, Boucher sau Fragonard din Reverie pastișa este evidentă -, la insolitarea melancolică de factură böckliniană din Peisaj cu personaj siguratic sau la vibrația sensibilă a feminității din La malul lacului. Ipolit Strâmbu atinge tema reveriei în Visare și Pe gânduri tot în registrul unei feminități transportate reflexiv în cuprinsul propriei interiorități. În Visare, femeia își acoperă fața cu mâna, gest care reflectă interiorizarea ca o separare, ca o retragere din contingent. Cu totul remarcabil este tabloul lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de factură böckliniană din Peisaj cu personaj siguratic sau la vibrația sensibilă a feminității din La malul lacului. Ipolit Strâmbu atinge tema reveriei în Visare și Pe gânduri tot în registrul unei feminități transportate reflexiv în cuprinsul propriei interiorități. În Visare, femeia își acoperă fața cu mâna, gest care reflectă interiorizarea ca o separare, ca o retragere din contingent. Cu totul remarcabil este tabloul lui Ion Theodorescu Sion, intitulat Visare, tablou de reflex secesionist -, Klimt dar și Schiele pot fi invocați
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în registrul unei feminități transportate reflexiv în cuprinsul propriei interiorități. În Visare, femeia își acoperă fața cu mâna, gest care reflectă interiorizarea ca o separare, ca o retragere din contingent. Cu totul remarcabil este tabloul lui Ion Theodorescu Sion, intitulat Visare, tablou de reflex secesionist -, Klimt dar și Schiele pot fi invocați pentru o comparație unde figura feminină are drept fundal un panou decorativ. Postura devine expresia unei intense emoții, mîinile femeii sunt împreunate, corpul transmite vibrația afectului, ochii sunt închiși
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
idilic. Artur Verona încetează să mai picteze idile, ceea ce-l reține sunt elementele folclorice și desfășurarea plenitudinară a unui suflet național. O parte din tablourile sale cu țărănci dobândesc o notă intimistă, tinerele fete sunt izolate într-o atitudine de visare pe care cadrul natural o amplifică, însă fără acea pronunțată turnură romantică. Țărăncile lui Artur Verona, Țărancă în pădure (3425), Țărancă în peisaj (915), au ceva hieratizat, înnobilate printr-o însingurare poetică. Țăranca stă culcată cu capul în palmă, cu spatele la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]