2,638 matches
-
4. O altă moră aparte este "stopul", care este o pauză de lungime egală cu o moră în care se pregătește pronunția consoanei următoare. 5. Între consoana și vocala unei more normale se poate intercala semivocala y. 6. Prin alungirea vocalei se poate obține o moră dublă. Fiecare moră pronunțată durează aproximativ același interval de timp, ceea ce a adus limbii japoneze epitetul de limbă metronomică. Vocale: În limba japoneză există cinci vocale, foarte asemănătoare cu cele din limba română sau limba
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
Între consoana și vocala unei more normale se poate intercala semivocala y. 6. Prin alungirea vocalei se poate obține o moră dublă. Fiecare moră pronunțată durează aproximativ același interval de timp, ceea ce a adus limbii japoneze epitetul de limbă metronomică. Vocale: În limba japoneză există cinci vocale, foarte asemănătoare cu cele din limba română sau limba italiană. Acestea sînt (în ordine): a, i, u, e, o. Ele sînt practic identice cu echivalentele lor din limba română, mai puțin u, care este
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
normale se poate intercala semivocala y. 6. Prin alungirea vocalei se poate obține o moră dublă. Fiecare moră pronunțată durează aproximativ același interval de timp, ceea ce a adus limbii japoneze epitetul de limbă metronomică. Vocale: În limba japoneză există cinci vocale, foarte asemănătoare cu cele din limba română sau limba italiană. Acestea sînt (în ordine): a, i, u, e, o. Ele sînt practic identice cu echivalentele lor din limba română, mai puțin u, care este nerotunjit, undeva între î românesc și
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
scris a textului sacru al religiei islamice, [[Coran,kipcakari athama al hai dik Într-o primă fază, textul [[Coran]]ului a fost notat într-un ductus [[consoană|consonantic]], defectiv, în care același semn grafic reprezenta mai multe [[consoană|consoane]], iar [[vocală|vocalele]] scurte nu erau marcate. De exemplu, sunetelor b, t, t, n, y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura și chiar înțelegerea textului. De aceea, ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali (m. [[688]]) a introdus un sistem constituit din
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
a textului sacru al religiei islamice, [[Coran,kipcakari athama al hai dik Într-o primă fază, textul [[Coran]]ului a fost notat într-un ductus [[consoană|consonantic]], defectiv, în care același semn grafic reprezenta mai multe [[consoană|consoane]], iar [[vocală|vocalele]] scurte nu erau marcate. De exemplu, sunetelor b, t, t, n, y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura și chiar înțelegerea textului. De aceea, ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali (m. [[688]]) a introdus un sistem constituit din puncte
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
exemplu, sunetelor b, t, t, n, y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura și chiar înțelegerea textului. De aceea, ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali (m. [[688]]) a introdus un sistem constituit din puncte colorate, prin care se indicau [[vocală|vocalele]] scurte. Către anul [[700]], califul ’umayyad ‘Abdu-l-Malik, sub influența guvernatorului al-Hallağ bin Yūsuf poruncește să fie făcută diferențierea consoanelor în scris. Al-Halil bin ’Ahmad al-Farahidi (m. [[786]]) a înlocuit sistemul de notare a vocalelor scurte folosit de ’Abu-l-’Aswad
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
sunetelor b, t, t, n, y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura și chiar înțelegerea textului. De aceea, ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali (m. [[688]]) a introdus un sistem constituit din puncte colorate, prin care se indicau [[vocală|vocalele]] scurte. Către anul [[700]], califul ’umayyad ‘Abdu-l-Malik, sub influența guvernatorului al-Hallağ bin Yūsuf poruncește să fie făcută diferențierea consoanelor în scris. Al-Halil bin ’Ahmad al-Farahidi (m. [[786]]) a înlocuit sistemul de notare a vocalelor scurte folosit de ’Abu-l-’Aswad ad-Du
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
colorate, prin care se indicau [[vocală|vocalele]] scurte. Către anul [[700]], califul ’umayyad ‘Abdu-l-Malik, sub influența guvernatorului al-Hallağ bin Yūsuf poruncește să fie făcută diferențierea consoanelor în scris. Al-Halil bin ’Ahmad al-Farahidi (m. [[786]]) a înlocuit sistemul de notare a vocalelor scurte folosit de ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali printr-un alt sistem ce cuprinde șase semne: Acest [[sistem de scriere|sistem]], care s-a impus în mod exclusiv din secolul al XI-lea, este folosit și astăzi. Cu timpul, [[alfabetul arab
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
de firesc. [[Alfabetul arab]] are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar "hamza", „pinten”, care notează consoana [[consoană oclusivă|oclusivă]], [[consoană glotală|glotală]], [[consoană sonoră|sonoră]] cunoscută sub numele de [[ocluziune glotală|stop glotal]]) care notează [[consoană|consoanele]] și [[vocală|vocalele]] lungi. Comparativ cu [[alfabetul latin]], [[alfabetul arab]] nu cunoaște litere mari (majuscule) sau mici (minuscule). De asemenea, nu există litere specific de tipar ori specific de mână, ci doar stiluri de scriere diferite așa cum am arătat mai sus. În
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
firesc. [[Alfabetul arab]] are douăzeci și nouă de litere (inclusiv semnul suplimentar "hamza", „pinten”, care notează consoana [[consoană oclusivă|oclusivă]], [[consoană glotală|glotală]], [[consoană sonoră|sonoră]] cunoscută sub numele de [[ocluziune glotală|stop glotal]]) care notează [[consoană|consoanele]] și [[vocală|vocalele]] lungi. Comparativ cu [[alfabetul latin]], [[alfabetul arab]] nu cunoaște litere mari (majuscule) sau mici (minuscule). De asemenea, nu există litere specific de tipar ori specific de mână, ci doar stiluri de scriere diferite așa cum am arătat mai sus. În schimb
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
de mână, ci doar stiluri de scriere diferite așa cum am arătat mai sus. În schimb, deoarece literele se leagă între ele, în cea mai mare parte a situațiilor, au forme diferite în funcție de relația lor cu celelalte litere din cuvânt. Pentru vocalele scurte se folosesc semne puse deasupra sau dedesubtul consoanelor (numai în cărțile destinate învățării limbii arabe, precum și în cărțile sfinte, [[Coran]] și [[Biblie]], pentru a evita erorile de citire); în textele obișnuite, vocalele scurte nu apar decât pentru a evita
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
lor cu celelalte litere din cuvânt. Pentru vocalele scurte se folosesc semne puse deasupra sau dedesubtul consoanelor (numai în cărțile destinate învățării limbii arabe, precum și în cărțile sfinte, [[Coran]] și [[Biblie]], pentru a evita erorile de citire); în textele obișnuite, vocalele scurte nu apar decât pentru a evita confuzii între cuvinte care au același schelet consonantic, dar se diferențiază prin vocale. Pe lângă aceste semne suplimentare, pentru vocalele scurte, mai există o serie de semne cum ar fi: [[Alfabetul arab]], cu unele
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
destinate învățării limbii arabe, precum și în cărțile sfinte, [[Coran]] și [[Biblie]], pentru a evita erorile de citire); în textele obișnuite, vocalele scurte nu apar decât pentru a evita confuzii între cuvinte care au același schelet consonantic, dar se diferențiază prin vocale. Pe lângă aceste semne suplimentare, pentru vocalele scurte, mai există o serie de semne cum ar fi: [[Alfabetul arab]], cu unele adaptări, se folosește, fie în exclusivitate, fie în paralel cu alte alfabete, și pentru notarea altor limbi din [[Asia]], precum
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
cărțile sfinte, [[Coran]] și [[Biblie]], pentru a evita erorile de citire); în textele obișnuite, vocalele scurte nu apar decât pentru a evita confuzii între cuvinte care au același schelet consonantic, dar se diferențiază prin vocale. Pe lângă aceste semne suplimentare, pentru vocalele scurte, mai există o serie de semne cum ar fi: [[Alfabetul arab]], cu unele adaptări, se folosește, fie în exclusivitate, fie în paralel cu alte alfabete, și pentru notarea altor limbi din [[Asia]], precum [[limba persană|persana]] ("farsi"), [[limba kurdă
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
cuvânt]], dar conține sensul [[semantică|semantic]]. Consoanele "š-r-b", de exemplu, arată rădacina care înglobează sensul larg de „a bea”, "s-r-q", „a fura”, "‘-k-l", „a mânca” etc. Cuvintele se formează prin atașarea la radăcina triconsonantică (sau, rareori, cvadriconsonantică) a unei structuri [[vocală|vocalice]] și a unor [[morfem|afixe]] (prefixe, sufixe, infixe). În mod tradițional, gramaticienii arabi au folosit rădacina "f-‘-l", „a face”, ca prototip pentru formarea cuvintelor. De la oricare rădacină triconsonantică, se pot forma până la zece forme (în [[limba arabă clasică
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
genul într-un singur [[morfem]], în vreme ce neîndeplinitul sau "forma cu prefixe" se construiește folosind o combinație de prefixe (pentru persoană) și sufixe (pentru gen și număr). Celelalte moduri, fără imperativ, sunt marcate prin sufixe: /u/ pentru indicativ, /a/ pentru conjunctiv, vocala zero pentru apocopat și /an/ pentru modul energic. Imperativul preia terminațiile apocopatului, dar fără prefixe. Pasivul este marcat prin schimbarea [[vocală|vocalelor]] în interiorul [[verb]]ului: "šariba" (a bea) - "šuriba" (a fost băut). [[Substantiv]]ele din araba literară au Construcția genitivală
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
sufixe (pentru gen și număr). Celelalte moduri, fără imperativ, sunt marcate prin sufixe: /u/ pentru indicativ, /a/ pentru conjunctiv, vocala zero pentru apocopat și /an/ pentru modul energic. Imperativul preia terminațiile apocopatului, dar fără prefixe. Pasivul este marcat prin schimbarea [[vocală|vocalelor]] în interiorul [[verb]]ului: "šariba" (a bea) - "šuriba" (a fost băut). [[Substantiv]]ele din araba literară au Construcția genitivală se folosește pentru a determina un substantiv printr-o relație genitivală: "baytu-l-ğăr" „casa vecinului" ("bayt" „casă";"ğăr" „vecin"). Substantivele articulate primesc
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
pentru gen și număr). Celelalte moduri, fără imperativ, sunt marcate prin sufixe: /u/ pentru indicativ, /a/ pentru conjunctiv, vocala zero pentru apocopat și /an/ pentru modul energic. Imperativul preia terminațiile apocopatului, dar fără prefixe. Pasivul este marcat prin schimbarea [[vocală|vocalelor]] în interiorul [[verb]]ului: "šariba" (a bea) - "šuriba" (a fost băut). [[Substantiv]]ele din araba literară au Construcția genitivală se folosește pentru a determina un substantiv printr-o relație genitivală: "baytu-l-ğăr" „casa vecinului" ("bayt" „casă";"ğăr" „vecin"). Substantivele articulate primesc articolul
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
ului sau prepozițiilor și exprimă complementele verbale și prepozitionale sau posesia, în cazul [[substantiv]]elor. Pronumele afix pentru persoana întâi singular are forme enclitice diferite pentru [[verb]]: (/-ni), iar pentru prepoziții și [[substantiv]]e(/-y/ după [[consoană|consoane]], /-ya/ după [[vocală|vocale]]). [[Substantiv|Substantivele]], [[Verb|verbele]], [[Pronume|pronumele]] și [[Adjectiv|adjectivele]] se acordă unele cu altele în toate privințele. Totuși, pluralul substantivelor neumane fac acordul cu femininul singular. Mai mult, un [[verb]] într-o poziție inițială în cadrul [[propoziție]]i sau frazei
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
sau prepozițiilor și exprimă complementele verbale și prepozitionale sau posesia, în cazul [[substantiv]]elor. Pronumele afix pentru persoana întâi singular are forme enclitice diferite pentru [[verb]]: (/-ni), iar pentru prepoziții și [[substantiv]]e(/-y/ după [[consoană|consoane]], /-ya/ după [[vocală|vocale]]). [[Substantiv|Substantivele]], [[Verb|verbele]], [[Pronume|pronumele]] și [[Adjectiv|adjectivele]] se acordă unele cu altele în toate privințele. Totuși, pluralul substantivelor neumane fac acordul cu femininul singular. Mai mult, un [[verb]] într-o poziție inițială în cadrul [[propoziție]]i sau frazei apare
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
perioada 1844-1849, apoi definitiv în 1867, maghiara devine limbă oficială. Dialectele limbii maghiare sunt grupate în zece regiuni dialectale, fiecare cuprinzând două sau mai multe grupuri de dialecte: Sistemul fonologic al limbii maghiare standard este format din șapte perechi de vocale, una scurtă și una lungă per pereche, și din 25 de consoane, fiecare din acestea având o variantă scurtă și una lungă. Opoziția scurtă - lungă are valoare funcțională, adică sensul cuvintelor poate fi diferențiat prin cantitatea unei vocale sau a
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
perechi de vocale, una scurtă și una lungă per pereche, și din 25 de consoane, fiecare din acestea având o variantă scurtă și una lungă. Opoziția scurtă - lungă are valoare funcțională, adică sensul cuvintelor poate fi diferențiat prin cantitatea unei vocale sau a unei consoane. se caracterizează și prin armonie vocalică, adică, de regulă, un cuvânt conține numai vocale caracterizate printr-o trăsătură comună: sunt fie anterioare, fie posterioare. Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
având o variantă scurtă și una lungă. Opoziția scurtă - lungă are valoare funcțională, adică sensul cuvintelor poate fi diferențiat prin cantitatea unei vocale sau a unei consoane. se caracterizează și prin armonie vocalică, adică, de regulă, un cuvânt conține numai vocale caracterizate printr-o trăsătură comună: sunt fie anterioare, fie posterioare. Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. În limba maghiară, accentul este tonic (numit și de intensitate), ca în română
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
cele de tip desinență, se numesc "ragok" (singular "rag"). Se deosebesc de celelalte tipuri de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele. Exemplu de cuvânt cu sufixe: "házaimban" „în casele mele”, format din rădăcina "ház" „casă”, vocala de legătură "-a-", sufixul "-i" (care indică pluralul în cazul obiectelor posedate), sufixul "-m" (care indică persoana I singular a posesorului) și sufixul "-ban" (corespunzător prepoziției românești „în”). După Keszler 2000 din punct de vedere morfologic, cuvintele se clasează în
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
controlat total de către el. Chiar termenul „Nevermore”, susține Poe, este folosit datorită efectului creat de sunetele vocalice lungi (cu toate că este posibil să fi fost inspirat de George Gordon Byron sau Henry Wadsworth Longfellow). Poe a mai folosit sunetul produs de vocala „o” lungă și în alte poeme: „no more” în „Tăcere” sau „evermore” în „Viermele biruitor”. Subiectul în sine, a declarat Poe, a fost ales deoarece „moartea ... unei femei frumoase este fără îndoială cea mai poetică temă din lume”. Spusă de
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]