50,154 matches
-
continuăm invocarea justițiară a unei lumi pe dos, luptîndu-ne cu I.D. Bălan și Mihai Beniuc, cu Maria Banuș și Nina Cassian, cu Titus Popovici sau cu Dan Deșliu?! Nu cred (nu vreau să cred) că prin anii '80, exista vreo voce serioasă care să jure pe destinul acestor scriitori sau al altora, în fine, în destinul acelor scriitori propulsați din motive extraliterare în fruntea ierarhiei. Ierarhia aceasta oficială nu era validată de nimeni, deși pentru publicul larg putea fi un punct
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
sensul unui naufragiu, ci mai degrabă al unui început de înțelepciune. Uită, spre a te salva!", se îndeamnă și ne sugerează George Banu. Spectacolul de la Cluj realizat de Mihai Măniuțiu este, într-un fel, o încercare de a prinde o voce, un personaj, o personalitate extraordinară ca a lui George Banu care a iubit și iubește teatrul în tot ce are el mai seducător, mai valoros, mai provocator. George Banu este un spectator avizat și împătimit de ce se întîmplă pe scenă
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
mării care vin și pleacă regulat și șterg pașii sau desenele de pe nisip, lăsînd mereu locul curat pentru alte și alte treceri, mărturii, creații. Ca în teatru. Ca în viață. Cineva bate la ușă și, din spatele ei, se aude o voce de copil: - Ce faci? - Uit de mine, răspunde bătrînul" (Mă întunec/ Je m'ennuite, Eminescu. Ce cuvînt minunat, de secol IX, pentru acest mă înnoptez). Spectacolul lui Mihai Măniuțiu are ceva special, un soi de intimitate bine relevată și bine
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
că în societatea care urma să apară nu vor mai fi decît stăpîni și sclavi. Deci vor fi cei care vor conduce și o masă de orbi supuși care vor înfăptui ceea ce li se va porunci. Și a adăugat cu vocea lui profundă, gîndind la acest viitor care i se releva: "Eu nu vreau să fiu sclav. Nu îndur sclavia". În clipa aceea, pentru întîia oară, am simțit că un principiu important mă desparte de Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
care, de pe șemineu, veghează asupra casei. Și ce tăcere pretutindeni în jur! Nici un sunet, nici un ecou în camerele astea mari, lambrisate cu lemn de stejar, închis la culoare; aproape sinistră este liniștea de la Miclăușeni în care pașii nu se aud, vocile, visul și gândul sunt înăbușite. Ce diferență față de cea de la Tescani! Cu umerii slăbuți înveliți strâns într-un șal negru, croșetat de fiica ei, Maria Sturdza, afectuoasă și bătrână, tricotează neobosită pentru cei săraci. Alături de ea, Matei Ghica Cantacuzino, fiu
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
binecuvîntată// adoră mîna divină/ care te-a făcut" (Bucură-te). Sau o sumisiune plină de luminiscentă umilitate la condiția duală a poetului, totodată creatură și creator, în raza unei iubiri ce se pierde bucuroasă într-o poezie-rugăciune: "să spun/ cît vocea mea/ mai poate să spună/ cum mi s-a revelat// că lumea aceasta/ poate fi iubită/ așa cum este/ Doamne dă-ne// atîta minte cît să înțelegem/ și suflet atîta cît să simțim/ bucuria de a fi/ în creație și în
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
mîntui/ și iar îmi spun// a nu scrie e un gest sacru/ prin care te poți mîntui/ să duci de mînă un geniu/ prin mlaștini cu flori cîntătoare// pînă la lumina ce ne așteaptă/ deloc grăbită/ și atîta de/ necruțătoare" (Vocile). Circumstanță ce răsfrînge complexitatea poeziei în generalitatea sa, care nu s-ar putea dezvolta favorabil în exclusivisme tăioase, în reducții intolerante, care lasă totdeauna o marjă jocului contrariilor ce-i sigilează misterul. "Metafizica fenomenelor rezultă din cele mai înalte ca
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
producții, tipic hollywoodiene, de catastrofe, copios servite cu întregul arsenal de explozii și incendii, fie doar una din sâcâitoarele reclame la ele - comparativ, timpul rulării de filme la televizor iese înfrânt din competiția cu acela al reclamelor pentru ele. Din vocea crainicei, profesional precipitată, părea să fie vorba de o reclamă, cu scena, oferită demonstrativ, a ciocnirii de avioane de două uriașe turnuri: atunci, sau către sfârșitul săptămânii, aveam să urmărim cea de a n peliculă cu un savant, genial, desigur
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
le uit." Surprinzătoare sînt poemele cu rimă. Acestea par scrise cîndva într-un timp trecut și sînt într-un fel produsul unei estetici anterioare. Separația între poemele cu rimă și cele fără poate părea facilă, dar totuși se simt două voci diferite. Poetul pare prins aici iremediabil de sonoritate, versurile se înșiră unul după altul cu o ușurință care parcă nu le stă bine, nu au întîrzierea în același timp ciudată și firească a celorlalte. Semnificativ e și aranjamentul antologiei, într-
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
nu numai din punctul de vedere al avuțiilor, al valorilor, al educației..., e profund eterogenă din cauza individualismului aproape zeificat al fiecărui membru al ei" și așa mai departe. Nu un personaj spune toate lucrurile astea, nici un narator alternativ. E aceeași voce care povestea la persoana a treia cu cîteva rînduri mai sus... Bineînțeles, întrebarea care persistă este de ce, în ciuda atîtor defecte, această carte merită atenție. Un răspuns incomplet ar fi că acele două proze, 336 și 24 iunie, sînt promițătoare. Răspunsul
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
ezitarea, asumarea, amînarea, principiile, moralitatea, legile, Dumnezeu. Pe tot parcursul cărții, eroii selectați de Ileana Mălăncioiu alcătuiesc un cor din care ies, la un moment dat, pentru a deveni protagoniști, și se retrag somptuos în masă, pentru a-și armoniza vocile cu ceilalți și a susține continuu tema principală. Comentariul nu este arid, filosofic-teoretic, conceptualizant în sine, la primul nivel de receptare pentru că materialul pe care-l modelează autoarea (ca pe un lut ascultător) este "viu", este ieșit și însuflețit din
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
răspunsuri concrete. Am inventariat numeroase astfel de mingi ridicate la fileul intelectualului român care, din cîte știu, au cam rămas fără răspuns. în cele ce urmează voi încerca să schițez cîteva caracteristici ale "durității" lui Virgil Nemoianu. Au fost cîteva voci care susțineau că Virgil Nemoianu își asumă o mai mare libertate (și în sensul rău al cuvîntului) cînd publică în România. Probabil, multora li s-a părut că li se dă lecții; complexul care ar putea fi numit "vine ăsta
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
doresc și sprijină integrarea României în NATO. Refuzul a fost formulat de PD într-o manieră agresivă, reamintind faptul că pe vremea cînd se afla în opoziție, actualul partid de guvernămînt a atacat NATO, din cauza intervenției Alianței în Iugoslavia. Prin vocea lui Traian Băsescu, PD-ul a sfătuit PSD-ul să-și rezolve mai întîi problemele de credibilitate pe care le are cu NATO. Din această perspectivă, nu e lipsit de interes faptul, că PRM, care a avut o atitudine marcat
Scandalul candidaturii la NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15914_a_17239]
-
care poate să spună "îmi pasă, George!"". Textul nu rămîne un simplu colaj, pentru că îl destructurează comentariile subiective și deraierile ficționale: monotonia unui limbaj (autenticitatea mesajelor în ton patetic sau cinic, în notă kitsch) e întreruptă de insinuarea cîte unei voci diferite. Acolo unde textele sînt rescrise, metamorfoza e și mai interesantă: limbajul e barochizat de jocul de cuvinte și mai ales de complicarea sintactică, adesea și de perturbarea ordinii temporale (din păcate, spațiul nu permite reproducerea unor citate destul de lungi
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
recent se asociază, într-o demonstrație de plurilingvism, cu farmecul erudiției. Virtuozitatea tehnică este esențială: punerea textelor colocvial-argotizante în ritmuri ternare, prin excelență culte și muzicale (alternanță subtilă de dactil, amfibrah, anapest) conferă o distanță ironică fundamentală, o dedublare a vocii: versificația nu aparține în nici un caz "măștii lirice" care își rostește monologul într-o perfectă autenticitate fonetică și lexicală (""Uite bă fraere/ nai sângen tine/să-l arzi păl dă vine..."/ Că tre săț dai aere// cân vezi fun tatae
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
autorul jurnalului își semnalează cu un fel de cruzime: "Azi am împlinit treizeci și nouă de ani. Sunt... foarte bătrân și "opera" tare subțirică" (p. 69). Or, tocmai atunci, glasul poeziei sale începe să se audă, după apariția volumului său Voci puternice. Prin 1970, situația lui Victor Felea se îmbunătățește, devine redactor șef-adjunct la Tribuna. Chiar dacă se mai autoscrutează cu severitate: "Mereu mă amân pe mine însumi pentru mâine" și "Trecut, prezent, viitor - și eu, înghesuit între ele", statura sa în
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
Marina Constantinescu Cultura teatrală s-a format ani și ani la rînd în România datorită Radio-ului. Pe aceste unde, ascultătorii trăiau mirajul fenomenului, fascinația unor voci, își imaginau chipul actorilor, felul în care se naște un spectacol de teatru radiofonic. Mai înainte de orice, actorii însemnau un glas, un timbru, o inflexiune anume, un ton grav sau, dimpotrivă, plin de spirit ludic. Toți marii noștri actori își
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
imaginau chipul actorilor, felul în care se naște un spectacol de teatru radiofonic. Mai înainte de orice, actorii însemnau un glas, un timbru, o inflexiune anume, un ton grav sau, dimpotrivă, plin de spirit ludic. Toți marii noștri actori își au vocile fonotecate la Radio, care, astfel, deține realmente o comoară. Ani de zile, actorii, în ciuda prejudecăților noastre, s-au sculat dimineața devreme, la ora 8 începeau înregistrările pentru ca la 10 să fie la repetiții, fiecare pe la teatrul său. S-a creat
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
deschidă. Nu știu prin care ușă, poate prin amîndouă, au năvălit în holul mare cît o cameră de la intrare și apoi în dormitor cinci persoane. Purtau uniforma cu petlițe albastre a Securității. în picioare aveau cizme. Erau înarmați. Am auzit vocea unuia care-i citea bunicului, aflat încă pe hol, datele personale ale mamei din buletinul de identitate. Și l-am auzit pe bunicul îngăimînd: " Da, e aici". Năvala s-a produs o dată cu lectura buletinului. Stăteam în pat, în capul oaselor
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
afle și că datele de pe buletinul mamei, securiștii le aveau de la tata, arestat și el, în aceeași noapte, doar cu cîteva ore mai devreme, la Sibiu. Cel puțin așa îi spusese, ferindu-se de ceilalți, unul dintre ofițeri. Adăugînd, cu voce și mai scăzută: "Nu vă alarmați. îi vom da drumul repede." Erau și printre securiști oameni de treabă, s-ar zice. Acel repede a însemnat aproape doi ani. În fiecare seară de 14 august o sun la telefon pe mama
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
cunoștință cu Also sprach Zarathustra 1), și Zarathustra mi-a grăit; violența lui dionisiacă m-a răscolit. Zarathustra poruncea și hotăra de-acum pentru mine. Pentru a mă apăra de ceea ce încerca el să-mi impună, ajunsesem să citesc cu voce tare lungile perioade care urmau șerpuirea misterioaselor silogisme. Zarathustra mă apostrofa, iar eu mă întorceam la hotel într-o stare de agitație inimaginabilă. - E ora șase, ora ta de germană, îmi spuse într-o seară biata mama, bucuroasă că m-
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
lor vesperală și am convingerea că vei păstra despre mine amintirea ce se cuvine. M-am jeluit aici să-l văd pe Wagner domnind peste omenire pînă să intervin eu. Va să zică n-am să te mai aud. Dar scumpa dumitale voce, felul în care citești m-ar fi vindecat pe vecie! Văzîndu-l atît de disperat, i-am spus: - O să ne mai vedem. Îmi vei veni în minte ori de cîte ori mă voi gîndi la Niezsche și-ți făgăduiesc că asta
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
cocoțată pe o stîncă și cît se poate de firească în acel doecor. Rechem în minte figura îndrăgită a lui Niezsche, îi văd ochii de culoarea florilor de tei, văd gesturile lui de tăietor de lemne și, fiindcă-i plăcea vocea mea, îi vorbesc încetișor umbrei lui. Henri Bergson Cannes, 7 ianuarie 1941. Ieri a murit Henri Bergson.6) Dar flacăra inteligenței sale ne luminează încă și va lumina și generațiile viitoare. Căci Bergson a descoperit în sufletul omenesc jocul liber
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
el, dar egalitate; puteam deci să-l tratez drept "coleg". De altfel, Bergson era îngrozitor de timid. Înduioșător cu resemnarea și candoarea lui deliberată, chipul îi rămînea impasibil aproape tot timpul. În cele cîteva observații pe care le prezentă cu o voce clară se vădea o inegalabilă stăpînire de sine, iar pentru detalii folosea formule precise cu simplitatea vicleană ce-l caracteriza. La cîteva zile după întîlnirea noastră, pe cînd mă pregăteam să intru în Adunare, mă oprește un om tulburat, care
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
ce-l caracteriza. La cîteva zile după întîlnirea noastră, pe cînd mă pregăteam să intru în Adunare, mă oprește un om tulburat, care voia să-mi ceară ajutor și sprijin. - Avem nevoie de bani, îmi spuse el. În accentele acelei voci am recunoscut vocea ciudată a lui Bergson, o voce care poruncea părînd că imploră. - Pot să-i cer delegației române să voteze pentru suma de care avem nevoie ca să completăm creditele necesare Comisiei de Cooperare Intelectuală? Bergson putea conta pe
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]