2,768 matches
-
în cale. Vai și de cei care asistă înspăimântați (ori poate înminunați și înfrăgeziți) la zborul cu pricina. Margarita nu este o vrăjitoare ca oricare (profesionistă), ci una (spontană) care se formează din mers: ea știe sau învață ce este voluptatea zborului, se lasă inițiată în acest exotic carpe diem (chiar dacă impus de profesorul de magie neagră Woland), chicotește ca o fetiță, răbufnește ca o femeie deplină, face năzbâtii, pedepsește, e și walkirie, și amazoană, și ghidușă ori ciufulită, și simili-vampireasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
din care parcurg sute de pagini pe zi. Există cărți vinovate și cărți inocente (deși, ca profesionistă a cititului, nu aș avea dreptul să spun așa cevaă. Există cărți care îmi provoacă asceză și cărți care-mi stârnesc langori și voluptăți. Dar, oare, nu sunt toți acești termeni prea tari pentru actul cititului în zilele noastre? Deși am o relație aproape epidermică cu cărțile, totuși există texte pe care le abandonez de la început sau din mers. Să nu ne mințim și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
simț acut al realității, care nu vor să fie păcăliți, nici măcar înmiresmați, ci duși exact în fața zidului de execuție (pe care orice carte îl conține, metaforic vorbindă. Despre autori, acum: există autorii pretențioși și aproape baroci, care au făcut din voluptatea lingvistică un soi de dantelă zburătoare și labirintică; și există autori ai imaginarului cotidian, care preferă vorbele puține și propozițiile scurte, fără farfaslâcuri, fără brizbrizuri, fără șoapte, culise ori underground. Ce fel de autor și cititor sunt eu, știu cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
adoptînd punctul de vedere al lui Gabriel, pare determinant în evoluția ulterioară a evenimentelor: înăbușiți permanent de grijile familiei și de responsabilități, în această noapte unică Gabriel își închipuie că pot fi iarăși tinerii îndrăgostiți de altădată, înțesînd camera cu voluptate și pasiune. Dar sîntem martorii transformării propriei proiecții a spațiului și evenimentelor într-o versiune total diferită, Gabriel ajungînd să perceapă camera drept o cabină de dormit rece și întunecată. E aici o provocare a analistului stilistic de a evidenția
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cu rudele, atât cu cele de sânge, cât și cu cele prin alianță ("mîzgăliții") devin amare, măcinate de intrigi, nemulțumiri și reproșuri. Martei Petreu îi reușește deplin conturarea, în linii grave, a figurii Màriei, perfect reliefată, în toată neliniștea și voluptatea ei destructivă. Deși Tabita mărturisește că "el, Tatăl meu cumplit, a fost personajul principal al imaginarului meu, arhetipul meu, coloana mea vertebrală" (p. 210), cea care i-a subminat edificiul încrederii în sine și în ordinea lumii a fost mama
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
despre viață în general, precum și unele observații socio-politice, plasate într-un context în cea mai mare parte circumstanțializat. Finalitatea, ca de obicei, este de a învăța să fim oameni și de a înțelege arta printr-un fel de concentrare-relaxare morală. Voluptatea de a gândi desfide imobilismul și reclamă vlaga dialectică. Rezultă jocuri foarte serioase ale minții, raportate la categorii fundamentale ale spiritului sub forma zicerilor fulgurante. Pledoaria pentru scrisul scurt, de maximă concentrare, incitant, vine imperios din imboldul esențializării, împotriva prolixității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
abisalitate" culturală a neamului nostru. Plină de subtile și eclatante surprize cartea lui Theodor Codreanu merită să fie studiată mai mult decât lecturată, spre a ne desprinde de fanarul postrevoluționar al existenței culturale diurne, în care ne scufundăm plin de voluptăți omnisciente. Theodor Codreanu oferă criticii literare contemporane o mantie din purpura regală pe un promontoriu de porfir, greu de egalat dacă s-ar fi avântat ca viețuitor în capitala București. "Oglinda literară", nr. 26, februarie 2004 Viorel DINESCU Galeria oglinzilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mereu reactivata "galaxie Grama" (conform metaforei promovate într-un titlu de D.R. Popescu). Cartea profesorului Theodor Codreanu, Mitul Eminescu (Ed. Junimea, Iași, 2004), apare, iată, pentru a-mi confirma o părere (certitudine?) cu care mă confrunt din ce în ce mai des, aceea că voluptatea rafinată a mistificării nu e o boală doar a istoriei și a politicii, ci și a literaturii (și nu mă refer aici la un text negociabil ca sens), printr-un amestec savant de real și imaginar, pentru a salva anumite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
funcționează. Nu-i chip să-i afli programul unei zile, nici ce mânca, nici ce bea, nici cu ce se îmbrăca. Evită pitorescul sub orice formă și anecdoticul. Își notează uneori "escapadele" (un bal, o petrecere), dar fără amuzament și voluptate. Detestă bârfa, vulgaritatea și "se apără" de femei "frecventând mai multe dintre ele". "Vâjâielile" cu câte una singură sunt tot atât de rare ca și "întâlnirile de gradul trei". Indiferent de situație, emoțiile sunt ținute sub control, până la punctul în care riscă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Balcanismul" a apărut "atunci cînd statele nou create au început să se bată între ele, cînd naționalismul a stîrnit antisemitismul, cînd frontierele păreau în permanentă mișcare, iar cruzimea din timpul ciocnirilor militare depășea normele internaționale"; "balcanizarea" a însemnat tocmai această "voluptate de a muta tot timpul frontierele"13. Așa cum se întîmplă, noțiunile, cu încărcătura lor negativă, supraviețuiesc realităților care le-au dat naștere. Tot Maria Todorova remarcă faptul că "Balcanismul și semnificația lui sînt prizonierii unui orizont de discurs în care
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pod la întuneric și răcoare, nu jos, în sufragerie, la lumină și căldură. S.B.: Ca să nu vă formateze ideologic nici pro, nici contra statului. D.T.: Mi-a indus elegant un apetit pentru lectură. Iar eu mi l-am satisfăcut cu voluptate, pentru că pe vremea aceea noi, tinerii, nu prea aveam cu ce să ne petrecem timpul liber: jucam fotbal, televiziunea s-a introdus la noi prin '60 și ceva și nu era interesantă. Dar ascultam la radio, la un aparat "Doina
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
alta, până să ne salveze înțelepciunea „tradițională“, Providența, sau soarta, am putea testa resursele nebănuite ale bunei-cuviințe, practica uitată a politeții. Măcar atât. Deocamdată, scena e integral ocupată de râgâieli și sudalme. Plăcerea de a beșteli mitocănește tot ce mișcă, voluptatea de a silui limba și de a contraria regulile minimale ale conviețuirii decente, demolarea oricărui respect pentru oameni și instituții, vulgaritatea, prostul gust, reaua-credință, sminteala, minciuna, batjocura au devenit reflex cotidian. Ecranele televizoarelor și paginile gazetelor sunt pline ochi de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se poate intona greșit. Am cunoscut destui inși cărora le place subordonarea: vor să aibă pe cine firitisi, vor să se gudure, să se execute, să slugărească. Nu e vorba de înclinația nobilă de a-ți sluji semenii, ci de voluptatea perversă de a-ți răzgâia superiorii, de a te lăsa confiscat de țanțoșa lor suficiență. Cu alte cuvinte, de îndată ce ai o picătură de libertate, te grăbești s-o amanetezi, să o delegi unui șef, unei iluzii, unui idol. Altceva ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fiecare se concentra asupra lui însuși și asupra apropiaților săi. Resemnarea, duplicitatea și decizia spontană de a îndura totul în tăcere țineau loc de morală și de instinct politic. După revoluție, organul somnolent al judecății a devenit insomniac. Am redescoperit voluptatea uitată a opiniei critice, satisfacția de a amenda, de a pune la zid și de a cere socoteală. Tranziția a devenit apogeul plăcerii de a bombăni. Toată lumea judecă pe toată lumea, toată lumea valorifică maximal dezacor dul. Opoziția dă de pământ cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e, prin definiție, dezvă luitoare: ea dă de văzut, dă în vileag cu un asemenea aplomb, încât pare să spună că ceea ce nu se vede și nu se poate da în vileag nu există. Prestigiul știrilor „tari“ (breaking), supralicitarea scandalului, voluptatea de a arăta chiar și ce nu se arată de obicei dovedesc în ce măsură televiziunea trăiește din căderea voalurilor, din de secretizare și de-mitizare. Vraja televiziunii stă în capacitatea ei de a dezvrăji, de a „descoperi“ lucruri ascunse, dove dind
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil 231. Iar mai sus: Fața era de acea dulceață vânătă albă ca și marmura în umbră, cam trasă fără a fi uscată, și ochii tăiați în forma migdalei erau de acea intensivă voluptate pe care o are catifeaua neagră. Ei înotau în orbitele lor un zâmbet fin și cu toate astea atât de inocent trecu peste fața lui232... Dar cel mai frumos între toate portretele făcute lui însuși este cel din Geniu pustiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
240. De multe ori, unda descrierii personajului, mai exact a propriului eu, coboară în străfundurile sufletești ale acestuia, stfel încât trecutul devine, printr-o miraculoasă forță artistică a geniului, prezentul imediat, fără eforturi, ci în mod spontan și natural: o voluptate sufletească îl cuprinse mai întâi i se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrâni care, pe când era mic, îi povesteau în timp de iarnă, ținându-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
el liniștea bătrâneței și mai că-ți vine să te apuci de lucrul cel mai plăcut, de acela de a-ți recapitula viața scurtă or lungă, cu durerile și bucuriile trecute, cari amândouă sunt pentru inima omenească de o iernatecă voluptate. Și, în fiecare din aceste tablouri, îți vezi capul, ici tânăr, colo matur, colo bătrân, mai mulți oameni și totuși unul și același. Dar el nu vedea numai capul lui, ci încă unul, acela al unei copile. Doi ochi mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în cadru, transfocând și accentuând câte-un detaliu semnificativ sau luând gros-planuri pentru a o reda cât mai fidel: Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul ei de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor, până rămase goală și frumoasă ca o statuă antică, având înaintea acestei din urmă avantajul vieței, acea pieliță caldă, dulce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ș.a.m.d. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost?99 Cât privește imaginea iubitei, se poate spune că aceasta stă sub semnul predestinării: căci astfel a fost voința sorții/ Ca tu să-mi dai durerea și voluptatea morții/ Și să-mi răsai din marea de suferinți, înnaltă,/ Ca marmura eternă ieșită de sub daltă 100. Într-o imagine pandant, iubita își caută ursitul reluând motive din literatura populară: Ca să iasă chipu-n față,/ Trandafiri aruncă tineri,/ Căci vrăjiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cântările ce lui îi treceau prin minte. [...] iar un înger, cel mai frumos ce l-a văzut în solarul lui vis, cânta din arfă un cântec atât de cunoscut... notă cu notă el îl prezicea... Aerul cel alb rumenea de voluptatea cântecului 129. Poetul se simte stăpânul absolut al tonurilor tocmai pentru că resimte lăuntric armonia cântecului. Molatece sau aspre, virile sau plângătoare, notele exclud prin înseși varietatea lor orice bănuială a clișeului literar. Lira și harpa nu rămân simboluri abstracte. Abstractă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
său muzical și armonic. El n-are nimic comun cu atonalitatea: Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac,/ Acușa la ureche-i un cântec vechi străbate/ Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate,/ Acuș o armonie de-amor și voluptate/ Ca molcoma cadență a undelor pe lac135. Stâlpul din Floare albastră, părând împietrit în lumina lunii, este în fapt cutia de rezonanță a întregului univers chimeric în care se adună, întocmai ca într-un creuzet fantastic, cele mai sensibile dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acuitate: "Sunt persoane pe care e preferabil să nu le privești în ochi în timp ce mănâncă. Ochii lor capătă parcă o expresie de completă, adâncă și intensă absorbire. Seamănă leit cu expresia unui câine în fața unui cadavru: concentrat lăuntric, beat de voluptate..." Judecățile ei de valoare, tăioase, exacte, ades incomode, încheie totdeauna concluziv actul lecturii: "Aseară am citit din existențialiștii francezi: J.P. Sartre, Simone de Beauvoir etc. Nu sunt major interesanți. Oameni mediocri, care se joacă printre lucruri mari..." O ființă atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prezentului au confiscat aproape exclusiv atenția, în defavoarea trecutului unde se află marile modele, universitarul din orașul lui Bacovia se lamentează cu deplină îndreptățire: "Ni s-au golănit ochii, ni s-a birjărit limba. Ne declasăm voluntar, cuprinși de o ciudată voluptate a degradării. Coborâm! Mentalitatea contemporană e dominată de trivialitate. Aceasta începe de la a crede că totul e accesibil și totul e permis. Jinduim mult și la prea multe pentru a rezista să nu fim și grosolani". Cu uimire, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
500 de ani sub turci), sârbilor (350 de ani sub turci), ungurilor (150 de ani de ocupație otomană), ci, mai degrabă, că-i "mică" literatura română fiindcă-i la modă s-o privim noi înșine prin ochean întors. A devenit voluptate națională și probă a rafinamentului elevat negarea valorilor românești, ovaționată de cei dornici să se înscrie mintenaș în trendul "europenizării decomplexate". De unde și bănuiala că vecinii înfățișează lumii literaturi mai împlinite (?) pentru simplul motiv că știu să și le respecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]