3,145 matches
-
apartament de două camere și o baie, o terasă cu zid jos de piatră în fața intrării și un peisaj de vis. Casa, văruită în alb, cu arcade susținute de stâlpi rotunzi, acoperișul de olane cărămizii având o cornișă din lemn vopsit în negru, ferestrele, nu prea mari, cu grilaje frumoase din fier forjat, desenul lor remarcându-se pe albul pereților, interiorul auster, toate acestea ne dau o stare de confort pios, răcoarea zidurilor fiind atât de bine venită în timpul zilelor caniculare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
r câteva, pentru a le ad)uga colecției mele despre Orientul Mijlociu din bibliotec). Cu pachetele În mân), o lu)m agale spre Piccadilly și spre cinematografe - dac) se poate spune c) mergi agale pe frigul )stă. Un artist de strad), vopsit că un clovn, danseaz) pe muzica ce se aude din dou) boxe, f)când jonglerii cu p)l)ria. Nu reușește s)-i fac) pe trec)tori, care, În mare parte, nu par a fi englezi (asiatici, din Indiile de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
călătorii În străinătate, În toamna anului 1903, Îmi amintesc că m-am așezat În genunchi pe perna mea destul de plată, la geamul unui vagon de dormit (probabil În Trenul Mediteranean de Lux, de mult dispărut, acela care avea șase vagoane vopsite În partea de jos În roșu „terra-de-Sienna“ și tăbliile În crem) și am văzut cu o emoție inexplicabilă o mână de lumini ireale care clipeau spre mine de pe un deal Îndepărtat, și care apoi au dispărut Într-un săculeț de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
numai patru plăci fotografice (a cincea am spart-o eu din greșeală chiar Înainte de reprezentație). Din considerente de protecție contra incendiilor, fusese aleasă pentru proiecție o veche cameră de copii În colțul căreia se afla un boiler ca o coloană, vopsit Într-un maro-arămiu, și o cadă cu picioare palmate, acoperită feciorelnic pentru această ocazie. Perdelele bine trase de la fereastră ne Împiedicau să vedem curtea de dedesubt, stivele de buturugi de mesteacăn și zidurile galbene ale mohorâtei anexe unde se aflau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
artei“, Mir Iskustva - Dobujinski, Alexandre Benois - atât de drag mie pe vremea aceea. La sfârșitul după-amiezelor ne așezam pe ultimul rând de scaune În unul dintre cele două cinematografe (Pariziana și Piccadilly) de pe bulevardul Nevski. Arta progresa. Valurile mării erau vopsite Într-un albastru bolnăvicios și În timp ce năvăleau, lovindu-se Înspumate de o stâncă neagră din amintirile mele (Rocher de la Vierge, Biarritz - ce ciudat este - mă gândeam - că revăd plaja copilăriei mele cosmopolite), o mașinărie specială imita zgomotul valurilor, producând un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-o versiune vulgarizată, bucuriile anilor de pace. Localurile făceau afaceri minunate. Toate genurile de teatru prosperau. Într-o dimineață, pe un drum de munte, am Întâlnit brusc un bizar cavaler, Înveșmântat Într-un costum cerchez, cu fața transpirată, Încordată, vopsită Într-un galben straniu. Își tot smucea furios calul care, fără să-l bage În seamă, o pornise În jos pe o cărare abruptă, cu un pas ciudat de hotărât, ca o persoană care părăsește jignit o petrecere. Mai văzusem
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Jeni, pe atunci studentă în ultimul an de chimie, nu a stat cu mâinile în sân, ci din proprie inițiativă s-a apucat de o treabă importantă și grea, pe care a și dus-o, singură, la bun sfârșit: a vopsit podelele de scândură în întregul apartament cu un lac roșu-cărămiziu ce făcea posibilă ceruirea și lustruirea lor, obținând astfel un fel de surogat de parchet (parchetul adevărat rămăsese la Cluj). Această imagine mi-a rămas în minte: a odăilor goale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întregul apartament cu un lac roșu-cărămiziu ce făcea posibilă ceruirea și lustruirea lor, obținând astfel un fel de surogat de parchet (parchetul adevărat rămăsese la Cluj). Această imagine mi-a rămas în minte: a odăilor goale, nemobilate, cu podelele proaspăt vopsite în acel roșu-cărămiziu intens... Era o casă pe colț, deci cu două intrări, cu etaj, cu o curte interioară. Pe intrarea din Florilor, o simplă ușă, aveam acces numai noi (care locuiam la parter) și domnișoarele Manițiu, Anuța și Marioara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
basme, răsărea dintr-o dată în calea drumețului însetat un chioșc... fermecat, unde se găsea bere! Această evocare, făcută într-un București în care nu se găsea bere nicăieri, poate părea neverosimilă. Și totuși așa a fost. Mica înjghebare, de lemn vopsit în verde, m-a surprins desigur, prima oară, și pe mine, surpriză transformată într-o surpriză încântată când în chipul cel mai natural mi s-a oferit o sticlă de bere rece. Nicicând organismul meu nu a semănat mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
șchiop însă, căci verticala dreaptă a „literei” e mai scurtă decât cea stângă. În micul coridor dau ușile a trei camere, de un perete întrerupt e lipită o bibliotecă, iar din plafon atârnă o lampă „de terasă”, o împletitură metalică vopsită în negru cu plăcuțe de sticlă portocalii. Când lampa e aprinsă, fotografia e luminată din plin, cumva sărbătorește: fetița de cinci ani, zâmbitoare, elegantă, cu părul aranjat în bucle mari pare vie, palpitând de vechea emoție a clipei-eveniment în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce avem noi mai bun și sfânt în noi. Credință! Da, în ea lovește dușmanul. Nu vedeți ce destrăbălare este acum? Ce port au unii? Ce despuiați umblă și ce verigi poartă în urechi, si ce par au pe cap? Vopsit în toate culorile. Mă uimesc toate! Până unde s-a ajuns. Dar eu, nevrednica, nu ma îngrijesc de sufletul meu și mă uimește ce văd în jurul meu. Mă iertați că am spus și astea, poate pentru binele nostru al tuturor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
adevărată cum S-a născut, și unde. Hai să ne întoarcem cu colindele din trecut. Să învețe în familii, în grădinițe și școli pe toți copiii de mici. Nu se învață ce-ar trebui. De aceea avem copii și tineri vopsiți în cap de toate culorile. Că nu se învață și suntem prea comozi. Ne-am învățat să ne scuzam în tot felul și să dăm vină pe alții. Nu vrem să ne ostenim, să dăruim cu dragoste, să punem suflet
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cer ajutorul Milostivului Dumnezeu și Maicii Domnului să mă inspire la scris. Că multe și mari lucruri minunate am mai văzut. Aproape de Piatră Ungerii există un locșor frumos marcat și îngrădit cu un fel de gărduț de fier forjat și vopsit în alb. În interiorul gărduțului este o icoană care înfățișează pe Maica Domnului leșinata de durere văzându-și Fiul pe Cruce. Este tare dureros să vezi ce mult suferă ea, cât de îndurerata este. Îți vine să plângi de durerea ei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Flori atât de frumoase că nu pot reda în cuvinte. Am văzut copăcei - 1.70 m înălțime cred că aveau - dar erau tot numai flori corai, ceva nemaivăzut. Doar în Răi pot fi. Ălei frumos îngrijite. Pe marginea aleilor era vopsit cu alb, iar pietricelele erau și ele vopsite corai deschis. Iarbă verde și tot soiul de flori, care mai de care, iti furau privirea. Toată această grădină începea de pe munte și se întindea în vale, spre Mediterana. Iar în mijloc
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în cuvinte. Am văzut copăcei - 1.70 m înălțime cred că aveau - dar erau tot numai flori corai, ceva nemaivăzut. Doar în Răi pot fi. Ălei frumos îngrijite. Pe marginea aleilor era vopsit cu alb, iar pietricelele erau și ele vopsite corai deschis. Iarbă verde și tot soiul de flori, care mai de care, iti furau privirea. Toată această grădină începea de pe munte și se întindea în vale, spre Mediterana. Iar în mijloc erau ălei ce duceau la o clădire care
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
toamna anului 1940, un vecin (Nicu Mirea) o făcea pe legionarul și-l îndemna și pe tata să se îmbrace amândoi în cămăși verzi, la care propunere, tata i-a răspuns în stilul lui caracteristic. „Crezi că dacă ți-ai vopsit izmenele în verde ești legionar”? Râzând de felul în care cânta la biserică un dascăl, îl îngâna tata cântând pe nas: „Sfinților pițigoi, rugați-vă pentru noi, doi câte doi”. Râdea de negustorii greci din Brăila povestind: „Un negustor grec
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. `ristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că `ristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și ramolit și se ținea cu mâna de dârlogul măgarului pe care era cu fiusu, călări amândoi, când se ducea să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. `ristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că `ristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și ramolit și se ținea cu mâna de dârlogul măgarului pe care era Maria cu fiusu, călări amândoi, când se ducea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
plecarea inspectorilor a sosit ordinul prin care se comunica înlocuirea lui Gladkov Alexandru, director fiind numit învățătorul șura Bărgăuanu. Noi am început, ceva mai liniștiți, să ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera mai mică. Trebuia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de la sobor, cuvânt rusesc desemnând o serbare, o adunare). Pe 29, la sobor urma să aibă loc și concursul de trânte, eveniment mult apre136 ciat mai ales de către bulgari. Învingătorul, pelivanul, primea drept trofeu un juncan. Gardul trebuia să fie vopsit bleu cu vârfuri albe și cornizele gardului la fel, albe. Cum vopseaua pe bază de ulei fiert se usca greu, am hotărât împreună cu cei doi delegați și cu moș Mitea Anghelov ca autoritățile, adică tot noi, să împărțim gardul pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
albe. Cum vopseaua pe bază de ulei fiert se usca greu, am hotărât împreună cu cei doi delegați și cu moș Mitea Anghelov ca autoritățile, adică tot noi, să împărțim gardul pe felii și-la muncă! Într-o singură zi era vopsit de două ori și arăta foarte-deloc oficial. școală cu gard, livadă împrejmuită cu lătunoaie, așa, ca la munte, să nu intre vitele. A sosit ziua cea mare. Festivitatea a fost deschisă de comandantul străjerilor pe județ, profesorul Chiriță Stan care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
flăcăi de clasa a treia și a cincea, Coca și Petrișor, a învățătorului Alexandru Starșii, refugiat basarabean din 1940 am reușit să refacem clădirea. Eu nu aveam pe mine decât hainele militare cărora le-am scos epoleții iar mantaua am vopsit-o în negru. Soțul Anișoarei Trofin, fostă Brumă, verișoară, mi-a dat un surtuc de primăvară. Tot ea și soțul său, Vasile Trofin, ne-au mai ajutat cu de-ale gurii fiindcă salariul de milionari pe care îl primeam abia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se înlocuiseră geamurile sparte, iar camera de pe hol am transformat-o într-un mic birou unde puteam sta liniștită, să-mi fac materialele pentru ședințe. Pentru a putea începe activitățile în cămin, trebuia făcut curat, cărat molozul, șterse geamurile și vopsite dușumeaua, ușile și geamurile. Era multă treabă. În ziua aceea era pustiu pe strada principală, iar eu aveam nevoie de câteva femei care să mă ajute să fac curat în cămin. Am mers pe la porți, dar nu era nimeni acasă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unde pământul nu se surpa în râpă. Asta era treaba primăriei. DESCURCĂREAȚA Satul Ghiduleasa era împrăștiat de-a lungul șoselei care străbătea comuna. Asfaltul se termina la intrarea în sat, lângă secția de mecanizare. Casele romilor erau mici, fără garduri, vopsite în culori țipătoare. Laolaltă porci, păsări și copiii desculți și murdari stăteau pe marginea șanțului. Erau și câteva case mai noi, dar neterminate, care aveau mai multe camere și trădau o oarecare bunăstare. Acestea erau casele etnicilor care lucrau prin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lui are obligația să dea un ban de argint copiilor și să dea sfaturi tinerilor. Referitor la legăturile dintre nași și fini există obiceiul ca nașii să se transmită până la a nouă generație. Ca și ceilalți români, de Paști ei vopsesc ouă. Având ca ocupație de bază agricultura, românii din ținutul Meglen au obiceiul ca În a doua zi de Paști să facă o procesiune pentru binecuvântarea holdelor. O altă mare sărbătoare este hramul bisericii din cătun cu care ocazie se
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]