2,538 matches
-
Participanții: A = Eugenia Vodă, femeie, circa 45 de ani, realizatoarea emisiunii 333 B = Gabriel Liiceanu, masculin, circa 55 de ani,filosof Înregistrare: Roxana Stanciu Transcriere: Roxana Stanciu Observații: Înregistrarea este un fragment dintr-o Înregistrare din Corpus de Limbă română vorbită actuală, coordonator Luminița Hoarță Cărăușu, Iași, Editura Tehnică Științifică și Didactică CERMI, 2005, p. 219 ....... B: haideți să Începem așa cât Îmi dați? cât Îmi dați? A: mulți Înainte. nu arătați. B: și așa mai departe, așa (Râs) ...am simțit
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
jur pot avea circa 3 cm. Uneori, la lucrările de diplomă, rama de la cotor se mărește cu circa un cm, această suprafață fiind „absorbită” prin tehnica de compactare. 7. Textul scris Referindu-se la deosebirile dintre limba scrisă și cea vorbită, I. Funeriu (1998) remarca următoarele: Exprimându-se oral, vorbitorul are la dispoziție foarte multe posibilități acustice, pe care le folosește, cum se pricepe el mai bine, În funcție de scopul urmărit. Vrea să impresioneze și să se impună? Ridică vocea. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Funeriu, 1995, p. 193). Cele câteva artificii pe care le folosim În scris (titluri, alineate, paragrafe, evidențieri de text, semne de ortografie și de punctuație etc.) au tocmai rolul de a suplini, chiar dacă Într-o măsură mai mică, virtuțile limbii vorbite. 7.1. Alineatul Prin alineat se Înțelege un rând dintr-un text În care primul cuvânt este retras puțin la dreapta, pentru a marca Începutul unui nou pasaj sau paragraf. Dimensiunea unui alineat este În funcție de lungimea rândului: dacă avem un
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
limbajului Angelica Hobjilă este lector universitar doctor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași. A publicat Elemente de didactică a limbii și literaturii române pentru ciclul primar, (2006), Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală, (2003); suporturi de curs: Limba română; Literatura română și literatura pentru copii; Didactica activităților de educare a limbajului; Didactica limbii și literaturii române pentru ciclul primar (în volumele pentru specializarea "Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar", ID, anii II
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de altă parte, prin chiar ipostaza dramaturgului este reprezentată o "dublă enunțare": "a) direct, prin didascalii care stabilesc personajele, cronotopii și conțin indicații privind posibilitatea interpretării textului 59; b) mediat, prin intermediul personajelor (în care autorul se disimulează) și al partiturilor vorbite încredințate acestora, adică al textului dramatic propriu-zis" (A. Ubersfeld, apud Măciucă, 1989, pp. 137-138); * decodificare tridimensională 60 a mesajului artistic la un prim nivel al receptării și interpretării, regizorul decodează mesajul transmis de către autor/dramaturg; la un al doilea nivel
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
teatrului de păpuși și a dramatizărilor în scopul educării estetice a preșcolarilor și a dezvoltării spiritului lor creativ. Slatina: Editura Didactic Pres. Gherghinescu, R. (1996). Proxemia. Repere culturale. Psihologia, 2, 35-39. Ghiga, G. (1999). Elemente fatice ale comunicării în româna vorbită. București: Editura Alcris M94. Gîtză, L., Chimet, I., Silvestru, V. (1968). Teatrul de păpuși în România. București: Editura Meridiane. Goffman, E. (2003). Viața cotidiană ca spectacol. Traducere de Simona Drăgan și Laura Albulescu. București: comunicare.ro. Goleman, D. (2001). Inteligența
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Haugh, M. (2007). The co-constitution of politeness implicature in conversation. Journal of Pragmatics, 39, 84-110. Héril, A. & Mégrier, D. (2009). Spectacole de teatru pentru grădiniță. Traducere de Mihaela Preda. București: CD Press. Hobjilă, A. (2003). Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală. Iași: Casa Editorială Demiurg. Hobjilă, A. (2008a). Comunicare și contextualizare repere semantico-pragmatice. Limba română. Chișinău, 7-8/XVIII, 116-128. Hobjilă, A. (2008b). Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului (etapa preșcolarității). Iași: Institutul European. Hobjilă, A. (2009
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
anul II, semestrul I (161-228). Iași: Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza". Hogan, K., & Stubbs, R. (2006). Depășește cele 8 obstacole din calea comunicării. Traducere de Iris-Manuela Anghel-Gâtlan. București: Editura Amaltea. Hoinărescu, L (2007). Aspecte ale politeții pragmatice în româna contemporană vorbită. In Ionescu-Ruxăndoiu, L. (coord.). (2007). Interacțiunea verbală (IV II) aspecte teoretice și aplicative (129-169). București: Editura Universității din București. Hubert, M.-C. (2011). Marile teorii ale teatrului. Traducere de Doina Nicoleta Mitroiu. Iași: Institutul European. Ilica, A. (2003). Pedagogia comunicării
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Hubert, M.-C. (2011). Marile teorii ale teatrului. Traducere de Doina Nicoleta Mitroiu. Iași: Institutul European. Ilica, A. (2003). Pedagogia comunicării educaționale. Arad: Editura Universității "Aurel Vlaicu". Ionescu-Ruxăndoiu, L. (1999). Conversația: structuri și strategii: sugestii pentru o pragmatică a românei vorbite. București: Editura All Educațional. Iordănescu, C. N. (2006). NLP și magia comunicării: programarea neurolingvistică în arta și tehnica de a comunica. Constanța: Editura Mar. Ivan, L. (2009). Cele mai importante 20 de secunde: competența în comunicarea nonverbală. București: Tritonic. Jauss
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
într-un text dramatizat, în condițiile în care, în dramatizarea unui text, trebuie ținut cont de: "1. valoarea cuvântului selectat pentru a rămâne în replică; 2. asocierea unor cuvinte în cadrul replicii dramatizării: asta presupune o aranjare specială a topicii frazei vorbite; 3. eliminarea voită a unor cuvinte nu trebuie să impieteze asupra înțelesului replicii; 4. stabilirea accentului frazei, a propozițiunii [...]; 5. stabilirea ritmului necesar unei exprimări corespunzătoare fiecărui personaj în parte și a sumedeniei de sarcini care stau în fața celui care
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
reprezentată prin următoarele: a) observația speciilor suferinței medicale (tablourile clinice ale bolilor); b) învățarea de cunoștințe medicale de către elevi de la maestru. Clinica, ca loc de întâlnire între medic și bolnav, implică, în cadrul acestei comunicări, trei aspecte principale: 1) Alternarea momentelor vorbite (anamneza și dialogul clinic) cu momentele observației (privirea ca examinare clinică a „cazului”) și care constă din următoarele: a) momentul vizual (observația); b) momentul verbal (interogatoriu, anamneză); c) evaluarea simptomelor clinice; d) descifrarea semnificației patologice a simptomelor; e) prescrierea și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui e semnalată de academician odată cu „Ciocoii vechi și noi“ al lui N. Filimon, cu unele schițe ale lui C. Negruzzi, cu comediile lui V. Alecsandri, cu scrierile lui Ion Ghica. Creangă și Caragiale au dus procedeul la perfecțiune. Limba vorbită și stilul oral au la Caragiale o calitate dublă: aceea de a fi un procedeu realist-descriptiv și critic. Transcrierea limbii vorbite este la Caragiale un mijloc al satirei sociale. Spre deosebire de limba personajelor lui Creangă, cea a personajelor lui Caragiale datează
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cu comediile lui V. Alecsandri, cu scrierile lui Ion Ghica. Creangă și Caragiale au dus procedeul la perfecțiune. Limba vorbită și stilul oral au la Caragiale o calitate dublă: aceea de a fi un procedeu realist-descriptiv și critic. Transcrierea limbii vorbite este la Caragiale un mijloc al satirei sociale. Spre deosebire de limba personajelor lui Creangă, cea a personajelor lui Caragiale datează fiind un mijloc al datării, al localizării, al tipizării și, ca atare, un mijloc al criticii. Se ilustrează ideea că limba
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
satirei sociale. Spre deosebire de limba personajelor lui Creangă, cea a personajelor lui Caragiale datează fiind un mijloc al datării, al localizării, al tipizării și, ca atare, un mijloc al criticii. Se ilustrează ideea că limba personajelor lui Caragiale este o limbă vorbită, subliniindu-se repulsia scriitorului față de scrisul frumos, disprețul său pentru rețetele estetice, modelele și procedeele tradiționale consacrate. În continuare sunt analizate formele stilului oral pe care le cităm: fraze interogative și exclamative, ziceri tipice, construcții întrerupte, așazisele anacolute, expresii idiomatice
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
funcții ironice. 5.12. VITNER, ION: „Probleme ale limbii literare în opera lui I.L. Caragiale“. În:„Limba română“, 1953, n. 1, p. 45-56. În studiul său, Ion Vitner consideră că limba lui Caragiale este de o mare complexitate datorită stilului vorbit sau oral. Această însușire dă prozei sale o mare intensitate dramatică. De aceea scriitorul folosește mai mult dialogul. Deformările limbii vorbite de clasele exploatatoare oferă un tezaur de cercetări pentru critica literară și lingvistică. O altă caracteristică a artistului Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
termeni de circulație internațională care semnifică calitatea de ființă umană: copil cu deficiență, și/sau incapacitate. Educația incluzivă - are la bază principiul dreptului egal la educație pentru toți, indiferent de mediul social sau cultural din care provin, religie, etnie, limba vorbită sau condițiile economice În care trăiesc. Practic, aria semantică a conceptului de educație incluzivă Înglobează aproape În totalitate aria semantică a conceptului de educație integrată (T. Vrășmaș, E. Vrășmaș, 2002). Conceptul educație integrată /incluzivă oferă posibilitatea de a ieși din cadrul
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lidia BÂRCĂ, Viorica MANOLACHE, Gianina POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2131]
-
ceea ce înseamnă de fapt "limbă maternă" și numai în cazul specialiștilor poate actualiza înțelesul de "limbă în general". Numeroase determinări pe lîngă cuvîntul limbă realizează sintagme ce reflectă statutul unei limbi sau moduri de existență ale ei (limbă vie, moartă, vorbită, scrisă etc.). Pentru individul vorbitor, limba este o deprindere, un obicei care se învață prin imitație în cadrul mediului social și, ca atare, limba este pentru el o instituție socială în care se integrează treptat, el urmînd astfel o tradiție (un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pleiadă de învățați, mai ales de origine germană, în ambianța creată de romantism, încep studiul istoric și comparativ al limbilor, îndreptîndu-și atenția asupra aspectului popular al acestora. De fapt, în ultimă instanță, se statornicește acum ideea valorii inerente a limbilor vorbite, indiferent de originea lor și indiferent de raportul lor cu anumite limbi clasice exemplare. Savanții se străduiesc să explice fenomenele lingvistice în corelație cu alte fenomene umane (istorie, cultură, specific național etc.), considerînd că limbile au anumite virtuți reflectate într-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba lor este urmașa limbii latine populare, deci nu a celei scrise, a dus la ideea că romanii aveau, de fapt, două aspecte ale limbii lor: unul vorbit și unul scris. Apoi, dacă italiana se prezenta atunci numai ca limbă vorbită se ivea necesitatea de a avea și o corespondentă scrisă, și atunci s-a născut inițiativa de a crea o limbă italiană literară. Lucrurile nu s-au oprit însă aici, modelul de excelență al limbii latine a orientat permanent tipul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
apăreau zorii Renașterii italiene, învățații timpului au ajuns la constatarea că limbile romanice occidentale, deși continuau latina, nu mai erau latina însăși și, de aceea, limba de cultură pe care o foloseau, latina literară, nu mai avea și un corespondent vorbit ca altădată. Deși unele raționamente conduceau la existența a două aspecte ale limbii, popular și literar, iar începutul limbii literare italiene a avut la bază ideea că un nou aspect popular trebuie să aibă un nou aspect literar, învățații multor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
perfecționa, ci de a o folosi eficient, iar din eficientizarea limbii rezultă parfecționarea ei. În cazul limbii literare însă, dar nici aici în totalitate, creația lingvisti-că poate fi orientată spre limbă , așa cum arăta Philippide. În mod obișnuit însă, în limba vorbită, finalitatea privește nevo-ile de comunicare și de cunoaștere, iar limba răspunde lor și de aceea nu este dominată de spontaneitatea bazată pe întîmplare, care ar putea conduce la un mod haotic de a folosi limba. Faptul că limba nu este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a unor limbi literare, convențiile terminologice etc."217 Așadar, poate exista o activitate normativă a unei instituții academice, dar Coșeriu nu ajunge la constatarea că această activitate realizează norme (reguli de folosire a limbii). Remarcînd însă "diferențele locuționale" dintre limba vorbită și limba scrisă (aceasta identificată cu limba literară), Coșeriu le explică prin faptul că limba scrisă "nu dispune de activități expresive complementare"218. Limba scrisă are însă și o variantă vorbită, care este deosebită de vorbirea populară, dar poate uza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
folosire a limbii). Remarcînd însă "diferențele locuționale" dintre limba vorbită și limba scrisă (aceasta identificată cu limba literară), Coșeriu le explică prin faptul că limba scrisă "nu dispune de activități expresive complementare"218. Limba scrisă are însă și o variantă vorbită, care este deosebită de vorbirea populară, dar poate uza de asemenea activități. Este în afara oricărei îndoieli faptul că trebuie admisă distincția între limba populară și limba literară, ceea ce implică, printre altele, observarea manierei de manifestare și a naturii normei la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
normării este forma curentă a limbii manifestată ca un determinism natural, ca latură obiectivă, independentă de voința oamenilor. Cu toate aces-tea, voința acționează și la acest nivel prin activitatea de a regulariza formele și de a înlătura ceea ce în limba vorbită este divergent față de exigențele sistematice. Voința poate în același timp crea, pornind de la resursele oferite de limba populară sau de la fazele anterioare ale limbii scrise, poate reactiva elemente din stadiile lingvistice vechi, poate propune elemente sau modele din alte limbi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
elemente sau modele din alte limbi etc. Ca atare, voința normatoare are, în linii mari, două laturi, una regulatoare și una înnoitoare și, de aceea, se poate afirma că evoluția limbii literare este susținută de factori obiectivi (reprezentați de limba vorbită), dar se structurează sub supravegherea și cu aportul factorilor subiectivi. Normarea limbii și, îndeosebi, funcționarea normei lingvistice transformă aici o relație socială determinată doar de mediul cultural comunitar într-o relație mijlocită de instituții, care prescriu ceea ce este bine și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]