7,219 matches
-
își realizează vocația universală numai în sisteme diferențiate fonologic, morfologic, sintactic și stilistic, sisteme care reprezintă limbile. Acesta este motivul pentru care limbajul nu există de fapt decît în limbi, deși acestea nu au această trăsătură a universalității decît pentru vorbitorii proprii. Tot prin limbaj se denumește însă și un "mod specific de exprimare", deci un fragment al limbii specializat pentru comunicarea într-un domeniu de activitate (limbajul filozofiei, limbajul matematicii etc.), între membrii unei colectivități constituite pe baze profesionale. Așadar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
istoricește constituit, și cum, în epoca modernă, cele mai relevante grupuri de acest fel sînt națiunile, această perspectivă se aplică, de obicei, limbilor naționale. De fapt, se discută adesea despre limbaj, deși, în realitate, pentru conștiința de limbă, pentru conștiința vorbitorilor deci, limbajul este identificat cu o limbă anumită, cu limba istorică a vorbitorilor respectivi, în speță cu limba lor națională 2. De aceea, nu numai că limbajul se prezintă în mod necesar sub forma limbii, dar fiecare dintre limbi este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fel sînt națiunile, această perspectivă se aplică, de obicei, limbilor naționale. De fapt, se discută adesea despre limbaj, deși, în realitate, pentru conștiința de limbă, pentru conștiința vorbitorilor deci, limbajul este identificat cu o limbă anumită, cu limba istorică a vorbitorilor respectivi, în speță cu limba lor națională 2. De aceea, nu numai că limbajul se prezintă în mod necesar sub forma limbii, dar fiecare dintre limbi este pentru vorbitorii ei limbajul însuși, modul în care o comunitate interpretează lumea (prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbajul este identificat cu o limbă anumită, cu limba istorică a vorbitorilor respectivi, în speță cu limba lor națională 2. De aceea, nu numai că limbajul se prezintă în mod necesar sub forma limbii, dar fiecare dintre limbi este pentru vorbitorii ei limbajul însuși, modul în care o comunitate interpretează lumea (prin modul în care distinge entitățile, le clasifică, le relaționează și le comunică), atribu-indu-i acestei interpretări valoare de unicitate și de universalitate în același timp și oferind-o ca lume
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu este ceva fragmentar, ci ceva integral, încît "lumea pentru om" generală nu se realizează prin însumarea sau prin produsul unor lumi particulare, ci ea este generală și universală de fiecare dată, pentru fiecare limbă și pentru fiecare comunitate de vorbitori ai unei limbi. Dar, dacă este adevărat că limbajul este de obicei privit vizîn du-se o limbă sau un grup de limbi, tot atît de adevărat este că, vizînd ceea ce este în mod necesar caracteristic pentru toate limbile, se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comunica, ci o consecință a implicării logicului (a mecanismelor universale ale minții, ale intelectului și rațiunii) în realizarea cunoașterii, în organizarea cunoștințelor și în structurarea formulelor de exprimare în procesul comunicării. De aceea, proiectarea limbii proprii ca limbă universală de către vorbitori nu are nici o relație cu existența acestor universalii și, cu atît mai puțin, cu existența vreunui act de conștiință în legătură cu realitatea sau cu posibilitatea lor. Aria interferențelor de înțeles dintre limbaj și limbă nu se limitează însă la cazurile menționate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sfera umanului au un rol însemnat în determinarea esenței și a modului ei de funcționare, oferind în plus viziunea corectă a unei entități ce există și se transformă o dată cu alte elemente ale ambianței (spirituale, sociale, materiale etc.) în care coexistă vorbitorii limbii 9. Se poate, de aceea, afirma că tematica filozofiei limbii este deosebit de vastă și de complexă, încît obiectul ei se poate stabili numai printr-o treptată abordare a problemelor relevante oferite, pe de o parte, de limba însăși și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau însușindu-și anumite "reguli de joc", după Ludwig Wittgenstein, facultatea sa de a vorbi (limbajul) fiind direcționată spre un anumit mod de funcționare și antrenînd elemente ce se înscriu în tradiția respectivă și respectă regulile de joc corespunzătoare. Nici un vorbitor nu ajunge însă în măsură să cunoască și să folosească limba în întregime, ci numai o formă anumită a limbii, această situație fiind cauzată de faptul că limba se prezintă sub mai multe aspecte și cu mai multe nivele, care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai multe aspecte și cu mai multe nivele, care realizează trei tipuri de varietate: 1) în spațiu, 2) între straturile și păturile sociale și culturale ale comunității, 3) între scopurile expresive dominate de elementele actului lingvistic concret, care sînt exterioare vorbitorului și sînt legate de lucrurile despre care se vorbește, de interlocutor, de situația în care se produce vorbirea etc. Acest ansamblu de deosebiri și de coincidențe între elementele și aspectele unei limbi a fost numit de către Louis Hjelmslev arhitectura limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
trei tipuri de varietate, primul este specific îndeosebi limbii populare, iar cel de-l doilea mai ales limbii literare, care, în epoca modernă, nu cunoaște variante locale, dar are variante social-profesionale (stiluri funcționale). Din această perspectivă, nivelul de cultură al vorbitorului și, uneori, poziția și audiența lui socială sînt corelate cu gradul în care cunoaște și întrebuințează limba literară, care funcționează de obicei și ca etalon al erudiției. Pe de altă parte, vorbitorul cunoaște și folosește numai ceea ce reprezintă limba la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
funcționale). Din această perspectivă, nivelul de cultură al vorbitorului și, uneori, poziția și audiența lui socială sînt corelate cu gradul în care cunoaște și întrebuințează limba literară, care funcționează de obicei și ca etalon al erudiției. Pe de altă parte, vorbitorul cunoaște și folosește numai ceea ce reprezintă limba la un moment dat, deci o fază sincronică a ei, cum subliniază Ferdinand de Saussure 17, adică ceea ce este starea limbii din vremea sa. Limba nu este însă produsul unui moment, deoarece ea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ea nu poate funcționa decît ca un ansamblu structurat, ca un sistem, și, în aceste condiții, istoria nu poate participa decît fortuit la îndeplinirea funcțiilor ei. Chiar în plan sincronic însă, varietatea ipostazelor sub care se prezintă limba nu permite vorbitorilor decît cunoașterea și folosirea ei parțială, fiecare dintre aceștia avînd propriul nivel la care o posedă. Existența limbii, transmise și transformate prin indivizii vorbitori, presupune pentru aceștia o sumă de capacități, deprinderi, posibilități și restricții. Fiecare vorbitor posedă facultatea generală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba nu permite vorbitorilor decît cunoașterea și folosirea ei parțială, fiecare dintre aceștia avînd propriul nivel la care o posedă. Existența limbii, transmise și transformate prin indivizii vorbitori, presupune pentru aceștia o sumă de capacități, deprinderi, posibilități și restricții. Fiecare vorbitor posedă facultatea generală a limbajului, care-i asigură aptitudinea de a folosi limba. Fiecare vorbitor are apoi o știință lingvistică, adică o cunoaștere a limbii, concretizată în priceperea de a folosi limba, pe baza căreia se realizează o activitate lingvistică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nivel la care o posedă. Existența limbii, transmise și transformate prin indivizii vorbitori, presupune pentru aceștia o sumă de capacități, deprinderi, posibilități și restricții. Fiecare vorbitor posedă facultatea generală a limbajului, care-i asigură aptitudinea de a folosi limba. Fiecare vorbitor are apoi o știință lingvistică, adică o cunoaștere a limbii, concretizată în priceperea de a folosi limba, pe baza căreia se realizează o activitate lingvistică, manifestată prin acte de vorbire. Această știință lingvistică fundamentează o conștiință lingvistică, o structurare interioară
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o știință lingvistică, adică o cunoaștere a limbii, concretizată în priceperea de a folosi limba, pe baza căreia se realizează o activitate lingvistică, manifestată prin acte de vorbire. Această știință lingvistică fundamentează o conștiință lingvistică, o structurare interioară, spirituală, a vorbitorului, care îi dă pe de o parte identitate și, pe de altă parte, sentimentul comuniunii cu ceilalți vorbitori ai limbii. Vorbitorul folosește limba în funcție de anumite reguli bazate pe tradiție, posedă, deci, o competență lingvistică, realizînd inovații și prelucrînd clișe-ele anterioare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se realizează o activitate lingvistică, manifestată prin acte de vorbire. Această știință lingvistică fundamentează o conștiință lingvistică, o structurare interioară, spirituală, a vorbitorului, care îi dă pe de o parte identitate și, pe de altă parte, sentimentul comuniunii cu ceilalți vorbitori ai limbii. Vorbitorul folosește limba în funcție de anumite reguli bazate pe tradiție, posedă, deci, o competență lingvistică, realizînd inovații și prelucrînd clișe-ele anterioare prin manifestarea creației și libertății lingvistice. Respectînd tradiția lingvistică a comunității sale, vorbitorul se înscrie într-o obiectivitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
activitate lingvistică, manifestată prin acte de vorbire. Această știință lingvistică fundamentează o conștiință lingvistică, o structurare interioară, spirituală, a vorbitorului, care îi dă pe de o parte identitate și, pe de altă parte, sentimentul comuniunii cu ceilalți vorbitori ai limbii. Vorbitorul folosește limba în funcție de anumite reguli bazate pe tradiție, posedă, deci, o competență lingvistică, realizînd inovații și prelucrînd clișe-ele anterioare prin manifestarea creației și libertății lingvistice. Respectînd tradiția lingvistică a comunității sale, vorbitorul se înscrie într-o obiectivitate de tip social
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte, sentimentul comuniunii cu ceilalți vorbitori ai limbii. Vorbitorul folosește limba în funcție de anumite reguli bazate pe tradiție, posedă, deci, o competență lingvistică, realizînd inovații și prelucrînd clișe-ele anterioare prin manifestarea creației și libertății lingvistice. Respectînd tradiția lingvistică a comunității sale, vorbitorul se înscrie într-o obiectivitate de tip social, dar, inovînd în folosirea limbii potrivit aptitudinilor și atitudinilor sale, el își manifestă subiectivitatea; dacă inovația are condiții de a se răspîndi și de a fi acceptată social, ea poate deveni obiectivitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
într-o obiectivitate de tip social, dar, inovînd în folosirea limbii potrivit aptitudinilor și atitudinilor sale, el își manifestă subiectivitatea; dacă inovația are condiții de a se răspîndi și de a fi acceptată social, ea poate deveni obiectivitate pentru alți vorbitori. În nici un caz însă, vorbitorul nu este în măsură să-și exerseze cu succes liberul său arbitru pe terenul limbii, încît libertatea lingvistică este un aspect foarte complex și cu manifestări deosebit de variate. Conceptul de "limbă" se definește în știința
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
social, dar, inovînd în folosirea limbii potrivit aptitudinilor și atitudinilor sale, el își manifestă subiectivitatea; dacă inovația are condiții de a se răspîndi și de a fi acceptată social, ea poate deveni obiectivitate pentru alți vorbitori. În nici un caz însă, vorbitorul nu este în măsură să-și exerseze cu succes liberul său arbitru pe terenul limbii, încît libertatea lingvistică este un aspect foarte complex și cu manifestări deosebit de variate. Conceptul de "limbă" se definește în știința actuală în primul rînd prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Spre deosebire de limbă, vorbirea corespunde unui act individual al voinței și al intelectului, este concretizarea limbii, realizată de către un individ într-un anumit moment. În consecință, limba și vorbirea sînt două realități inseparabile, fiindcă, dacă nu ar exista limba în mintea vorbitorilor, nici unul dintre ei nu ar putea realiza vorbirea individuală și, pe de altă parte, fiindcă, dacă nu s-ar concretiza în vorbire, limba nu ar putea exista, posibilitatea existenței ei abstracte ținînd de concretizarea ei în vorbire. De aceea, orice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
extra-individuale, care se opune unilateral vorbirii, considerate ca fiind momentană, ocazională, materială, concretă și indivi-duală19. Limba este, prin urmare, nivelul abstract de raportare a faptelor concrete din vorbire, fiindcă vorbirea se realizează plecînd de la limbă (adică de la știința lingvistică a vorbitorilor), iar evaluarea, omologarea și sancționarea faptelor de vorbire se face prin referirea la formele abstracte (și ideale) ale limbii (prin manifestarea conștiinței lingvistice). Dihotomia limbă/vorbire reprezintă una dintre cele mai însemnate contribuții pe care le-a adus știința limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
plecare pentru o evoluție ulterioară, încît elemen-te care vor dispărea sau se vor modifica în fazele următoare coexistă cu elemente care abia se inițiază și al căror statut se va stabili în viitor. După Coșeriu, o limbă se prezintă tuturor vorbitorilor ei sub forma unui sistem care include caracteristicile indispensabile; legile abstracte guvernează relațiile dintre unitățile acestui sistem și condiționează funcționarea lui. În cadrul limbii în general, al sistemului ei, există însă reguli care pot privi limba în totalitate sau numai anumite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
argoul, deoarece în cadrul acestuia convenția de a folosi anumite semne de neînțeles pentru cei din afara unei comunități se prezintă de obicei în mod explicit). Așadar, comunitatea impune o anumită normă în folosirea posibilităților oferite de un anumit sistem și fiecare vorbitor are conștiința a ceea ce constituie norma în comunitatea în care se află. Dar, arată Coșeriu, sentimentul vorbitorului poate fi și greșit, poate să nu corespundă realității obiective, normei în general, și, de aici, rezultă că vorbitorul poate folosi un semn
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se prezintă de obicei în mod explicit). Așadar, comunitatea impune o anumită normă în folosirea posibilităților oferite de un anumit sistem și fiecare vorbitor are conștiința a ceea ce constituie norma în comunitatea în care se află. Dar, arată Coșeriu, sentimentul vorbitorului poate fi și greșit, poate să nu corespundă realității obiective, normei în general, și, de aici, rezultă că vorbitorul poate folosi un semn cu un semnificat (cu un înțeles) care nu este general acceptat (producîndu-se o schimbare semantică), poate să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]