4,110 matches
-
-l găsea nimeni? Când adevărul ieși la iveală, după ce una dintre surori îl zărise pe Hungry Hop aruncând pe fereastră fostei sale agresoare fustele mamei sale, familia înnebuni de grijă. Era clar că-și pierduse echilibrul. Parcă sub influența unei vrăji periculoase, teama lui de Pinky Chawla se transformase într-o afecțiune nesănătoasă. — Fii atent, îl avertizară ei. O să te trimitem la unchiul tău din Dubai, dacă acest comportament continuă. Te însurăm imediat. Asocierea cu Pinky ar fi însemnat sfârșitul numelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din Dubai, dacă acest comportament continuă. Te însurăm imediat. Asocierea cu Pinky ar fi însemnat sfârșitul numelui lor celui bun. Făcuseră o investigație discretă și aflaseră ce se întâmplase cu familia bunicului dinspre mamă al lui Pinky când căzuse sub vraja mamei lui Kulfi. Era vorba despre prăbușirea unei familii bune. Și li se spusese că totul începuse cam în același fel. Imediat începură să cerceteze fete din familii normale, de fapt, banale. Cui îi păsa de dansat, gătit și coeficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Uită-te și tu până unde a putut să împingă violența. Și asta în ciuda faptului că și eu sunt un tip agresiv. Taticule, cred că Germania trebuie să fi fost într-o cruntă stare de beție sau sub influența unei vrăji aiuritoare prin anii treizeci și patruzeci, dacă a putut permite apariția unei pocitanii pitice ca el. Sunt consternat. Nu-mi vine să cred. Și tu-mi spui că e adevărat? După cât se părea, la Operă era o gală de caritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
participanți tribali, șmecherași care se sparg în figuri pe patinele lor, cu poponarii care sar cu toții și se-ntind după discurile lor de plastic (farfuriile zburătoare par să atârne pe vecie în pâcla dogoritoare), jocuri de table și șah, droguri, vrăji și blesteme, două mașini ale poliției cu toate ușile deschise, armele pregătite ale caraliilor gata să intervină la primul gest imprudent. Și nici un strop de rușine, nicăieri. Câteva se zbătea să se elibereze și să se amestece de furie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ERA, iar el îmi știa numele. Prepelicarule, a șoptit și numele a sunat atât de aspru pe buzele lui, pentru că vorbea atât de blând și ofta șoptit ca vântul era, vocea lui cuprindea lumea întreagă într-o șoaptă, ca o vrajă era. Ești frumoasă Prepelicarule? a întrebat și din moment ce a întrebat asta chiar așa a și fost și eu am răspuns da, da sunt frumoasă dacă așa spui tu iar el a zis da ești frumoasă Prepelicarule dar vei muri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prost. Punând o asemenea întrebare se expusese ridicolului răspunsului. Bagheta era folosită la demonstrațiile ocazionale de talent vrăjitoresc ale lui Deggle. Individul stătea în picioare, cu nasul lui coroiat, întunecat la chip și învelit într-o mantie neagră, și făcea vrăji din nimic. Până și Vultur-în-Zbor era impresionat de demonstrațiile lui și-l displăcea și mai tare pe Deggle pentru că reușea să-l impresioneze. Magicianul nu-și dezvăluia niciodată secretele, dar o făcea pe Livia să-l îndrăgească. Odată, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce era el era perfect normal, să acționeze așa cum credea de cuviință. Gorful dădu din cap, încuviințând vesel în sinea lui. Aproape că spera să se întâmple ceva special înainte de Ordonarea Finală. Aproape că spera ca Vultur-în-Zbor să cadă sub vraja înspăimântătoare și adesea fatală a Febrei Endimiunsei. Desigur, își spuse gorful, va trebui să fie foarte atent. NOUĂSPREZECE Pădure deasă, întunecată ca mormântul. în urma lor: mintea distrusă, izolată, a lui Dolores O’Toole, părăsită de dragoste chiar în momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au evaporat. în timp ce conversația dezlânată dintre Cerkassov și Gribb lâncezea, el ședea și bea vin de K, pe jumătate ascultând, pe jumătate visând, pe când cele două femei înconjurau încăperea într-o plimbare hipnotică și fără rost. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase. Ele făceau confereau realitate orașului K pentru el. în ciuda teoriilor lui Gribb, în ciuda lui Moonshy și, da, în ciuda lui Virgil. Poate că acceptarea venise din partea lui Cerkasov, dar atracția și primele mreje în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de la aceste două femei care se roteau, se tot roteau, molii în jurul flăcării sale. Privirea cea verde și privirea cea gri se amestecau între ele pe măsură ce se îndepărtau. Elfrida cea pură, Irina cea pătată, Vultur cel obosit. Se țesea o vrajă pe care nici unul din ei nu o înțelegea, pe care urmau s-o înțeleagă prea târziu, iar palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. — Mă tem că mă simt puțin slăbită, îi spuse Elfrida lui Gribb. Cred că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i comande, nici un deggle care să-l direcționeze, nici un Virgil care să-l instruiască. Trebuia să aleagă - pe care din ele? Oricare din ele? Și apoi să mizeze pe alegerea lor. Și să știe ce vrea. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase. Poate orice alegere, chiar și cea greșită, era mai bună decât aceste autoanalize și dezbateri lăuntrice agonizante, ezitante. Fără să fie conștient de asta, Vultur-în-Zbor cădea și el în plasa modelelor naturale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sunau găunos și fals. S-a întors brusc și s-a îndepărtat de puț. — Mă duc acasă, a zis ea, ca și când întoarcerea într-un decor familiar ar fi fost însoțită și de întoarcerea la sentimente familiare. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase, se roteau, se tot roteau, molii în jurul flăcării sale. Terenul de crichet era departe de a fi plat, iar mingile departe de a fi rotunde, dar Irina juca cu concentrarea unui profesionist. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
inamic al ei cu o viteză înfricoșătoare. Puteau oare mințile celorlalți să rămână zăvorâte în fața morții lui? Vultur-în-Zbor era sigur că măcar unele din ele nu vor reuși așa ceva. Vinovăția coborî asupra lui ca o avalanță moale și întunecată, spărgând vraja palidă pe care o țesuseră Irina și Elfrida. Se autoflagelă cu mai multă cruzime decât ar fi putut s-o facă vreodată O’Toole. El, care îmbrățișase cu atâta ușurință viața din K, acceptând iluzia permanenței și trădându-și propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a auzit în ele un ecou al vorbelor lui Dolores O’Toole, dar a mai auzit și o explicație, un motiv al supraviețuirii perpetue a majorității celor din K, despre care se temuse că vor cădea toți, până la ultimul, sub vraja Dimensiunilor. Cei care supraviețuiseră șocului erau aceia îca Irina) pentru care calea aleasă de K devenise nu numai un mijloc de apărare, ci și un scop în sine, un fel de viață ce îi menținea în coconul trecutului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lăsăm și eu, și ei, la intrarea în Bibliotecă, deoparte grijile zilnice și ne cufundăm în marea taină închisă între acești pereți. Nu credeam, în urmă cu peste treizeci de ani, când am început să mă familiarizez cu Biblioteca, în vraja ei. Eram precum un copil neastâmpărat care zburdă într-un ținut cu minunății, cu ademeniri, cu bucurii și uimiri ascunse, speriat, derutat de neputința alegerii. Mulți ani am hălăduit în Bibliotecă trufaș, cu o semeție a ignorantului. Sfidam tainicele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și căuta să o prezinte în lumina ei adevărată. „Din câte îmi amintesc“, spunea. „Abia acum, când răsfoiesc ziarele, îmi dau seama cât de multe am uitat. Parcă nici nu le-aș fi trăit.“ Există, nu o descopăr eu, această vrajă a memoriei uitate. Fascinantă în mreaja pe care ți-o întinde, dar periculoasă prin credința că tu ai ajuns să spui adevărul, doar tu. Majoritatea cărților de memorii publicate de foștii demnitari comuniști, câți au avut vanitatea să și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oară. Înțelept cum era, nu mă mințise, Însă nici nu-mi spusese tot adevărul. Nu-mi zisese nimic despre acel ciudat tremur al mîinilor care prefăcea fiecare nasture, fiecare fermoar Într-o muncă titanică. Nu-mi zisese nimic despre acea vrajă a pielii palide și tremurătoare, de acea primă atingere a buzelor, nici de acel miraj ce părea să ardă În fiecare por al pielii. Nimeni nu-mi zisese nimic despre toate astea fiindcă știa că miracolul se petrece doar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la o febră care mai că-o dăduse gata. Visele Începuseră cu acea febră misterioasă, pentru care unii Învinuiau mușcătura unui enorm scorpion roșu ce apăruse Într-o zi În casă și apoi dispăruse pentru vecie, iar alții o atribuiau vrăjilor unei călugărițe nebune care pătrundea noaptea prin case pentru a otrăvi copiii și care, după ani, avea să moară executată prin gîtuire, recitînd Tatăl Nostru pe dos și cu ochii ieșiți din orbite, În timp ce un nor roșu se Întindea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
răspunsese, În felul lui, la rugi. Penélope Aldaya se născu În primăvara anului 1903. Pe atunci, don Ricardo Aldaya achiziționase deja casa de pe bulevardul Tibidabo, acea vilă despre care colegii ei servitori erau Încredințați că se afla sub influența unei vrăji puternice, Însă de care Jacinta nu se temea, fiindcă știa că ceea ce ei luau drept vrajă nu era altceva decît o prezență pe care numai ea o putea vedea În vis: umbra lui Zacarías, care abia dacă mai aducea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
don Ricardo Aldaya achiziționase deja casa de pe bulevardul Tibidabo, acea vilă despre care colegii ei servitori erau Încredințați că se afla sub influența unei vrăji puternice, Însă de care Jacinta nu se temea, fiindcă știa că ceea ce ei luau drept vrajă nu era altceva decît o prezență pe care numai ea o putea vedea În vis: umbra lui Zacarías, care abia dacă mai aducea cu bărbatul de care Își amintea și care acum se manifesta doar ca un lup ce umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În același timp, diferită. Mai intensă. Primejdioasă. La Început crezu că avea să-l urască pe băiat, Însă Își dădu repede seama că nu-l ura pe Julián și nici nu-l va putea urî vreodată. Pe măsură ce Penélope cădea sub vraja lui Julián, ea se lăsă tîrÎtă la rîndul ei și, cu timpul, ajunse să dorească orice și-ar fi dorit Penélope. Nimeni nu observase, nimeni nu acordase atenție, Însă, ca Întotdeauna, esențialul chestiunii fusese hotărît Înainte ca povestea să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
casa asta și să nu te mai Întorci. Ai făcut deja destul. M-am Îndepărtat spre ușă, lăsînd-o În sufragerie. M-am oprit la jumătatea drumului și m-am Întors. Nuria Monfort se așezase pe podea, rezemată de perete. Toată vraja prezenței sale se destrămase. Am traversat piața San Felipe Neri măturînd pe jos cu privirea. TÎram după mine durerea culeasă de pe buzele acelei femei, o durere pentru care acum mă simțeam complice și unealtă, Însă fără să izbutesc a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dar elegant. L-am ascultat vorbindu-mi despre misterele de la Notre Dame, despre un presupus vas-fantomă ce traversa Sena pe timp de noapte culegînd sufletele iubiților fără speranță care se sinuciseseră În apele Înghețate, despre o mie și una de vrăji pe care le inventa din mers, numai ca să nu-mi dea voie să-l Întreb ceva. Eu Îl urmăream În tăcere, Încuviințînd, căutîndu-l În el pe omul ce scrisese cărțile pe care aproape că le știam pe de rost, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atîta, și atît de fără să vreau, o persoană pe care nici măcar nu o cunoșteam, pe care nu o văzusem nici măcar o dată. Credeam, pesemne, că, dacă o Întîlneam față În față, dacă puteam constata că era din carne și oase, vraja ei avea să se rupă și Julián avea să devină din nou liber. Și eu odată cu el. Am vrut să cred că era o chestiune de timp, de răbdare. Mai devreme sau mai tîrziu, Miquel avea să-mi spună adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
anunțînd o căsătorie fictivă. A preferat ca Julián să creadă acea minciună și să-și refacă viața la adăpostul unei trădări, decît să-i spună adevărul. Doi ani mai tîrziu, cînd doamna Aldaya a murit, unui au dat vina pe vrăjile din casă, Însă fiul ei Jorge a știut că ceea ce o ucisese fuseseră focul care o mistuia pe dinăuntru, țipetele Penélopei și loviturile ei disperate În acea ușă, care continuau să-i izbească În minte, neîncetat. Încă de pe atunci familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
le-a luat comanda. Brandy călduț, cafea și ce se mai găsea de mîncare. Miquel nu a luat nici o Înghițitură. Carax, lihnit pesemne, a mîncat pentru amîndoi. Cei doi prieteni s-au privit În lumina vîscoasă a cafenelei, captivați de vraja timpului. Ultima oară cînd se văzuseră la față aveau jumătate din anii pe care Îi aveau acum. Se despărțiseră copii, iar acum viața Îi Înapoia unuia din ei un fugar, iar celuilalt un muribund. Amîndoi se Întrebau dacă de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]