2,752 matches
-
totdeauna solemni, n-ar zâmbi nici în ruptul capului și mai sunt și politicoși (am mai pățit-o o dată cu Empedocle, ținea morțiș să-mi dea sfaturi, eu mă uitam cu jind la sandaua lui de bronz, cea lăsată la gura vulcanului, îmi plăcea modelul, i-aș fi cerut-o s-o port și eu câteva ore, i-aș fi făcut să crape de invidie pe băieții de pe strada Leonida, unde locuiam pe atunci cu mama și cu cele patru surori ale
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și marginea de stuf încă verde a mlaștinii. Am mers un timp cu Zenobia, începutul de toamnă acoperise cu flori mov-ruginii goliciunea sălbatică a locului. Pe dig, pământul era negru și crăpat, ne-am fi putut crede pe craterul unui vulcan. Când gara a rămas mult în urmă, iar în fața noastră, pe dreapta mlaștinii, s-a ivit pata roșcată a pădurii, i-am spus Zenobiei : „Acum te las. Poate că o să întârzii. Tu du-te și așteaptă-mă...“. „Am să te
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
reconstitui facerea lumii pentru care ― pot să mărturisesc aici ― am și alte surprize: Scene din viața și moartea poetului necunoscut Marian Constandache / Un carnaval În infern Înghit vipere, scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
game de rezonanță afectivă. Iată secvența-pilot: «Așa Începe istoria mea, / așa Încep a reconstitui facerea lumii pentru care / ― pot să mărturisesc aici ― am și alte surprize: / Înghit vipere, / scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, / arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, / Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, / storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, / jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, / consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... / Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
poate opri. Ca furnalele Înalte din Viscaya. Am cîntărit teoriile termodinamice ale lui Fermín. — Prin urmare, asta faci și dumneata cu Bernarda? l-am Întrebat. Pui fierul de călcat la Încălzit? Fermín Îmi făcu din ochi. — Femeia asta e un vulcan În pragul erupției, cu un libidou de magmă Încinsă și cu o inimă de sfîntă, a zis el, lingîndu-se pe buze. Pentru a stabili o comparație veridică, Îmi amintește de mulătrița mea din Havana, care era o bisericoasă foarte evlavioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Sperând să-l mai calmeze pe Endō, Kobayashi a început să-i explice foarte serios unde este mlaștina era amplasată în nord-vestul orașului Yamagata. După ce traversezi munții, ajungi la o serie de mlaștini, care s-au format în urma erupției unui vulcan vechi, probabil. Cea mai mare este Mlaștina Mare. De ea se lega o veche legendă. Balaurul stăpân al acestei mlaștini avea obiceiul să o atace pe stăpâna mlaștinii vecine. Într-o zi, un samurai pe nume Fujigorō dormea buștean la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cât mai mic, mă interesează ce sex avea Madame Butterfly, chiar țin morțiș să aflu dacă dinozaurii aveau sânge rece sau cald și dacă poți să ghicești ce boli va avea omul după culorile pe care le preferă, nu știu cum apar vulcanii noroioși, trebuie să-mi complez cunoștințele în privința fulgerelor medulare... - ...și te îmbraci nepotrivit, provocator, neacademic. - Ooo, provocator? Să nu-mi spui că-i trezesc omului fantasme, că se perpelește visându-mă? Și asta de unde-a mai scos-o? - Păi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ambaleze ei! - Pro... - E-o carte ca un poem-fluviu-urlet, adică pentru marginalitate, împotriva falocentrismului, mă-nțelegi? Ea-El scoate la vedere ce-i sub piele, visează că-și scrijelește carnea cu lama și curg sucuri diverse, își simte sexul ca un vulcan, își smulge părul și înghite prafuri... - Bun, dar nu-s prea multe mațe la vedere în ultima vreme? Întreb și eu... Mai ține? - Anul ăsta ține sigur, m-am interesat. Merge și chestia hard, chiar dacă mai strâmbă niște ruginiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
doar puieții de baobab. MICUL PRINȚ (se liniștește încet): Da? OMUL: Sigur că da! N-am știut, tu nu mi-ai povestit aproape nimic despre tine și despre floarea ta. MICUL PRINȚ: Floarea mea... Vezi, la început aveam doar doi vulcani mititei. Unul este stins, altul scoate fum. Dar cu vulcanii trebuie să fii foarte atent! Pe urmă a apărut floarea. Întâi a fost o sămânță, venită de undeva... N-am știut de ea până când n-a răsărit o mlădiță firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
OMUL: Sigur că da! N-am știut, tu nu mi-ai povestit aproape nimic despre tine și despre floarea ta. MICUL PRINȚ: Floarea mea... Vezi, la început aveam doar doi vulcani mititei. Unul este stins, altul scoate fum. Dar cu vulcanii trebuie să fii foarte atent! Pe urmă a apărut floarea. Întâi a fost o sămânță, venită de undeva... N-am știut de ea până când n-a răsărit o mlădiță firavă. M-am temut să nu fie o mlădiță de baobab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
au numerotat de la 325 la 330. Poate că pe ei nu sunt baobabi. Am să dau o raită pe-acolo. Poate găsesc oaia aceea mică de care avem noi nevoie. I-am spus florii mele: mă întorc curând. Am acoperit vulcanii, și pe cel stins, și pe cel care fumegă. Cu vulcanii nu se știe niciodată... Am plecat. M-au luat cu ele, până la primul asteroid, niște păsări călătoare. Pe urmă am trecut ușor de pe un asteroid pe altul, sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sunt baobabi. Am să dau o raită pe-acolo. Poate găsesc oaia aceea mică de care avem noi nevoie. I-am spus florii mele: mă întorc curând. Am acoperit vulcanii, și pe cel stins, și pe cel care fumegă. Cu vulcanii nu se știe niciodată... Am plecat. M-au luat cu ele, până la primul asteroid, niște păsări călătoare. Pe urmă am trecut ușor de pe un asteroid pe altul, sunt doar la un pas distanță. Scade lumina, fond muzical discret, de preferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
semeni foarte bine a explorator. Și pari a veni de departe. Perfect! Fă-mi o descriere a planetei tale. Eu notez. (deschide o condică) MICUL PRINȚ: La mine nu prea ai ce vedea, e loc puțin de tot. Am doi vulcani mici, unul stins și unul care scoate fum. Dar cu vulcanii nu se știe niciodată... GEOGRAFUL (notează): Nu se știe niciodată. MICUL PRINȚ: Mai am și o floare. GEOGRAFUL: Geografii nu însemnează și florile. MICUL PRINȚ: Cum așa? E tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Perfect! Fă-mi o descriere a planetei tale. Eu notez. (deschide o condică) MICUL PRINȚ: La mine nu prea ai ce vedea, e loc puțin de tot. Am doi vulcani mici, unul stins și unul care scoate fum. Dar cu vulcanii nu se știe niciodată... GEOGRAFUL (notează): Nu se știe niciodată. MICUL PRINȚ: Mai am și o floare. GEOGRAFUL: Geografii nu însemnează și florile. MICUL PRINȚ: Cum așa? E tot ce poate fi mai frumos! GEOGRAFUL: O fi, dar florile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sa îi întorcea spatele. Nu că mai erau prea multe acum din clădirea asta cândva excesiv ornamentată în stil renascentist care să pară că ar merita să lupți pentru ea. Cu fațada înnegrită de fum, Reichstag-ul arăta ca un vulcan care își trăise ultima și cea mai spectaculoasă erupție. Dar incendiul fusese mai mult decât jertfa de foc a Republicii de la 1918; era, de asemenea, cel mai clar exemplu de piromanie pe care Germania l-ar fi putut da pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o pradă și au pierdut-o și respiră obosiți în întunecimea desișului și le este încă foame. Când am sosit, afară era o căldură sufocantă. Satul, așezat pe un povârniș, în înălțime, ducea cu gândul la craterul stins al unui vulcan. Casele de un ocru-deschis cățărându-se îngrămădite una într-alta păreau păreau bucăți de sulf cuibărite în stâncă. Femei greoaie în costumele lor tradiționale, cu ciorapi negri de lână, încălțăminte de lucru și șaluri pe spate, mergeau pe mijlocul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
avem! Clienți fideli, ce naiba?, stăm cu toți Îngerii la taifas, că la nceput era cuvântul, și ne aducem aminte de Apocalipsa după Iliescu, de Apocalipsa după Constantinescu, de Apocalipsa după Băsescu și de Elena Udrea, cu tot cu ié și telegondola de la Vulcan. Gicule, faci tu ce faci și ajungi la madam Udrea, chiar că nu te Înțeleg, ce-are sula cu prefectura? Mângâind sticla de Tămâioasă, Sandu Șpriț Îl pironește cu privirea pe Gicu. Acesta soarbe din halbă, apoi se șterge cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-mă, domnule! Am venit să-ți povestesc despre fiul meu! Sau cel puțin așa cum l-ai considerat dumneata, cînd mi ai propus interviul! Numește-l cum vrei, de acum...“ Thomas nu a Întrerupt-o; așteptase magma, orice om era un vulcan, putea să erupă oricînd, avea el o teorie; Marika putea stîrni chiar și o ploaie acidă. Bunica s-ar fi Îmbolnăvit rău dacă ar fi aflat că un urmaș a ajuns, fie și potențial, piese de schimb pentru indiferent cine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
erou arzând cartea, îmi amintește ceea ce tocmai am citit în scrisoarea pe care Mazzini, marele visător, i-a scris-o din Grenchen Judithei sale, la 1 mai 1835: „Dacă scobor în inima mea găsesc acolo cenușă și o vatră stinsă. Vulcanul și-a consumat incendiul și nu mai rămân decât căldura și lava care i se agită la suprafață, și după ce totul va fi înghețat și lucrurile se vor fi împlinit, nu va mai rămâne nimic - o amintire indefinibilă ca despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să cumpărăm conserve de la magazinul mixt din comună. Poate că cel mai ciudat spectacol al devenirii noastre întru media ca substitut de viață a fost chiar Andrei. Pe atunci avea ll ani și era îmbibat cu filme tip Războiul stelelor, Vulcanul și cele din seria Sergiu Nicolaescu. Stătea în fața televizorului, privea imagini din București cu trupe la pândă, tancuri și rafale, cu discursuri tragicomice și își freca mâinile exact ca la scenele tari din ficțiuni. Tresărea pe scaun, țupăia când scenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Când creatorul nostru a deschis ușa cuptorului și a văzut ce era înăuntru, a căzut în genunchi, extaziat. Omul nu mai era nici negru, nici alb, nici galben, era roșu, roșu ca aurora și apusul, roșu ca lava aprinsă a vulcanilor, roșu ca focul din care ieșise, roșu ca sângele care-i curgea deja prin vine, pentru că această figură omenească, fiind cea dorită, n-a avut nevoie de bobârnac, a fost de ajuns să i se spună, Vino, și ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sigur de compoziția suprafeței? ― Roca asta e prea veche ca să fie altceva, răspunse ofițerul executant, morocănos. M-am săturat de chestia asta cu vechimea unei planete și cu componentele solului. Crezi cumva că vă fac să aterizați în craterul unui vulcan? ― De acord, de acord.. Iertare. Voiam să fiu cât mai sigur. N-am mai operat o aterizare fără hărți și fără balizaj de la școala de pilotaj. Sunt cam nervos. ― Toți suntem! interveni la timp Lambert, pentru a sparge gheața. ― Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fără să știe, doctorașul, că nu sufăr de nici o boală. Pentru că nu mă cunoaște, Bombonel, deloc nu mă cunoaște, deloc, vrea doar să mă arunce între cracii melancolicei Irina, asta vrea. Știe el ce știe, arzi acolo ca în inima vulcanului, nu mai poți ieși, te trage tot mai adânc lava, tot mai adânc, iertați-mi vocabularul, onorată doamnă, știu ce spun, toate te trag în gheenă și-ți place și nu mai scapi, în Saecula Saeculorum, vecii vecilor, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un spectacol deja celebru, Ouverture: „Sheryl Sutton curăță o ceapă, la masă, timp de aproximativ o oră (spectatorii noștri mă ndoiesc că ar avea răbdare pentru asta!-n.n.).În tot acest interval, crește ...un dinozaur. În spate, erupe un vulcan”...Q.e.d. A montat spectacole care (inițial) durau douăzecișipatru de ore, altele care ar fi trebuit să dureze...șapte zile, reprezentații cu o sută de interpreți (o dată, chiar cu...cinci sute de actori, În Iran!), experimente reușite și eșuate
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]