16,454 matches
-
povești am ascultat noi până acum, dar am vrea să aflăm și prin ce a trecut tatăl lui Nicu În timpul războiului, până s-a văzut În libertate. E vorba de un curaj nemăsurat! Să auzim... Tatăl lui Nicu cu un zâmbet abia ghicit sub mustața albă, a răspuns: 235 234 ― Ceea ce am făcut eu nu seamănă cu nimic din cele ce ați făcut voi ca cercetași sau Nicu ca medic. Voi ați făcut totul În slujba oamenilor care așteptau acel bine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aici - a răspuns securistul. Pentru a-și face de lucru, a luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați auzit ce am spus sau... ― Sau o să mă scoți cu forța - a completat securistul, cu zâmbet impertinent. Fierbând, profesorul a rămas În așteptare. Securistul a așezat tabloul profesorului Zenit pe birou și a făcut un pas către profesor. ― Voi pleca, dar am să revin când terminați contravizita. În clipa următoare, a ieșit, depărtându-se cu pas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
domnule profesor. ― Acum, hai să facem vizita bolnavilor și după aceea vei fi liber. Ne vom revedea poimâine seară - i-a propus profesorul... Când au intrat În ultimul salon, Gruia a Întâlnit ochii unei țigăncușe nemaipomenit de frumoși, alături de un zâmbet timid... „Vezi, prietene, că ai a face cu o veche cunoștință!” - l-a atenționat gândul de veghe. „Dacă Îmi spui și cine-i ochioasa, atunci vei crește În ochii mei. Altfel...” „Ia adu-ți tu aminte de acei ani când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te-am găsit, tati. ― Bine ai venit, Despi. ― S-a Întâmplat ceva de m-ai chemat la tine? ― S-a Întâmplat, Despi. S-a Întâmplat - a răspuns profesorul, cu un aer misterios. Despina a făcut ochii mari. Un crâmpei de zâmbet de pe chipul profesorului l-a dat de gol Însă. ― De ce zâmbești, tati? ― Pentru că eu am glumit și tu ai intrat În panică. ― Te rog să fii mai explicit, fiindcă abia acum m-ai băgat În ceață. ― Află că mâine... Mâine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
extirpat și totul era pregătit pentru sutura plăgii, Despina - cu un ultim efort - a ordonat: ― Suturați plaga, domnule profesor. Comandă la care a adăugat un „tati” șoptit... Când și-au scos masca, printre șirurile sudorii de pe chip au mijit două zâmbete calde. ― Îți mulțumesc, tati. Întâi, fiindcă ai avut Încredere În mine și apoi pentru felul cum mi ai condus manevrele... Din priviri! ― Să nu crezi, draga mea, că eu nu am avut emoții. Și Încă mari! Dar acum mi-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doar privirea de la profesor la Gruia și Înapoi. După ce au fost văzute și celelalte paciente, s-au retras În cabinetul profesorului. ― Acum, să ne ocupăm și de oile noastre. Altfel Înțarcă și... ― Adio caș și urdă - a completat Gruia, cu zâmbet reținut. ― Deși am stabilit Întâlnirea noastră pentru diseară, eu zic să atacăm lucrările tale acum... ― Mi-ați luat o piatră de pe inimă, domnule profesor... La amiază, obosit, dar purtând pe chip acea undă de bucurie a omului mulțumit de ceea ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gură de aer până la momentul confruntării... De acord? ― Dumneavoastră hotărâți, domnule profesor. ― Hai să mergem. Vizita decurgea firesc, ca de fiecare dată. Un moment de amuzament a intervenit când au ajuns la țigăncușa Stăncuța, care i-a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-a ridicat În șezut, a apucat mâna profesorului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și-a luat ochii de la Gruia. La un moment dat, i s-a părut că acesta a zâmbit, dând din cap Încurajator. Fiecare s-a așezat, după rang, În fața lui Gruia. Fiecare avea un exemplar din lucrarea lui. Cu un zâmbet abia perceptibil, semn că și profesorul avea emoții - fiindcă se afla de fapt În fața colegilor lui - Îl privea pe Gruia cu seninătate. Primul care a vorbit a fost rectorul facultății. După ce l-a prezentat succint pe Gruia, a dat cuvântul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vorbească... Când a sfârșit, razele soarelui strecurate pe după un colț de perdea arătau deja ora prânzului... Rectorul a propus o pauză de un sfert de ceas... Toți au răsuflat a regăsire de sine. Profesorul Hliboceanu i-a trimis un zâmbet aprobator și plin de Încurajare. „Să nu zic vorbă mare, dar mie Îmi vine să mă prind cu mâinile de torțile cerului și să strig: <bravo prietene! Ține-o tot așaă!” - l-a Încurajat gândul de veghe. Abia acum a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
superior și... măăă... mă va trage pe mine de... răspundere, că de ce nu vă Învăț să vorbiți tovărășește... - și-a Încheiat discursul secretarul de partid, privind semnificativ la străinul de lângă el. Cei din comisie au privit unii la alții cu zâmbet ironic. Acest zâmbet și atitudinea lor purta vădit mesajul: „Hai, plimbă ursul, jigodie! Întâi Învață să vorbești românește. Da’ ce pretenție poți să ai de la un grăjdar?...” Pentru a arăta parcă secretarului de partid că intervenția lui nu avea nici o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mă va trage pe mine de... răspundere, că de ce nu vă Învăț să vorbiți tovărășește... - și-a Încheiat discursul secretarul de partid, privind semnificativ la străinul de lângă el. Cei din comisie au privit unii la alții cu zâmbet ironic. Acest zâmbet și atitudinea lor purta vădit mesajul: „Hai, plimbă ursul, jigodie! Întâi Învață să vorbești românește. Da’ ce pretenție poți să ai de la un grăjdar?...” Pentru a arăta parcă secretarului de partid că intervenția lui nu avea nici o legătură cu examenul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
femeie... „Ce mult seamănă cu Maria! Dar ce să caute ea aici?” - s-a Întrebat el nedumerit. Pe măsură ce Înainta, i se părea că femeia din fața lui Îi zâmbește... Și iarăși aceeași nedumerire și același semn de Întrebare: „Prea seamănă cu zâmbetul Mariei!?” Doar când femeia a pornit cu pas grăbit și mâinile Întinse spre el și-a dat seama că este cu adevărat ea!... În clipa următoare, se găseau Îmbrățișați, sub privirile surorii șefe, care tocmai trecea pe acolo... A zâmbit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dar cu atât mai mult stăpânește-ți simțurile”. În cele din urmă, profesorul a scos din sertar un dosar care purta pe el un Înscris, din care Gruia a reținut doar cuvântul „Rectorat”. Dosarul părea gol. Abia când, cu un zâmbet anume, profesorul l-a așezat pe birou, a văzut că În el se află o foaie de hârtie. ― Ia loc - l-a Îndemnat profesorul. Gruia s-a așezat pe fotoliul pe care ședea de obicei, nedezlipindu-și ochii de pe fața profesorului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în toamna trecută, în legătură cu serviciul de contabil la cooperativa din comună. Stelian vru să răspundă, însă vicepreședintele își aminti ceva și-l întrerupse. Mă scuzați, îi spuse el, scuturându-și scrumul țigării într-o farfurioară plină de chiștoace, cu un zâmbet pe chip. Am auzit că vreți să ne părăsiți... E adevărat? Stelian confirmă, mirat că acum și la sfat se știa despre această intenție a sa. Da, aș vrea să vând casa și să mă mut la București... Dar deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu colivă, așa cum se dau la pomeni, de sâmbăta morților. Bătrânul rupse prescura în două și-i întinse o bucată. Ia aici, nepoate, că oi fi flămând... Bogdaproste, deadule..., îndrugă Culae, privind lung pereții casei. Pe chipul moșneagului apăru un zâmbet. Te uiți la găidulcile mele?... Astea-s rămase din vremurile de demult, de la ăi dinaintea mea... E-hei, săracele, câte cântece n-am mai zis și eu cu ele!... E frumos în casa matale, deadule... observă Culae. Parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cumva te-ai răzgândit și nu mai vrei să pleci?... Iorgu, care tocmai trăsese zăvorul la ușă, se întoarse spre frații săi și oftă. De-abia atunci observă Stelian că fratele lor vitreg nu arăta deloc în apele lui, în ciuda zâmbetului cu care îi întâmpinase la sosire. Se-nțelege că nu m-am răzgândit, răspunse Iorgu, dând cu bastonul mai la o parte o pereche de pantofi uitați în drum. Nu de asta-i vorba... Eu nu am obiceiul să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un fel se poate spune și așa, se declară Stelian de acord, după care dori să afle cum îi mai mergea cu atelierul și cu viața de familie. Mișu Leibovici stătu puțin pe gânduri mai înainte de a-i răspunde, iar zâmbetul de pe față îi dispăru. Eu și cu Salomia mea nu putem să ne plângem de sănătate... Dar suntem necăjiți din cauza lui Aronică... El nu prea face bine... De alături se auzi atunci vocea soției lui Iorgu, care își mustră soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
agitat. În lumina lustrei cu șapte brațe care spânzura în mijlocul tavanului, lentilele ochelarilor săi păreau să azvârle mici fulgere de mânie. Valentin își strivi încet restul de țigară în scrumieră și se uită la cei adunați în jurul său cu un zâmbet amar. Domnii mei și dragii mei, prieteni..., grăi el prevenitor, am să vă rog să mă ascultați cu atenție și apoi să chibzuim ce e mai bine de făcut... Și începu să istorisească cum se petrecuseră lucrurile, de când fusese ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
liderii sioniști. "Dar eu nu sunt și nici n-am fost vreodată lider!" protestase. "Asta n-are nici o importanță" i se răspunsese. "Noi hotărâm cine este lider și cine nu în mișcarea sionistă". Se înțelegea de la sine, adăugase colonelul cu zâmbet perfid, care vorbea românește cu un neaoș accent rusesc, că nu numai el avea să aibă de suferit consecințele, ci și familia lui și prietenii lor, despre care știa foarte bine că de-abia așteptau să plece în Israel. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în condiții mai bune decât aici... Nu-i așa, Lia?... Pentru tine ce mai contează un compromis în plus, mai ales că nu tu trebuie să-ți faci locuința cadou statului român! îi replică sora sa malițios. Academicianul schiță un zâmbet strepezit, apoi se prefăcu interesat să consulte un exemplar din Talmud, aflat la îndemână pe o masă, și nu mai zise nimic. ...Și ar mai fi ceva, dragii mei, glăsui Zalman Aron cu același surâs îngăduitor pe chip. Domnul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mari din sufragerie se reuniră rudele și prietenii cei mai apropiați ai celor două familii. Zalman Aron păstorea demn și grav adunarea dintr-un capăt al mesei. În dreapta sa stătea Levi, tăcut și misterios ca întotdeauna, dar cu un vag zâmbet de satisfacție pe chip pentru succesul Comunității în confruntarea subterană cu oficialitățile regimului. Mendelică venise însoțit de soție și de cei doi fii ai săi, dintre care cel mezin era cunoscut drept un mare pasionat de sport și absolut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întttr-unul!... declară Ceaușescu, chinuind cuvintele din cauza entuziasmului debordant și a faptului că la el sentimentele aveau o viteză de reacție superioară gândirii. Vă asigur eu!... Îmi iau angajament solemn în fața dumneavoastră să termin liceul în doi ani!... Maurer își reținu zâmbetul și se aplecă la urechea lui Dej. Ai auzit, Ghiță?... îi șopti. Dddoi ani întttr-unul!... Maică-măiculiță... Și facultatea o termin tot în doi ani!... supralicită Ceaușescu. Gheorghiu-Dej nu reacționă vizibil în nici un fel și își goli liniștit paharul lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
academic prin lentilele rotunde și verzui ale ochelarilor săi, își rosti laconic punctul său de vedere: Poate că tovarășul Maurer are dreptate. Să nu judecăm lucrurile pripit. Să ne mai gândim. Gheorghiu-Dej încuviință liniștit, privindu-l pe profesor cu un zâmbet abia vizibil în colțul buzelor: Eu înțeleg bine lucrurile astea, Miroane, dar, vezi tu, Stalin de-abia s-a dus și noi mai avem destul până o să terminăm de construit socialismul în țara asta, pricepi?... Nu vreau să-i lichidăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu doreau decât să se facă nevăzuți cât mai repede de acolo. Totuși, ceva mai târziu, după ce mulțimea se împuțină, un muncitor voinic, cu o figură isteață, se opri din drumul său și-l ascultă pe Nando, cu un ușor zâmbet în colțul buzelor, bălăngănindu-și în mâna stângă servieta jegoasă de mușama, în care-și căra zilnic mâncarea la pachet sau poate vreo trusă de scule. Nando îl remarcă și îi zâmbi încurajator: Dumneata, tovarășe, văd că ai înțeles... Dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i așa?... Da, prietene, Lucrețiu Pătrășcanu a fost aruncat în închisoare fără nici o vină!... Să ne unim glasul și să cerem: libertate pentru Pătrășcanu!... Muncitorul cu figură isteață și servietă de mușama păru să stea câteva clipe pe gânduri, apoi zâmbetul de pe chip i se lăți și răspunse cu o voce mucalită: Vezi-ți de treabă, mă nene!... Mata ești sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta jerpelită, o luă repede din loc, grăbit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]