KorAP: Find »[drukola/base=zăcea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...218 >

5,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

care trăgea În stradă. Ambele picioare Îi stăteau Într-o poziție ciudată. Fusese lovit În coloană. Fața Îi era murdară și transpirată, și soarele Îi strălucea pe față. Era o zi fierbinte. Rinaldi, supraâncărcat, cu echipamentul revărsându-se din sac, zăcea cu fața către zid. Nick privea senin Înainte. Zidul roz al casei din față se desprinsese de acoperiș și scheletul de fier al unui pat atârna contorsionat deasupra străzii. Doi austrieci morți zăceau În moloz, la umbra casei. Se avansa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
supraâncărcat, cu echipamentul revărsându-se din sac, zăcea cu fața către zid. Nick privea senin Înainte. Zidul roz al casei din față se desprinsese de acoperiș și scheletul de fier al unui pat atârna contorsionat deasupra străzii. Doi austrieci morți zăceau În moloz, la umbra casei. Se avansa În oraș. Lucrurile mergeau bine. Brancardierii trebuiau să sosească curând. Nick Își Întoarse capul cu grijă și-l privi pe Rinaldi: — Senta, Rinaldi. Senta. Tu și cu mine am făcut Într-un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
casei. Se avansa În oraș. Lucrurile mergeau bine. Brancardierii trebuiau să sosească curând. Nick Își Întoarse capul cu grijă și-l privi pe Rinaldi: — Senta, Rinaldi. Senta. Tu și cu mine am făcut Într-un fel pace cu ăștia. Rinaldi zăcea nemișcat În soare, respirând greu. Nu suntem patrioți. Nick Își Întoarse atent capul Înapoi zâmbind transpirat. Rinaldi era un public dezamăgitor. O poveste foarte scurtă Într-o seară călduroasă, În Padova, l-au cărat până pe acoperiș, de unde putea să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a alunecat și taurul l-a Împuns În burtă, iar el s-a agățat cu o mână de corn, pe cealaltă ținând-o apăsată pe rană; atunci taurul l-a Împins În parapet și apoi și-a scos cornul. Matadorul zăcea În nisip, dar s-a ridicat ca un bețiv furios, a Încercat să-l Îmbrâncească pe omul care-l scotea afară din arenă și a urlat să i se aducă sabia, dar a leșinat. Atunci a ieșit puștiul și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli de pe tata, se ridică și Începu să alerge pe trei picioare, În timp ce o copită din față i se bălăbănea În aer; bătrânul zăcea strivit pe iarbă, cu fața-n sus și cu capul plin de sânge. Am coborât În fugă din tribună, mi-am făcut cu greu loc prin mulțimea adunată și am ajuns pe pistă, unde un polițist m-a prins și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-mi zise: Nu-i asculta pe golanii ăia, Joe. Taică-tu a fost un tip grozav. Da’ nu știu ce să zic. Se pare că atunci când oamenii se apucă să facă ceva praf, nu mai lasă nimic În urmă. Capitolul 14 Maera zăcea Împietrit, cu capul pe brațe, cu fața-n nisip. Se simțea Înfierbântat și lipicios din cauza sângerării. Simțea fiecare Împunsătură. Câteodată taurul Îl lovea doar cu capul. O dată cornul trecu cu totul prin el și-l simți cum se Înfige În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
marginea ibricului. Îl luă de pe grătar. Hopkins triumfase. Puse niște zahăr În cana goală din care mâncase caisele și-și turnă cafeaua, așteptând să se răcească. Era prea fierbinte - apucă mânerul ibricului cu șapca. Nu voia s-o lase să zacă În ibric. Cel puțin nu prima ceașcă. Trebuia să procedeze exact ca Hopkins. Hop merita treaba asta. Era un cafegiu serios. Cel mai serios tip pe care-l cunoscuse. Nu Încruntat, serios doar. Dar asta se Întâmpla cu mult timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a lungul malurilor, buștenii Încălziți de soare, netezi, fără coajă, gri - Încet-Încet dezamăgirea Îl părăsi. Se depărtă ușor, dezamăgirea care Îl cuprinsese deodată după toată agitația care-i provocase dureri În umeri. Acum totul era bine. Nick luă lanseta care zăcea pe bușteni și-i prinse un cârlig nou, legând guta strâns. Puse altă momeală și, luând undița, se duse spre capătul celălalt al buștenilor, ca să intre pe unde era apa mai mică. Sub bușteni, și imediat după ei, se formase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se formase un bazin adânc. Merse pe fâșia pietroasă de lângă malul cu mlaștina, până ajunse În locul cu apă mică. În stânga sa, unde se termina pajiștea și Începea pădurea, văzu un ulm mare, scos din rădăcini. Smuls de vreo futună, acum zăcea răsturnat În pădure, cu rădăcinile pline de praf și noroi, cu iarba crescând printre ele, ținând malul deasupra râului. De unde stătea acum, putea să vadă canalele adânci, ca niște rădăcini, săpate de curent În malul subțire. Fundul era pietros În locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ridică pe vârfuri, ținti și atacă. Din nou, același șoc, și simți cum este purtat În spate prin aer și căzu tare pe nisip. Acum nu mai avea cum să-l lovească cu picioarele. Taurul era călare pe el. Manuel zăcea ca mort, cu capul pe brațe, și taurul Îl izbea. Îl izbi-n spate, Îi Împinse fața-n nisip. Simți un corn Înfingându-se În nisip printre brațele sale Încrucișate. Cornul trecu printr-una din mâneci și o sfâșie. Zvârcolindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
momentul când sări În spate și, după ce se-mpiedică de-o pernă, simți cum i-a Înfipt cornul Într-o parte. Apucă cornul cu ambele mâini și merse cu spatele, ținându-se bine. Taurul Îl zvârli și cornul ieși afară. Zăcea nemișcat. Era-n regulă. Taurul plecase. Se ridică tușind și simțindu-se terminat. Jigodiile dracu’! — Dă-mi sabia, țipă. Dă-mi lucrurile. Fuentes Îi aduse sabia și muleta. Hernandez Își puse brațul pe umărul său. — Du-te la infirmerie, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Încă. Mai jos, În vale, se vedeau dealurile acoperite cu stejari și castani, și Încă și mai jos, departe, era marea. De cealaltă parte se vedeau munții Înzăpeziți. Ieșind din trecătoare, am mers printr-o regiune Împădurită. Pe marginea drumului zăceau saci plini cu cărbuni și printre copaci se vedeau colibele cărbunarilor. Era Într-o dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre sate și hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mă simt așa, Înseamnă că mi-a frânt inima“, se gândi. După un timp, auzi cum taică-su stinge lampa și se duce-n camera lui. Auzi vântul șuierând printre copaci și simți un curent rece care intra pe sub ușă. Zăcu un timp cu fața-n pernă și, după o vreme, uită să se mai gândească la Prudence și adormi În sfârșit. Când se trezi În mijlocul nopții, auzi vântul șuierând printre arborii de cucută din fața casei și valurile lacului izbindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Într-un mod cam ciudat. Domnul Turner ciocănise la ușă. Campbell strigase: „Intră!“. Când domunul Turner păși În cameră văzu niște haine aruncate pe un scaun, o valiză deschisă, o sticlă lăsată pe alt scaun, lângă pat, și pe cineva zăcând În pat, cu pătura trasă peste cap. — Domnule Campbell, spuse domnul Turner. — Nu mă puteți concedia, spuse William Campbell de sub pături. Sub pături era cald și alb și se simțea protejat. — Nu mă puteți concedia pentru că m-am dat jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
dau deștepți și nu sunt plicticoși. Trăiește plinătatea unei minți Înviorate de ideile noi și intoxicate de tentația neobișnuitului. Lăsă jos broșura. Și, Între timp, Întins pe pat Într-o cameră Întunecată din reședința lui din Triana, Manuel Garcia Maera zăcea cu câte un furtun În fiecare plămân, Înecat de pneumonie. Toate ziarele din Andaluzia dedicaseră suplimente speciale dedicate morții sale, care era așteptată deja de ceva zile. Bărbații și băieții cumpărau poze mari, colorate, ca să le aducă aminte de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
aplecat pe o parte și pupa era Îngropată adânc În nisip. Toate hublourile erau Închise bine și puteam să văd cum strălucesc ferestrele sub apă; vedeam tot pachebotul. Cel mai mare vas pe care l-am văzut În viața mea zăcea acolo și i-am parcurs toată lungimea; pe urmă am aruncat ancora, mi-am luat schiful de pe puntea din față, l-am lăsat la apă și am Început să vâslesc, cu toate păsările alea În jurul meu. Aveam o lupă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În viața ta atâtea păsări la un loc. Și se strânseseră toate-n jurul meu - țipau ca niște demente. Vedeam totul foarte clar. Vedeam vasul În toată lungimea și părea să aibă peste un kilometru, așa cum se vedea sub apă. Zăcea pe un banc de nisip alb, curat, și ce vedeam era primul catarg sau vreun fel de odgon Înclinat deasupra apei, așa cum stătea vasul pe o parte. Pupa nu-i era Îngropată așa de adânc. Puteam să stau În picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
să-mi treacă durerea de cap, și mă uitam prin lupă, da’ sângeram așa de rău că a trebuit s-o spăl. Apoi m-am Întins pe spate În schif și mi-am pus mâna la nas ca să opresc sângerarea; zăceam acolo, cu capul pe spate, privind În sus, și deasupra și În jurul meu erau vreun milion de păsări. După ce mi s-a oprit sângerarea m-am mai uitat o dată prin lupă și am vâslit spre vasul meu, Încercând să găsesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și dinspre ferme, nu Întâmpinară nici o rezistență În oraș și ajunseră pe malul râului. Mergând cu bicicleta pe strada desfundată, dându-se jos să o Împingă atunci când drumul era impracticabil, Nicholas Adams văzu prin ochii morților tot ce se-ntâmplase. Zăceau singuri sau În pâlcuri, În iarba Înaltă de pe câmp și de-a lungul drumului, cu buzunarele Întoarse, și muștele zburau deasupra lor și pe lângă fiecare cadavru sau morman de cadavre erau Împrăștiate hârtii. Printre firele de iarbă și grâne, lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
truse medicale, măști de gaze, bidoane goale, ceva strivit, cutii goale, o mitralieră pe trei picioare având În jurul ei un cuib de cartușe goale, cartușiere Întregi ieșind din cutii, cutia frigorifică, golită Într-o parte pentru că-i zburase capacul, echipajul zăcând În poziții ciudate și, În jurul lor, și mai multe hârtii. Mai erau cărți de rugăciune, fotografii de grup În care echipajul de mitraliori era așezat după ordinea ierarhică și poza o veselie Îmbujorată, ca În fotografiile echipelor de fotbal din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În jurul lor, și mai multe hârtii. Mai erau cărți de rugăciune, fotografii de grup În care echipajul de mitraliori era așezat după ordinea ierarhică și poza o veselie Îmbujorată, ca În fotografiile echipelor de fotbal din anuarul vreunui colegiu. Acum zăceau În iarbă, cocoșați și umflați. Cărți poștale de propagandă Înfățișând un soldat În uniformă austriacă ce forțează o femeie să se aplece de-a curmezișul unui pat. Amândoi erau desenați la modul impresionist. Erau niște desene foarte frumoase și n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
doar din cauza calității speciale pe care o posedă, aceea a repausului complet. Pe timp de război, Însă, aceste animale sucombă În aceeași manieră ca mult mai comunii și mai puțin căliții cai. Cei mai mulți catâri morți pe care i-am văzut zăceau pe drumurile de munte sau la picioarele vreunei pante abrupte, unde fuseseră Împinși ca să se elibereze drumul. Păreau o imagine mai potrivită cu peisajul muntos, unde ești obișnuit cu prezența lor și unde păreau mai puțin incoerenți decât mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
este numărul hârtiilor Împrăștiate În jurul lor. Ultima poziție În care-i aflăm, Înainte de a se pune problema Înmormântării, depinde de locul În care sunt plasate buzunarele uniformei. La uniformele austriecilor, buzunarele pantalonilor erau așezate la spate, așa că morții ajungeau să zacă, În cele din urmă, cu fața În jos, cu cele două buzunare Întoarse pe dos și Înconjurați de hârtiile pe care le avuseseră În portofele, Împrăștiate prin iarbă. Căldura, muștele, relevantele poziții ale cadavrelor În iarbă și cantitatea hârtiilor Împrăștiate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
acestei lucrări, ar fi totuși nedrept față de ceilalți morți, care n-au ales să moară de tineri, care n-au avut reviste culturale, mulți dintre ei necitind vreodată o cronică, fără Îndoială, față de cei pe care unii i-au văzut zăcând În arșiță, cu juma’ de kil de viermi umblându-le pe unde altădată Își aveau gurile. Dar morții n-aveau Întotdeauna parte de arșiță, de multe ori era ploaia cea care-i curăța cât zăceau În ea și Înmuia pământul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
care unii i-au văzut zăcând În arșiță, cu juma’ de kil de viermi umblându-le pe unde altădată Își aveau gurile. Dar morții n-aveau Întotdeauna parte de arșiță, de multe ori era ploaia cea care-i curăța cât zăceau În ea și Înmuia pământul În care erau Îngropați și uneori nu se oprea până ce pământul nu se făcea nămol și atunci Îi scotea la suprafață și trebuia să-i Îngropi din nou. Sau iarna, În munți, erai nevoit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]