4,773 matches
-
neagă participarea sa la o conspirație politică, și de ce împăratul n-a pedepsit pe Decimus Iunius Silanus, mult mai vinovat decît Ovidiu? MOTIVE RELIGIOASE. Relevăm, mai întâi, ipoteza lui Leo Hermann 10, anume că Ovidiu ar fi participat la ritualul zeiței Bona Dea11, interzis bărbaților. Festivitatea avea loc la 1 mai și femeile care participau la această solemnitate erau, cum spune Propertiu (4, 9, 37-60), nude. Amintim că, în anul 62 a. Chr., ritualul zeiței se desfășurase în casa lui Caesar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ovidiu ar fi participat la ritualul zeiței Bona Dea11, interzis bărbaților. Festivitatea avea loc la 1 mai și femeile care participau la această solemnitate erau, cum spune Propertiu (4, 9, 37-60), nude. Amintim că, în anul 62 a. Chr., ritualul zeiței se desfășurase în casa lui Caesar și că acesta, deghizat, asistase la ceremonii. Această aventură s-a terminat printr-un scandal divorțul lui Caesar de soția sa Pompeia, fiica lui Quintus Pompeius, nepotul lui Sylla (vezi Suetonius, Caesar, 6). La
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
desfășurase în casa lui Caesar și că acesta, deghizat, asistase la ceremonii. Această aventură s-a terminat printr-un scandal divorțul lui Caesar de soția sa Pompeia, fiica lui Quintus Pompeius, nepotul lui Sylla (vezi Suetonius, Caesar, 6). La ceremonia zeiței Bona Dea, poetul ar fi văzut-o pe împărăteasa Livia goală. Ipoteza e neverosimilă, căci Livia avea peste șaizeci și șase de ani și nu mai putea ispiti pe Ovidiu, iar edictul relegării, inopinat, a fost dat în decembrie, după
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
10 L. Herrmann, "La faute secrète d'Ovide" în RBPhH, 17, 1938, p. 695, și "Nouvelles recherches sur la faute secrète d'Ovide", ibidem, 43, 1965, pp. 40-52. 11 După R. Ellis, ceremoniile pentru Bona Dea, interzise bărbaților, erau dedicate zeiței Isis (cf. "Intoduction" la ediția poemului In Ibin). 12 G. Dumezil (La religion romaine archaique, Paris, Payot, 1966, p. 344) notează că Fauna (sub numele de Bona Dea) primește în decembrie un cult de stat, strict feminin. Vezi și Macrobius
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
26 î.H.) și a multor altora care vor urma134: dacă pentru acești contemporani libertatea ar fi devenit un cuvânt lipsit de sens, nu s-ar putea explica sacrificiul lor până la moarte sau până la condamnarea cu exilul pe altarul acestei Zeițe în care nu credea nimeni. Libertatea este legată de pasionalitatea oamenilor din toate timpurile și, mai ales, de nobilul Roman al Republicii, crescut în cultul libertății, care a fost supt încă din copilărie împreună cu laptele matern, și nu se poate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o face pentru a se consola și pentru a-i trece timpul. Dat fiind că nu are viciul băuturii, nici pe cel al jocurilor de noroc, nici nu se poate relaxa cultivând pământul, nu-i rămân decât Pieridele, slabă consolare, zeițe care nu au vreun bun meritat de la el. Fie ca Severus, care bea cu mai multă fericire de la izvorul Aoniei, să iubească întotdeauna literele, să aducă jertfe Muzelor și să-i trimită acolo vreo lucrare recentă. Se simte în cuvintele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
descinde, la sacrificii dispusă, de unde a ei trăsătură și nobilă figură. Cu sufletul ei bun și sângele-i de seamă Se poartă grațios și-nțelepciune emană. Nu e deloc nedemn să lăudăm a ei frumusețe, Pentru care venerăm și premăritele zeițe. Soție lui, mătușă lui Cezar: o, glorie ție, O, doamnă demnă de sacra casă imperială!"427 Trebuie să remarcăm că poetul o numește femina princeps (Tristele, I, VI, 25), așa cum o face și cu Paulus Fabius Maximus: quorum tu princeps
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
qui posuit de plebe fuisse fertur, et ex humili sceptra tulisse loco. convenit et servis, serva quia Tullius ortus constituit dubiae templa propinqua deae439. Pentru cei care cunosc de-acum legătura strânsă pe care Ovidiu o stabilește între Augustus și zeița Fortuna, și care merge câteodată până la a-l identifica pe Împărat cu nestatornica zeiță, fragmentul reprodus mai sus poate deveni foarte semnificativ; mai mult, dacă dorim să-l încadrăm în sistemul de idei și de sentimente ale lui Ovidiu, acest
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
servis, serva quia Tullius ortus constituit dubiae templa propinqua deae439. Pentru cei care cunosc de-acum legătura strânsă pe care Ovidiu o stabilește între Augustus și zeița Fortuna, și care merge câteodată până la a-l identifica pe Împărat cu nestatornica zeiță, fragmentul reprodus mai sus poate deveni foarte semnificativ; mai mult, dacă dorim să-l încadrăm în sistemul de idei și de sentimente ale lui Ovidiu, acest fragment apare ca o referire ironică la originea modestă a lui Octavian. În concluzie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
stereotipie, de mecanică improvizație persistă, ca în fragmentul ce ilustrează stângaci, în maniera rezolvării unei teme pentru acasă, toposul ubi sunt?, fără a izbuti să trezească în conștiință înfiorarea legitimă: Dar unde sunt acum Nereu și Proteu? Unde e Amfitrite, "zeița ilustră ce nutrește o mie de monștri la sânul său, zeița bocitoare ale cărei valuri se sfarmă cu zgomot de stâncă"? Unde e Triton, cântărețul maestru din concă, ce a rostogolit în valuri pe Misenus pentru că îndrăznise să se ia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în maniera rezolvării unei teme pentru acasă, toposul ubi sunt?, fără a izbuti să trezească în conștiință înfiorarea legitimă: Dar unde sunt acum Nereu și Proteu? Unde e Amfitrite, "zeița ilustră ce nutrește o mie de monștri la sânul său, zeița bocitoare ale cărei valuri se sfarmă cu zgomot de stâncă"? Unde e Triton, cântărețul maestru din concă, ce a rostogolit în valuri pe Misenus pentru că îndrăznise să se ia la întrecere cu el? Unde sunt muzele mărei, sirenele? Unde e
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să se comporte civilizat, fără patimă, dacă nu chiar ca niște intelectuali, măcar ca niște burghezi onorabili. Primul intră în scenă Vulcan, individ necioplit, cu păcate grele (e hoț, bețiv și afemeiat), ce obișnuiește să-și ponegrească frumoasa nevastă (o zeiță, totuși!) în fața fetelor de pripas, aciuate pe la cârciumi în căutare de clienți darnici. O anume Kritia intră imediat în joc și-l măgulește pentru a-i stoarce câteva bijuterii de valoare, însă cei doi sunt zăriți de Helios, care, jignit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu resemnare, statutul de încornorat). Cu toate că Vulcan îi ține captivi pe cei doi vinovați în niște lanțuri invizibile, spre hazul întregului Olimp, finalul previzibil al "divorțului" se amână pentru o noapte, la rugămințile insistente ale înțeleptului Neptun, urmând ca mincinoasei zeițe să i se dea șansa de a-și răscumpăra vina și de a-și aduce soțul la sentimente mai bune, străine de gândul răzbunării. Ceea ce, de altminteri, se va și întâmpla. Morala: într-o lume imperfectă, greșeala și iertarea fac
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
secolului XX, nu erau asasini ocazionali împinși la crimă de profituri mai mult sau mai puțin ilicite sau din pasiune, ci oameni inteligenți, cultivați, aparținînd castelor elevate ale Indiei, ocupînd în viața curentă locuri adesea importante. Doar cultul lui Kali, Zeița Bună, le impunea să îndeplinească în anumite momente ale anului, în special în luna octombrie, ritualurile unor numeroase ucideri rituale. Un ziar indian, Sumahar Dupan, estima, în 1833, că o singură bandă de 100 de thugi putea omorî 800 de
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
se extindă în 1803 în întreaga Indie, impunîndu-i pentru mult timp o limbă de schimb, un mod de viață cel puțin pentru anumite clase sociale și, dacă nu o cultură, cel puțin o deschidere spre Occident. Kali cea Neagră, Devi zeița -, Bhowani, primea deja de mult timp, în numeroasele sale sanctuare, sacrificii umane pînă în 1835, data oficială a interzicerii lor de către guvernul britanic. Către ea s-au întors thugii condamnați la moarte, musulmanii, rajpuții, brahmanii sau hindușii aparținînd înaltelor caste
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
o crimă la alta. Fără îndoială, în termenii unei anumite teologii hinduse, distrugerea este una dintre manifestările formidabile ale transcendenței. Orice fază de edificare, de construcție, alternează cu nivriti mârga, faza de distrugere a fiecărei desfășurări ciclice. De asemenea, cultul zeiței, soția lui Shiva, cunoscută sub mai multe nume ca Durga, Kali sau Bhowani, poate urma una din cele două căi, deschise în mod egal, aceea a Mîinii drepte, sau Vâma çara cea a Mîinii stîngi (pentru acest aspect a se
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
aceste mișcări au în comun o voință de transgresare și mai ales de distrugere a Bisericii, considerată ca fiind Mama Rea. Ea este, în predicile profeților milenarismului, prostituata Babilonului despre care vorbește Apocalipsa, Mama nelegiuirilor. La polul opus, Mama Bună Zeița Bună este prezentă în inima tuturor nebunilor milenariști, Sfînta Fecioară. Dacă nu toți "profeții"au avut naivitatea de a se căsători cu o statuie în timpul nunților sacre, așa cum a făcut Tanchelm, în schimb toți sau aproape toți au pretins că
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
este acolo?". Nu ne este indiferent să vedem că Revoluția franceză, al cărei model va fi atît de des invocat în continuare, se situează pe cărări deja străbătute de către mișcările milenariste, avînd acces la Rațiunea zeificată care ține loc de Zeiță Bună. Doctrina Egalilor a unui Joseph Babeuf, zis Gracchus, avea nevoie de terorism pentru a "susține entuziasmul popular" și pentru a impune o guvernare unui popor judecat de altfel ca "prea îndepărtat de ordinea naturală pentru a exercita o alegere
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
zisul testament s-ar motiva prin dorința primară de integrare în materialitatea cosmică, eventual în „dosul stînii”, de unde ar deriva „întreaga” semnificație a textului, mi se pare o regretabilă fundătură. Este ca și cum am afirma, la repezeală, că experiența tragică a zeiței Iștar, din seria călătoriilor pe „celălalt tărîm”, de la Inanna la Ghilgameș, de la Orfeu la eroul din basmul românesc Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte s-a consumat fără „sens”. Nimic de zis, rezultatul călătoriei ca simplă aventură a fost
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
altceva decît mesageri ai morții. Ajutoarele sale posibile, invocate cu disperare, nu au nici o putere, nici măcar sora lui, Gestinanna, poetă divină, cîntăreață și tîlcuitoare de vise; prin urmare, o forță chtoniană a pămîntului-mumă; nici Utu, zeul soarelui și fratele marii zeițe Inanna, soția lui Dumuzi. Asta pentru că dușmanii vin din altă lume, a morții, unde nici unei divinități solare ori telurice nu-i este dat să ajungă fără vătămare. Ei au investitura să năvălească asupra pămîntului și asupra vieții pentru a produce
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să ajungă fără vătămare. Ei au investitura să năvălească asupra pămîntului și asupra vieții pentru a produce perturbare. Nu și invers. Nici unei divinități precreștine nu-i era permis să pătrundă în lumea subterană și infernală decît cu mari precauții. Exemplele zeițelor Iștar și Inanna, care au coborît în lumea „de Jos”, fiind aspru pedepsite, rămîneau pilduitoare pentru toată lumea sumero-babiloniană. Osiris este ucis prin vicleșug de fratele lui, Seth, zeu asociat cu principiul răului, al violenței și al războiului. Ne scapă astăzi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de interes filosofic, atîta timp cît se ridică spre înțelegerea antropologică a omului. Să nu uităm că dacii deveniseră celebri în lumea antică pentru gîndirea lor îndrăzneață asupra vieții și a morții. Autorul Mioriței este categoric urmașul lor. B. Întoarcerea Zeiței Modelul călătoriei în lumea de „dincolo”, a morților, îl lansează „prima dată” zeița sumeriană Inanna (Iștar la asiro-babilonieni). Toate celebrele „călătorii” (căsătorii forțate, răpiri, aventuri eroice, rătăciri), puse pe seama lui Ghilgameș, Orfeu, Proserpina, Ulise, Eneas, protagonistul tip Făt-Frumos (din basmul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Să nu uităm că dacii deveniseră celebri în lumea antică pentru gîndirea lor îndrăzneață asupra vieții și a morții. Autorul Mioriței este categoric urmașul lor. B. Întoarcerea Zeiței Modelul călătoriei în lumea de „dincolo”, a morților, îl lansează „prima dată” zeița sumeriană Inanna (Iștar la asiro-babilonieni). Toate celebrele „călătorii” (căsătorii forțate, răpiri, aventuri eroice, rătăciri), puse pe seama lui Ghilgameș, Orfeu, Proserpina, Ulise, Eneas, protagonistul tip Făt-Frumos (din basmul românesc Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte) sunt derivate. Lectura acestora se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
moment critic pentru neamul lui Israel. Prin tehnici sacrificiale, Ulise coboară în subterane, dialogînd cu eroii de la Troia, transformați în umbre jalnice. Alta este situația Inannei, în cea mai veche ipostază sumeriană, așa cum a fost identificată de asiriologul S. N. Kramer. Zeița se hotărăște să coboare în infern, în lumea morților, dar cu de la sine putere. Este stăpînă doar peste „Marele de Sus” și crede că împărăția sa nu are margini, că se întinde și peste „Marele de Jos”. Dar se înșeală
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
înșeală. În subterane, singura autoritate recunoscută este Ereșkigal, „sora” mai „mare” a Inannei și demonul Morții. Iată începutul celui mai vechi poem despre moarte: De la Marele de Sus, ea își îndreaptă gîndul spre Marele de Jos; De la Marele de Sus, zeița își îndreaptă gîndul spre Marele de Jos; De la Marele de Sus, Inanna își îndreaptă gîndul spre Marele de Jos. Doamna mea părăsi cerul, părăsi pămîntul, În lumea Infernului ea coborî; Ea părăsi domnia, ea părăsi stăpînirea, În lumea Infernului ea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]