24,729 matches
-
broască-țestoasă, ceea ce avea să-i ofere, În timp, o considerabilă rezervă de apă potabilă. Astupă apoi și mai abitir intrarea cu pietre și stînci, lăsînd numai un culoar Îngust prin care putea trece o singură persoană, și ciopli trepte În zid, În așa fel Încît să rămînă invizibile de sus și numai el, care știa unde se află, să le poată localiza. Din toate aceste pricini, În ziua În care Își Încheie treaba era cu desăvîrșire convins că, făcîndu-și suficiente provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se ofilească numai atingînd-o”. De unde emanau o astfel de putere nefastă și o asemenea capacitate de respingere, nimeni nu știa să spună, Însă era, fără Îndoială, mai mult o forță care-l Înconjura ca o aură sau ca un zid de cristal, decît o simplă respingere estetică. Se așternuse o tăcere În care cei prezenți păreau să Încerce să-și recapete puterile după cîntecul zgomotos și rîsetele și discuțiile ce i-au urmat, iar atunci căpitanul a implorat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o lungă ședere În China și Japonia. Căpitanul de pe Madeleine, care-și făcuse călătoria la dus ocolind Capul Bunei Speranțe, se duse la fund În noaptea aceea fără să Înțeleagă cum era cu putință să se fi lovit de un zid de piatră, cînd, după calculele lui, nu mai erau decît două săptămîni pînă să zărească țărmul peruan. În „cartea pilot” cumpărată pe bani grei de la un pilot spaniol renegat nu figura nicăieri că acolo, chiar pe linia Ecuatorului, la șapte sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
renegat nu figura nicăieri că acolo, chiar pe linia Ecuatorului, la șapte sute de mile de Tierra Firme, se ridica vreo insulă. Dar așa se făcu că, În zori, cînd vîntul se liniștise, iar valurile Încetaseră să mai izbească puternic În zidul de piatră, Oberlus zări corpul navei, făcut țăndări, odihnindu-se pe cornișa de stîncă, leșurile care pluteau și sacii cu ceai pe care-i tîra curentul spre mal. Trei bărbați, vlăguiți și răniți grav, reușiseră cu chiu, cu vai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se ridică În picioare și se Întoarse cu pași Înceți pe marginea falezei, de unde contemplă marea, Încă agitată din pricina vîntului ce sufla dimpotrivă și care se lupta să-și recapete calmul, după ce atinsese, cu numai cîteva ore În urmă, culmea zidului de stîncă. Coborî cu nemăsurată prudență pînă la intrarea În peștera lui și Își contemplă Întristat „căminul”, singurul pe care-l avusese vreodată și pe care focul și apa Îl prechimbaseră Într-un talmeș-balmeș de mizerie și cenușă. Jumătate dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de săraci eram. Încă pe platforma camionetei, îți dezlipeai mâinile de pe față, și iată că stăteam pe loc. Praful și balega se așezau. Tatăl lui Brandy deschidea ușița din spate și te vedeai pe-un drum de pământ lângă un zid spart format din vagoane de marfă scoase de pe șine. Vagoanele acoperite erau sparte. Vagoanele-platformă erau răsturnate și încărcătura lor de bușteni și lemne de foc era împrăștiată peste tot. Vagoanele cisternă îndoite și scăpând lichid. Vagoanele pline de cărbune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
singur. O, totu-i așa de răpitor. Evident, răspunsul lui Evie la orice lucru e să-și salte fusta cu crinolină și să dea fuga la etaj după o pușcă, numai că de-acum aproape tot dormitorul ei e-un zid de flăcări mirosind a Chanel No, prin care Evie trebuie să-și strecoare carul votiv. Toată lumea sună pe mobil la 911 după ajutor. Nimeni nu e destul de interesat încât să intre în cămara valetului ca să vadă ce se întâmplă. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Am pus un pumn de evacuator intestinal Bilax în ultima băutură a lui Ellis. O, Ellis. Cu toate astea, Brandy ar fi putut scăpa basma curată dacă n-ar fi început să râdă. Vedeți voi, chiar atunci Evie pășește din zidul ăla de flăcări din capul scărilor. Cu o pușcă în mâini, cu rochia de mireasă arsă până la cercurile de oțel, cu florile de mătase din păr arse până la scheletul lor de sârmă, cu tot părul ei blond ars complet, Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
atunci cînd alegea vinul sau felul de mîncare. Locuia în trei case, dintre care una, lucru cunoscut, avea două intrări pe două străzi diferite. Acolo se juca poker o dată pe săptămână și invitații trăgeau mașina exact în dreptul ușii încastrate în zid, ușă care se deschidea înlăuntrul curții. Dacă ar fi să judece numai aceste amănunta din viața lui Mihai Mihail, amănunte care se știau, era limpede că directorul Serviciului nu mai era defel un om sărac. Și ăsta nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și s-a uitat la Bîlbîie cu o privire blîndă, ușor curioasă, în stare să liniștească și pe cel mai vinovat dintre oameni. Inspectorul își ațintise ochii undeva peste el, poate în frunzișul carpenului de peste drum ori în colțul de zid care se zărea prin fereastra biroului său. Cînd simțea că ajunge într-un impas făcea și el ca Leonard Bîlbîie, se ridica de la masă, se apropia de fereastră și se uita la colțul de zid care se vedea printre crengile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
drum ori în colțul de zid care se zărea prin fereastra biroului său. Cînd simțea că ajunge într-un impas făcea și el ca Leonard Bîlbîie, se ridica de la masă, se apropia de fereastră și se uita la colțul de zid care se vedea printre crengile copacului. Atît mai rămăsese dintr-o aripă a Curții Domnești, arsă de cîteva ori, părăsită și acoperită cu iederă aproape neagră de bătrînă ce era. Era un zid de piatră pe care ploaia și zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fereastră și se uita la colțul de zid care se vedea printre crengile copacului. Atît mai rămăsese dintr-o aripă a Curții Domnești, arsă de cîteva ori, părăsită și acoperită cu iederă aproape neagră de bătrînă ce era. Era un zid de piatră pe care ploaia și zăpada nu aveau cum să-l surpe, Tot ce fusese din cărămidă se măcinase ori fusese furat, folosit la alte construcții, nimeni nu putea ști adevărul. Rămăsese doar piatra, atît de aspră și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai trebui să bea tescovină, un vin roșu ar fi mai potrivit, prostii, fleacuri, paliative, totul merge rău, cum să se simtă bine din cauza unei cafele ori a unui pahar de vin?, a aruncat o privire pe fereastră, colțul de zid era tot acolo, albind în frunziș, piatra rezista, rezista încă. "E un caz foarte grav, domnule Bîlbîie, grav și, cum să-ți spun, al naibii de delicat. E un noroc pentru țtară, pentru stat, că am dat de firul ăsta. Dumneata crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Același sentiment îl avea față de Pangratty, de Nicu Sturdza, de Rosetti Tețcanul, ar mai număra doar vreo doi inși, doar atît, erau niște dropii care nu aveau unde fugi de maiestatea proprie. De aceea, deși l-ar fi pus la zid pe Pangratty pentru tîmpeniile lui legate de socialism și sindicaliști, nu putea trece peste sentimentul singurătății lor în lume. Pangratty se vîrîse în politică, ca un nătărău și de aceea nu-l putea înghiți; prinții nu fac politică, ei sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă toate acestea să adăugăm viclenia, șiretenia înnăscută, calculul exact, machiavelic prin care îl împinsese cu spatele la zid. Într-adevăr, nu va putea ieși din casa lui Basarab Cantacuzino înainte de a fi luat o hotârîre și de a i-o fi spus-o destul de clar și de răspicat, încît să nu existe nici o umbră de neînțelegere asupra a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deveni palid, o sclipire pînă atunci necunoscută apăru în pupilele dilatate: "Ce va fi? Ordine! Asta va fi, ordine! Sfînta ordine care duce la pacea socială și la măreția neamului." Și cu o forță neobișnuită lovi tava și paharul de zidul camerei, arătînd privirilor îngrozite ale directorului Mihail un pumn uriaș care se închidea încet, degajînd o violența înspăimîntătoare. "Aici, în mîna asta, o să strîng hățurile, să se știe că există un stăpîn!" Mihai Mihail se strecură pe lîngă trupul încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Simon, scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărât spre ușa de la etajul trei (grecul stătea În capul scării, ca s‑o Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei, unde Marieta, fardată violent, stătea rezemată de un zid de piatră, Într‑un picior, precum o pasăre vătămată... „Suntem toți aici, Kameraden“, continuă Bandura, „suntem toți membrii unei familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s‑au adăpat la același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
1944 s‑au dat din unghiul lui de vedere, din strada Palmotičeva pe care zăcea un cal sfârtecat. Zgomotul asurzitor al șenilelor de tanc acoperea pentru o clipă interogarea unui Volksdeutscher pe nume Franjo Herman, ale cărui implorări treceau prin zidul subțire al clădirii Învecinate, iar un ofițer justițiar al OZN‑ei2 Împlinea răzbunarea poporului, ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al clădirii Învecinate, iar un ofițer justițiar al OZN‑ei2 Împlinea răzbunarea poporului, ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sânge de pe zid, pe care tata o va zări prin gemulețul de la closet, și cadavrul nenorocitului de Herman, În poziție embrionară, toate vor fi consemnate În Cartea morților, cu un comentariu al observatorului din umbră. Istoria este pentru Cartea morților suma tuturor destinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atât de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mânjite pe ziduri de mâna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mâzgâlituri nerușinate ca și scârnă de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
erau Încă vii În simțire izul tămâii și al făcliei, cât mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gâtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, când se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
războaie și revolte, revoluții și tiranii; ea era „sursa tuturor relelor“. Revoluția Franceză, Canalul Panamez, Liga Națiunilor, Tratatul de la Versailles, Republica de la Weimar, metroul parizian - erau operele ei. (À propos: acest metrou nu era nimic altceva decât o lagună sub zidurile orașului prin intermediul căreia se vor arunca În aer capitalele Europei). Această „ocultă și iresponsabilă organizație“ plătea din fonduri obscure pe detractorii religiei și ai legii, pe lista de plată figurând Voltaire, Rousseau, Tolstoi, Villon, Lübe, Clemenceau, Lev Davidovici, Bronstein. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu pete ca să arate ca niște leoparzi. Întreaga încăpere spune povestea pe care vrea s-o accepți ca fiind adevărată. Papagali sculptați în ipsos își trag cozile în curcubee de portocaliu și roșu. Din crăpături largi și firide dărăpănate în zidurile de ipsos, cărora li s-a dat un aer străvechi, mult deasupra capetelor noastre răsar ghirlande de orhidee grase făcute din hârtie violet. — Domnul Whittier avea dreptate, spune doamna Clark, privind în jur. Noi creăm tot teatrul ăsta care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]